Refugiatii

Da, e problema actuala, acuta. Refugiatii.
Scoala generala dintr-un orasel german are de 7-8 ani ca traditie sa puna in scena spre sfarsitul anului scolar un musical.
Anul acesta a debutat cu valuri tot mai consistente de refugiati din tari arabe, peste Mediterana spre Europa.  UE s-a sesizat imediat pana si Vaticanul si-a exprimat pozitia. Azi problema  atinge, sa speram, apogeul.
 Meanwhile la scoala din sat se cauta subiect pentru tema musicalului. In  martie la inceput comunitatea traieste o mica criza: o familie de sirieni (crestini) e anuntata ca pana la sfarsitul lunii are de evacuat locuinta pusa lor la dispozitie de statul german. Cine gaseste in 3 saptamani o locuinta noua? Comunitatea a reusit. Familia lui Sherzad a ramas in sat, pentru ei nu a fost vorba de expulzare cum s-a intamplat in alte dati. Dar intrebarea care s-a ridicat in context era: ce facem cu cei care vin azi? Si familia in cauza a avut  candva statut de prospat refugiat, abia ajuns in Germania. Colegii lui Sherzad nu-si puteau imagina ca ea sa se mute altundeva, in alt oras. E o relocare dar nici pe departe nu e imigrare, din nou, au incercat sa ii consoleze adultii. Cand dirijorul clasei de suflatori i-a intrebat pe copii despre ce tema sa fie musicalul acestia au ales :refugiatii. S-a compus muzica, s-a lucrat la scenariu, au urmat repetitii ale corului, actorilor si orchestrei. Pe 15 iulie 2015 premiera. Pe fundal sonor al piesei cu refren: participa si tu! sala e in picioare. Printre spectatori consilieri locali, inspectorul scolar domeniu muzica, directori ai scolilor din sate vecine.
Pe scurt: in scoala Curcubeu se anunta  doi copii de refugiati. Directorul redirectioneaza din fonduri pt activitati extrascolare si sport pentru orele de integrare ale refugiatilor. Copiii sunt total impotriva: nu se vor mai organiza intreceri sportive si in plus "cei noi" sunt de vina!
Pana in momentul in care Sherzad o colega pe care copiii o cunosc de ani buni trebuie sa plece, ea si familia ei.

Copiii realizeaza cam ce inseamna sa pleci dintr-un loc in altul, sa nu cunosti pe nimeni, sa ai de infruntat greutati. Pentru ca pana la urma Sherzad ramane, schimba doar locuinta awareness.ul copiilor a crescut si vor sa se implice in a-i ajuta pe noii veniti, Pentru ca ei  inteleg ca cei noi au nevoie de integrare, de informatii, de cursuri de limba, de a fi acceptati si ajutati vor organiza un maraton si vor licita fiecare m parcurs de elevii scolii. Cam ceea ce face social media in ultimul timp si vedem pe retelel de socializare.
Si da banii vin si acopera fondurile lipsa si mai ajung si pentru o festivitate de bun venit pentru refugiati.
Da, ai putea crede ca e putin cam ca in povesti dar in multe situatii incurcate zace cate un happy end.

PS: In locuinta in care a trait 5 ani Sherzad si familia ei, locuieste acum o alta familie de refugiati.
The story goes on.

Wow! am lipsit 5 luni.

Oare ce ne-a tinut departe de blog? Life itself. Scoala, activitati extrascolare. Copilaria.
Sa vedem ce-am facut totusi:

RECITALUL de PIAN, primul

Mai copilarim- pe alocuri cu plusati

LA STRAND

MUSICALUL FUTURE STARS repetitii, repetitii si marea reprezentatie

VIZITA NASEI

WILHELMA

MUSICALUL SCOLII

15 minute

atat a durat. Furtuna. In urma ei am lopatat la grindina cu lopata de zapada scoasa de la naftalina. Bucati mari de gheata, rotunde. Gramezi.

in fata casei

au blocat streasina

grrrrrrrrrr

frunzele de rubarba sunt ciuruite

gramada

doua lopeti plina

Noi am supravietuit. Nu stiu care e situatia sus in vii. :-(

Ostern 2015

Parca abia ne pregateam si uite ca a si trecut. La fel si vacanta. De luni incepe iar scoala.

Ce-am facut? Am supravietuit unei furtuni ce a bantuit in toata tara. Noi am fost un pic teleportati in patria lui Dorothy fiindca o sera usoara pentru acoperit rosiile s-a ridicat in aer, a zburat peste sura bicicletelor si a aterizat la noi in gradina.

sera aia a facut un salt peste sura de 2 m inaltime si a aterizat de partea astalalta. au carat-o vecinii inapoi

 

 

 

 

uraganul a stirbit un pic din acoperis, doar un pic, e drept.

 

 

 

 

 

 

Dupa ce vineri a fost frumos, sambata a plouat, duminica pe vant cu soare si nori aflati in mare graba am inceput sa cautam cadourile de la iepuras.

 

 

Prima cautare a fost in casa, gaza a cotrobait bine.

 

 

 

cuibul dulce cu ceva exercitii cu litere. asa sper sa alunece temele mai usor.

 

 

 

 

hei, l-am gasit!

 

 

 

 

sambata seara a lipit bilet pe USA de la balcon doar, doar o afla iepurasul ca vrea si o montura de politist. ramane pentru la anul.

 

 

 

Bineinteles ca am rosit oua. Colorat de fapt. Si la anul cred ca las gaza sa se descurce singura, se pricepe de minune.

 

 

 

a cules ouale din apa in care au fiert

 

 

 

scufundate in paharul cu vopsea le-a lasat la uscat

 

 

 

 

la anul poate ne ies culori mai frumoase

 

 

 contributia mea a fost un tort mic cu mousse au chocolat

 

nu stiu de unde a scos copilul niste fan, pt culcusul oualelor

 

 

 

 

cosul din dreapta e cadoul depus de Iepuras la profesoara de pian a gazei

 

 

introducing: oua braziliene.

am fost rugate sa adunam si donam oua decapitate, cu mai bine din 2/3 din coaja intacta. au fost curatate, decorate la exterior dupa cum se vede, umplute cu alune prajite, dulci carora li s-a lipit apoi capac. s-au vandul in duminica floriilor la iesirea din biserica. probabil asa ceva se intampla si in ierusalim cand lumea iesea din templu- li s-a explicat copiilor. 50 centi bucata. Banii au mers spre activitatiile pentru copii organizate de comunitate