Gaza incepe cu presupuneri:
- poate sunt in pivnita (unde mama lui M. are un studio de manichiura) si nu aud telefonul
- poate a aruncat cainele telefonul pe jos si nu mai merge etc.
Ii explic ca pana nu vorbesc cu mama lui M ca e in ordine, ca au timp sa va jucati la el o ora doua nu e valabil ce au convenit ei doi la gradi.
Si de mama lui M nu dau la telefon.
Copilul meu insista. Asa ca il imbarc in masina si mergem sa verificam. Urasc acest lucru, sa mergi la usile oamenilor sa intrebi: pot sa ma joc acum cu tine? Avem un specimen de copil care e acum la scoala si in dupa-amiezele libere ia cu asalt toate casele copiilor pe care ii stie in sat.
Am ajuns la M unde in garaj e tatal lui lucrand la ceva, in fata garajului e parcata doar o masina.
Discut cu tatal lui M caruia ii explic ca vin sa ii dovedesc gazei ca M. chiar nu e acasa!
Tatal lui ne spune ca e la antrenament in alt oras ca doar drumul dureaza o ora dus intors, plus antrenamentul propriu zis si echiparea-dezechiparea sunt vreo 90 min.
Deci M. nu e inca acasa.
- Multumesc. Incercam alta data etc.... ma scuz eu si plecam spre masina.
Asezat in scaunul de masina gaza comenteaza:
- Dar a ras/zambit cand a zis ca M nu e acasa si ASTA E SEMN CA MINTE!
Va intreb pe voi: are dreptate gaza mea cand afirma cele de mai sus?
Eu i-am spus ca nu putem verifica asta si ca e asa cum spune tatal lui M. pe care il si credem.
