joi, 13 mai 2010

SCRISOAREA COPILULUI CĂTRE PĂRINȚII SĂI




Mânuțele mele sunt încă mici, de aceea nu te aștepta la perfecțiune când fac patul, când pictez sau când arunc mingea.


Treaba pe care am făcut-o eu, te rog să nu o faci încă o dată. Voi simți că nu am făcut față așteptărilor tale.


Încearcă sa iei partea bună din tot ceea ce fac; bucură-te că m-am chinuit să mă leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a ieșit decât un nod.


Piciorușele mele sunt încă mici, te rog frumos nu face pași mari, ca să pot ține și eu pasul cu tine. Nu uita că sunt la început de drum. Ai răbdare cu mine. Voi învăța totul, dar treptat-treptat.


Nu mă grăbi, nu mă condamna și nu te necăji cu mine!


Lumea aceasta are atâtea mistere pentru mine, iar tu trebuie să-mi fii învățător pe drumul vieții.


Ochii mei sunt încă mici, nu au văzut lumea așa cum ai văzut-o tu.


Te rog, lasă-mă să aflu totul, fără să mă pedepsești pentru curiozitatea mea.


Și nu mă limita inutil!


Nu te enerva când întreb prea mult, prea des și câteodată același lucru.


Eu nu cunosc lumea din jurul meu și nici nu am pe altcineva în afară de tine să întreb.


Fă-ți, te rog, timp și pentru mine, explicându-mi ce știi despre lumea aceasta frumoasă și fă aceasta bucuros și plin de dragoste.


Nu te teme să-mi fixezi limite și reguli.


Sigur le voi respecta dacă ești consecvent în aplicarea lor.


Însă dacă astăzi spui una și mâine alta, sigur voi deveni confuz și nu voi mai ști ce este interzis și ce nu.


Nu mă compara mereu cu frații mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva.


Sunt unic și niciodată nu voi fi la fel ca alții.


Sigur am și eu ceva special, fă-ți doar puțin timp și vei vedea și părțile mele bune.


Eu nu voi fi pentru multă vreme copil, lasă-mă să-mi trăiesc copilăria și să mă bucur de ea.


Nu îmi încărca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru vârsta mea.


Acum lasă-mă doar să mă joc!


Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt încă foarte gingașe.


Nu mă face mai mic decât sunt! Fii înțelegător la greșelile mele și la stângăciile pe care le fac mereu. Dacă mă critici constant voi deveni stingher și lipsit de încredere în forțele proprii. Gândește-te: poți să-mi critici faptele, fără să mă critici ca persoană!


Respectă-mi drepturile de copil și demnitatea.


Nu mă umili și nici nu folosi violența verbală sau fizică cu mine. Din asta voi învăța numai să mă ascund de tine, să mint și să-mi fie frică.


La un comportament pozitiv întotdeauna voi răspunde pozitiv, deci încearcă să fii blând, iubitor și înțelegător.


Păstrează-mi sufletul curat! Nu mă lăsa să văd și să învăț lucruri rele.


Tu ești modelul meu. Nu mă minți, căci o să cred că minciuna este singura cale în viață; nu folosi forța, căci o să cred că forța este ceva normal în relațiile cu ceilalți; nu mă critica, căci astfel voi învăța să judec; nu mă respinge, căci voi crede că nu mă dorești și aș putea începe să te urăsc pentru asta.


Ajută-mă să învăț valorile morale: credința, adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea, iubirea.


Tu știi că eu vin de la Dumnezeu și tot ce vine de la El nu are cum să fie “bun de nimic”.


Nu mă face să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt și pentru că nu sunt așa cum ai visat.


Eu sunt copilul tău și tu ești părintele meu.


Așa ne-a dat Bunul Dumnezeu unul altuia.


Acceptă-mă și iubește-mă așa cum sunt!

Omul om si lumea lume


"Un baiat veni la tatal sau voind sa se joace.
Acesta insa nu avea timp si nici chef sa se joace cu copilul. Asa ca, se gandi cum ar putea sa ocupe copilul. El gasi intr-o revista o fotografie complicata si detaliata a pamantului, o rupse in multe bucatele si i-o dadu copilului sa refaca fotografia, gandindu-se ca este un puzzle atat de complicat, incat copilul va fi ocupat o vreme.
Baiatul se retrase intr-un colt si incepu sa faca puzzle-ul.

Abia trecusera cateva minute ca el veni la tatal sau si ii arata fotografia completa.

Tatalui nu-i veni sa creada si il intreba pe copil cum de reusise sa refaca atat de repede fotografia.

Copilul raspunse: "Pe partea cealalta era fotografia unui om. Am facut omul si cand omul a fost om, atunci a devenit si lumea, lume"

Vatertag/Fii si tati


Azi sarbatorim Inaltarea dar si Ziua Tatalui. Gaza si cu mine repetam de doua zile ce trebuie sa ii spuna lui tati. Am pregatit impreuna cu gaza un cadouas, pus in plic il astepta cuminte pe tati in farfuria de la micul dejun. Numai ca tati se lasa asteptat si gaza a trecut la fapte: si-a pus sapca cu Wickie despre care el crede ca poate trece si drept sapca de postas, a insfacat plicurile si a navalit peste tati in dormitor.
-Wach, auf! Alles Gute zum Vatertag! Ein Brief für dich!
Asa postas constiincios n-am mai vazut. Si tati a fost tras afara din pat, impins spre ceasca de cafea ce il astepta. Gaza facea treispe-paispe pe langa el pana a deschis tati plicurile.




Pe foaia de la el, gaza i-a atras atentia asupra gargaritei si ursuletului cu cadouri. Le lipise impreuna cu mine. Tati a primit un bon valoric pentru o infinitate de pupici si dragaleli de la fiul sau.
Mami i-a adus aminte prin doua carti postale ca in zilele grele de azi, linistea vine numai din interior si ca privind zambetul unui copil nu putem sa nu ne recapatam increderea.

Dupa micul dejun la care a fost invitat si tatal lui tati, baietii sunt in livada cu masinuta.
Eu pregatesc pranzul si o prajitura cu prune, culese toamna trecuta din livada si congelate. Deseara vom face toti trei pizza....
Sa ne traiasca tati!
La multi ani, tuturor tatilor!
PS
Mi-a instristat ziua tragica veste ca un baietel de numai trei ani si surioara lui au ramas orfani. Taticul lor s-a dus la ceruri. Condoleante!
Apreciati azi, in secunda asta, ce aveti, va rog!