Deasupra norilor
Ne pregatim de aterizare pe aeroportul Stuttgart
Acasa....e acolo unde sunt cei dragi.Primul zbor pentru gaza a fost si primul cu turbulente multe pentru mine. Gaza obisnuita cu libertate de miscare aproape absoluta a suportat cu greu sa stea mai tot timpul cu centura pusa.
A incercat sa patruleze pe culoar cautand mereu din priviri sa vada daca nu se apropie insotitoarea de zbor. Care venea repede sa ne roage sa ne punem centurile. Buuuuuun. Dar incepea plansul! Asa ca tot ele trebuiau sa presteze entertainment. Dupa ce ni s-a servit micul dejun am pastrat un paharel de apa.... bad idea. In secunda doi a zburat prin cabina tot continutul....
Nu stiu cum ar fi fost daca aveam un zbor intercontinental. Cele doua ore Timisoara-Stuttgart pareau sa nu se mai sfarseasca. Am ras, am plans, am admirat norii. Cred ca amandoi am fost fericiti cand am aterizat si mult mai fericiti cand l-am regasit pe tati de gaza mica.
