Acting

"Making of" in plain text:

Gaza a facut baie e in halat sub patura pe canapea. Incep sa il imbrac, pampers, pantalon de pijama sosete dar la urmatoarea piesa de imbracaminte protesteaza:

-Lasa-ma asa, eu sunt un super-erou!

Hm ? Asta de unde mai vine? Gaza coboara de pe canapea si incepe sa patruleze spre usa de la balcon. Urmarea sa vada cum ii face valuri halatul-mantie. Se intoarce si in momentul ala a facut si la mine click si am pus mana pe camera. Il chem spre mine si incep sa aud: "sfhuuuu, sfhuuuu". Gaza imita sunetele care se aud de sub masca lui Darth Vader. Il intreb cine e el? Raspunsul vine prompt:

-Darth Vader!

Il pun sa imi arate cum merge personajul cel sumbru, cum face. Gluga de la halat nu tine insa loc de masca, e prea mica. Se invarte un pic si in momentul cand incepe sa fluture cu manecile de la halat imi aduce mai mult cu Master Yoda.

Nu, nu el nu e Yoda, e in mod cert Darth Vader. Incerc sa il conving ca asta e un rau si nu ne place de el. Replica:

-Si Luke e rau in lupta! Cand se lupta cu Darth Vader. Si incepe sa gesticuleze.

-"Pe mine nu pui mana!" (asta ar fi replica lui Luke?)

Urmeaza un statement care m-a socat un pic : "ca Darth Vader a omorat la gradi copii" apoi a intors-o ca au cazut in lupta (dreapta sper eu :-] ). Ii spun ca asa ceva nu mai vreau sa aud si nici nu se face, nici macar in gand.

Incepe insa lupta, musai cu sabii cu laser care fac sfrrrrrrsfrrrrrsfrrrrrrr.

Anyone else?

E 5:50 si afara se lumineaza de ziua. Inca nu am pus de cafea. Sunt treaza de la 03:42 si initial a fost doar un drum pana la baie, apoi am rasfoit o revista pt parinti si de la 04:30 am vazut pe ARTE un reportaj: New York cu Liza Minelli si Friz Weber. Se pare ca face parte dintr-o serie.
Nu pot sa cred ca e abia sfarsit de martie si deja se lumineaza la ora asta.
Cand ma trezeam vara la 7 (asta dupa ce am depasit faza in care as fi dormit pana in chiar ultimul moment inainte de a pleca la birou) aveam impresia ca am pierdut jumatate de zi. Acum pierd cateva ore mergand la un job part time si ma simt oricum mai bine decat in zilele dinainte in care eram acasa si copilul meu era la job, full time. De la 8-16 la gradi. Si inca asta nu isi avea justificare fiindca nu aveam eu job. Era doar un mod de a-l pregati caci momentul a venit.
Si mai am idei despre cum sa-l pregatesc pentru alte multe lucruri in viata. In revista pentru parinti pe care o studiam la 4 dimineata dupa sondajul cu titlul : Cat de buna e gradinita copilului tau? vine un articol intitulat "Mama succesului". Cu subtitlul "cum se face ca mamele asiatice cresc atatea genii matematice si muzicale?"
Interviu cu Amy Chua, autoarea unei foarte controversate carti. Chua e profesoara de drept la Yale, are 49 de ani, traieste in State, parintii sunt emigranti chinezi.
Ce n-au avut fiicele ei niciodata voie sa faca?
-sa innopteze la prietene
-sa mearga la petreceri de copii
-sa joace in productiile teatrale ale scolii
-si nici sa se planga ca nu au voie sa participe la ele
-sa se uite la tv sau sa joace jocuri la calculator
-sa-si aleaga singure activitatile din timpul liber
-sa primeasca o nota mai proasta decat nota maxima
-sa nu fie primele din clasa lor
-sa cante la alt instrument decat vioara sau pianul

Cartea se intituleaza: "Mama succesului. Cum mi-am invatat copiii sa invinga", Nagel&Kimche, 19,90EUR

PS
Intial am vrut sa intreb daca mai sunt persoane care nu pot deloc sa aiba "un gol" in cap. Adica eu nu am putut niciodata sa meditez fiiindca nu puteam sa imi alung gandurile.
Si azi la jobul part time care nu e deloc challenging for my brain (si sunt un creier mai mult decat mediocru) constat ca imi vine tot felul de idei......inspirate de job.
Nu stiu daca ar amuza pe cineva sa le citeasca dar presupun ca tot voi scrie aici. Daca nu se pierde blogspot, adica blogul asta, dar ma pierd eu cumva pana ajunge gaza adult poate citeste pe aici ce ii mai trecea mamei lui prin cap cand nu isi punea intrebari despre cum se educa in lumea de azi, o gaza.
Se vor gasi sub labelul comun: De-ale mamei, I`m not amused.

PPS
Parintii doamnei Chua au facut (inca) o treaba buna in afara de a-si vedea fiica profesoara la Yale si nepoatele interpretand in Carnegie Hall.
Sora doamnei Chua s-a nascut cu Sindromul Down. Are doua medalii de aur la Jocurile Paralimpice, canta la pian, are un boyfriend si lucreaza la un Supermarket. Au stiut nu numai sa invete un copil sa devina un invingator, mai mult au reusit ca un alt copil sa nu se simta invins de un cromozom.