Se plictiseste un pic si ca intotdeauna vine sa vada ce fac eu. Eu ma pregatesc pentru o operatiune de intretinere:vopsit podoaba capilara. La vreo 11 luni cand a vazut-o pe mama ca efectueaza aceasta operatiune asupra scalpului meu a inceput sa planga neconsolat. Nu-stiu ce-si imagina.
Acum vrea sa stie tot procesul. Il las pe el sa faca eu dau instructiuni. Si explicatii.
Ne punem amandoi manusi si il las sa opereze. Cine stie cum voi arata......dar......daca vrea el.
- Daca ti se pare de nesuportat mirosul sa imi spui sa ne oprim, sa te opresti.
- Iti spun.
Ii explic as we go ce are de facut, la ce sa aibe grija.
Noroc ca stau pe un scaunel si nu ma vad in oglinda, inca.
A dat o tura capului meu si ma intreaba acum ce sa faca.
-De-aici preiau eu si mai intind niste vopsea. Poti sa-ti scoti manusile, pune pensula aici.
- N-am mai pictat asa niciodata pana acum, spune mandru. Face 1,20 EUR!
Ma umfla rasul.
- Tu chiar ma jecmanesti!
- E prea mult? Bine 1 EUR atunci.
Il chem sa ma ajute sa sterg din "deraieurile" de pe piele, mai ales la ceafa. Iar ma las pe mana lui.
- Esti sigura ca ai vrut culoarea asta? Mimica fetei lui spune mult mai multe.
- Inca nu e culoarea definitva, stai sa ma spal pe par si sa vedem cum straluceste la soare.
- Nu se mai face verde sau albastru, nu? Astea chiar c-ar fi culori imposibile de mers cu ele pe strada.
- Dar de ce? I-ai vazut pe irokezii aia din oras? Aveau rosu, albastru si verde.
- Tu esti mama, mai!
duminică, 15 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



