"Daca nu vreau, nu trebuie sa...."

Fraza asta o gasesc cumplita. La fel ma simt cand spre exterior las impresia ca il fortez la ceva.

Luni nu a vrut sa mearga la matusa Uschi. A devenit traditie ca lunea sa fim acolo la ora 14:00 la cafea. Mergem cu bunicul.de vin verisoara sotului cu baietii ei de la scoala. Baietii astia trei, Gaza si fratii W. sunt impreuna, se joaca, vorbesc sau sunt toti trei muti in fata tv-ului cand li se permite. Eu vb cu K. despre scoala etc ea fiind invatatoare. Bunicul si sora lui mai schimba idei despre ce se intampla in sat. E cald (foc semineu) si bine. Gaza s-a busmflat cand l-am luat de la ora 14:00 de la gradi. Am insistat ca mergem si gata. Ce e stabilit ramane stabilit.

Ieri dupa gradi (16:00) nu a avut deloc chef sa mearga la sport cu copii de varsta lui, colegi de gradi si cu care va merge la scoala. A plans cu pacrimi uriase dar nu a fost in stare sa imi spuna de ce nu vrea doar:
-Wenn ich nicht will dann muß ich nicht!    (daca eu nu vreau nu trebuie sa ma duc).

L-am imblanzit un pic cu noile wall tatoos cu Star wars. I-am chifla de la macelar (cu Fleischkäse).

A participat la intreaga ora de sport si s-a distrat.

E bine, e rau, e bine, e rau, e bine, e rau cum procedez?


Avand in vedere ca ma gandesc sa ii introduc lectii de pian ma ingrijoreaza "opozitia" asta ....