O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
„Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon!Cred că are nevoie de un nou săpun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!”
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
”Priveşte, a învăţat să spele rufele!O fi învăţând-o altă vecină?”
Soţul ei îi răspunse:“Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!”
Şi în viaţă este aşa!
Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar.
Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi.
marți, 17 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



