duminică, 16 ianuarie 2011

Duminica in familia...largita

Prilejul ni l-a oferit aniversarea bunicului Rainer care implineste azi 71 de ani. Ne-am adunat pt un mic dejun intarziat (nu stiu daca se califica la brunch) intr-un local dragut din centrul oraselului vecin.

Reuniunea de familie cu de toate: s-a ajuns la zi cu realizarile fiecaruia, s-au spus glume, am cantat bunicului. Meniu bun si variat.



Am plecat pe la pranz, in jur de 12 la verisoara K. adica acasa la Emil si Julius. Ca sa facilitam digestia am intreprins o plimbare prin livezi si viile din zona profitand de o vreme primavarateca cu soare si cer senin.






De copii am scapat repede caci s-au repliat la etaj urmand sa pregateasca o sceneta.
Noi am palavragit reluand subiectele dezbatute la dejun. Copiii la etaj au intampinat prima dificultate cand a inceput sa ii deranjeze mirosul penetrant venind dinspre gaza. Au incercat condusi de verisoara Jasmin sa schimbe copilul dar la un moment dat au fost depasiti de situatie si ne-au chemat. Apoi odata rezolvat primul impas au trecut la alegerea costumelor si la machiaj. Gazei sortii i-au decis rolul de clown.

Incerc sa fac o scamatorie. Peruca colorata nu o suport deloc.


Invitatie la spectacol, cu surle si trambite.

Again: vuvuzela si trompetica.

Dupa reprezentatie am plecat acasa, gaza obosita aproape a adormit in masina.
Ajunsi acasa si-a dorit sa iesim cu bici. Zis si facut. Pentru ca s-a intalnit iar cu Niklas s-a repetat situatie de vineri. Total nedotati (fara cizme de cauciuc si pantaloni impermeabili) au luat la rand toate baltile intalnite.
Juma de copil nevinovat.

3/4 de copil cu privire nevinovata si cu fata vopsita in culorile VfB Stuttgart. :-)



Jumatatea buclucasa: pantaloni pana la genunchi efectiv murati in apa de balta, cizme intrate rau la apa, vesta stropita cu noroi.
Am terminat turul baltilor si acasa a intrat de la usa direct sub dus. Acum asambleaza cu tati corabia piratilor, cadou de ziua lui primit cu intarziere de la nasul Uwe.

De duminica dimineata

Stiu ca stiti ca e duminica. Numai gaza nu stie. Si la 6:20 cerea sa mergem sa ne jucam cu masinile.

Mai tarziu, la tv o emisiune cu animale. Plec sa imi pun cafea calda si aromata sa ma trezesc si gaza ramane la tv. Se schimba cadrul si revine reportajul la nasterea unui vitelus presupun.
Gaza vine dupa mine in bucatarie
- Mama, vaca a facut un kk si apoi a iesit bebelusul vitel. Hai sa vezi!
Revin in sufra-pauza publicitara! :-)

M-am asezat sa scriu cele de mai sus si normal, pauza publicitara -gata!

-Mama, hai sa vezi vitelul!
Ne-am asezat pe canapea si asteptam o faza ca in Bambi: sa-l vedem cum se ridica pe propriile-i picioare.
Reportajul ultra realist focuseaza insa pe mama care a adus pe lume vitelusul printr-o cezariana.
Raman inmarmurita urmarind ce fac veterinarul si taranul fermier.
Ma trezeste copilul din "holbeala":
-Mama, nu o doare?
-Auzi tu sa planga? Face muuuuuuuuuuh? Nu o doare!
Brrrrrrrrr. Nu stiu ce anestezic primise inainte caci operatia a suportat-o in picioare, uterul era iesit in afara, au impins tot inapoi, au cusut si au lipit plasturele peste operatie cu... uhu!???? Adica lipici!
Brrrrrrrr.
In continuare vaca s-a indepartat de vitel care a ajuns sa suga colostrul, muls de catre fermier, dintr-o galeata.
Noi suntem in continuare bucurosi pentru vitel....
-Mami, un bebe de vitel!