Nu sunt prima care se intreaba: la ce e buna blogosfera?! La prima vedere realitatea virtuala ne sustrage realitatii realitati. La prima vedere, doar. Sau numai uneori. Nu pot sa nu citesc ceva pe web sa nu realizez ca povesteste o realitate paralela.
Uneori, ca azi de exemplu, realitatea virtuala a coborat in realitatea mea. Am un blog de referinta drag. Si uneori de acolo sar din blog in blog, citesc ce citeste bloggerul de referinta si tot asa din blog in blog am ajuns odata sa ma intorc la al meu.
Azi am aterizat intr-un blog ale carui ultime doua postari m-au replantat in realitatea mea. Odata vorbea despre pierderi apoi despre satul fantoma de oameni apropiati pe care nu il am. Adica nu e aici la indemana. E la el acasa, in satul lui de "ai mei".
La asta a fost azi buna blogosfera cu mine. Mi-a aratat cum sa fac fata unei pierderi care chiar daca nu e a mea ma afecteaza si pe mine. Mi-a spus ca trebuie sa-mi fac eu curaj sa imi cladesc un sat de oameni apropiati, surogatul satului alor mei.
Vine cineva sa populeze satul meu?
"Am hotarit sa merg mai departe ... pierderea ma va mai haitui o vreme ... poate toata viata ... nu stiu ... ceea ce stiu insa este ca omul e inzestrat cu multe puteri, nebanuite ... si ca le dobindim in timp, pe masura ce pierdem ... e anevoioasa dobindirea lor ... dar nu imposibila!"
