Tot cu ocazia celor 16 luni facem inventar la capitolul vocabular (cu traducerile/interpretarile) de rigoare.
ma-ma
pa-pa = tata
a-pa (opa)=bunic
te-te (ente)=rata
te-di (teddy)=ursulet
bager (bagger)=escavator
Acest cuvant e repetat de mii de ori intr-o zi, tot ce are 4 roti e in ultima vreme bagger!
ba-ghi (buggy)
ba-le (ball)=minge
za-sser (wasser)=apa
fe-fer (pfeffer)=piper
lu-li (schnuller, (sch)nulli)= suzeta
wa-wa (hund)=caine
ka-ke (katze)= pisica
ke(ki)-ke-ri-ki (omonim)= cocos
fis (fisch)=peste
sif (schif)=vapor
saf (schaf)=oaie
esse (essen)= macare
lit (licht)=lumina, lumanare
la-la=muzica
pi-pi = organul genital
ka-ka= un pampers urat mirositor
so-ke (socke)=soseta
su-e (schuhe)= pantofi
gu-ke (gurke)=castravete -asa il strig eu uneori!
cuk-cuk (guck)=uite!
ku-ku bau (omonim)= cand ne jucam de-ascunsa
ta-se (Tasse)=ceasca
ka-fe (Kaffee)= cafea
Ultimele doua in combinatie, spuse in fiecare dimineata cand pun de cafea si apoi o beau rasfoind bloguri. Vine din cand in cand si intreaba "tase kafe"? Eu ii tot spun "kafe" adica inca nu e goala. Cand e goala il chem si spun leer (goala) si el repeta "tase kafe ler" ceea ce suna a propozitie, nu?
E tare fericit cand ii las pe mana ceasca ( a si spart una) iar acum doua zile a dus-o in bucatarie, i-am deschis masina de spalat vase si a pus-o in cosul pentru cesti.
le-eee(r) (leer)=gol, goala
Si in general repeta cam tot dupa noi. Orice cuvant i se pare lui interesant.
Mai tine si discursuri in bebeluseasca iar socrul meu ma intreba daca suna cumva romaneste ce zice el?! Clar ca nu! Singurul cuvintel romanesc e "bi-re" adica iubire cum il strig uneori!
Nu stiu daca ne incadram la nr de cuvinte rostite pentru varsta lui dar ne straduim....
Zilele astea repetam sa-sa-ghe (staubsauger) =aspirator, o activitate pe care o efectuam zilnic impreuna!
joi, 23 aprilie 2009
Bonus
Cu ocazia implinirii a 16 luni , in plina eruptie dentara (ies colti de masele) va oferim acest filmulet. Gaza roade tot ce poate dar cu predilectie doua suzete in tandem!
Lacrimi de frustrare
De ieri am devenit "indiferenta". Adica nu mai cedez crizelor de tantrum. Nu de fiecare data. Sigur ca ne jucam impreuna, ne plimbam, facem treaba impreuna dar ...
In schimb il urmaresc din umbra.
Filmul evenimentelor s-ar derula cam asa: vine la mine si incearca sa ma atraga sa ii dau ceva (interzis) etc. Incerc sa il ignor. Incepe criza de plans, lacrimile de crocodil sunt specialitatea lui. "Ihi-ihi-ihi" trage de mine. Nu cedez (la 3 din 5 incercari). Atunci opreste robinetul lacrimilor, ia o mutrita pe care nu o descifrez prea bine inca (ceva de genul "ok, atunci lasa ca ii vin eu de hac singur") si pleaca tipa-tipa la el in camera, in living etc. O scurta pauza in care: produce o dezordine de nedescris in camera lui, se suie pe canapea apuca ciocanul (pus de mine in urma cu cateva secunde acolo sa nu-l ajunga pana caut niste cuie) si merge spre usa de balcon in incercarea de a imita actiunea mea anterioara, de fixare a cablului tv in cuie, imprejurul usii si aproape ne-a facut o gaura in geam!; merge spre bucatarie si isi urmareste umbra ce cade pe perete, vine tiptil si fura ceva de pe birou, trage iar de maneca mea sa merg cu el....
am plecat. Asta e una din cele 2 incercari la care cedez.
Fac bine?
Cel mai mult ma "enervez" cand vad ca renunta prea repede in a face ceva ce in mod normal reuseste cand e calm si singur. Adica de exemplu sa deschida unitatea CD si sa schimbe cedeurile! Acum vrea muzica are un CD pe deget si arata insistent spre unitate sa fac eu operatiunea desi poate si el.... pentru ca continui sa scriu , ma apuca de degetul mic al mainii stangi - mai aproape de el- si mi-l trage de pe tastatura. Repetam faza si pentru ca observa o oarecare ritmicitate rade printre lacrimi..... cedez?
Pe o scara de la 1-10 "how a bad mom am I?"
In schimb il urmaresc din umbra.
Filmul evenimentelor s-ar derula cam asa: vine la mine si incearca sa ma atraga sa ii dau ceva (interzis) etc. Incerc sa il ignor. Incepe criza de plans, lacrimile de crocodil sunt specialitatea lui. "Ihi-ihi-ihi" trage de mine. Nu cedez (la 3 din 5 incercari). Atunci opreste robinetul lacrimilor, ia o mutrita pe care nu o descifrez prea bine inca (ceva de genul "ok, atunci lasa ca ii vin eu de hac singur") si pleaca tipa-tipa la el in camera, in living etc. O scurta pauza in care: produce o dezordine de nedescris in camera lui, se suie pe canapea apuca ciocanul (pus de mine in urma cu cateva secunde acolo sa nu-l ajunga pana caut niste cuie) si merge spre usa de balcon in incercarea de a imita actiunea mea anterioara, de fixare a cablului tv in cuie, imprejurul usii si aproape ne-a facut o gaura in geam!; merge spre bucatarie si isi urmareste umbra ce cade pe perete, vine tiptil si fura ceva de pe birou, trage iar de maneca mea sa merg cu el....
am plecat. Asta e una din cele 2 incercari la care cedez.
Fac bine?
Cel mai mult ma "enervez" cand vad ca renunta prea repede in a face ceva ce in mod normal reuseste cand e calm si singur. Adica de exemplu sa deschida unitatea CD si sa schimbe cedeurile! Acum vrea muzica are un CD pe deget si arata insistent spre unitate sa fac eu operatiunea desi poate si el.... pentru ca continui sa scriu , ma apuca de degetul mic al mainii stangi - mai aproape de el- si mi-l trage de pe tastatura. Repetam faza si pentru ca observa o oarecare ritmicitate rade printre lacrimi..... cedez?
Pe o scara de la 1-10 "how a bad mom am I?"
16 luni
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
