L-am pus sa asculte This is me din The greatest Showmanm, clip pe youtube. Sigur ca dupa 30 de secunde a deschis ochii sa vada despre ce-i vorba. Am ascultat de cateva ori toate melodiile si vazut trailer-ul. A doua zi ascultand iar l-am intrebat daca vrea sa vada filmul. Cum a aparut deja in ianuarie la noi, acum l-am gasit ruland abia hat, in Stuttgart. Sali de cinema mai aproape au putine filme, mereu cele mai noi.
Asa ca ieri, de Dragobete, am avut un date mama-fiu. Ne-am pornit din timp cu trenul si pe Königstrasse in marele oras ne-a atras olfactiv de cum am iesit de la metrou, in magazinul Lush, un putpuriu de arome. Am plecat cu un ou auriu (il facem cuiva cadou) si o racheta -bath bomb pentru B. Am mai cascat ochii si ne-am minunat de una si de alta noi, "verisorii" de la tara.
Mai aveam de omorat ceva timp si am intrat pentru pranz la "mall". In zona food court s-a asezat, mai bine spus l-a pus la masa mama lui, un baiat de origine asiatica. Infuleca de zor o felie uriasa de pizza. El la stanga mea, mama lui era la alta masa. La dreapta mea, fiul meu 1/2 si un pic neamt dadea gata un burger. Europa de est? Ciugulea dintru-un Asia Box ceva noodles. Si asa poate arata globalizarea.
Ne-am luat bilete si am urcat cu liftul la etajul 2 . Geamul lateral al balconului in plin soare era deschis. Din strada - street music, un saxofonist interpreta ceva. B. si-a dat seama ca e hitul verii trecute: Despacito. Noua ne-au tineau de urat doar niste Dive in tablouri uriase pe pereti. Cand a inceput urmatoarea melodie am recunoscut eu "Cielito lindo"
- Stii melodia?
- He? E mai veche, nu? asta fiindca nici eu nu mai sunt noua si si-a dat seama ca eu stiu despre ce e vorba.
- Opa o fredona uneori.
De cand a ascultat prima data coloana sonora a filmului si a vazut imaginile, i-am aratat pe Wikipedia articolul despre P.T. Barnum - originalul care a inspirat filmul si a dat numele efectului Barnum in psihologie.
B. a intrebat de la inceput daca muzica e posibil sa fie si ea inspirata din realitatea de atunci sau nu fiindca pentru acea epoca e totusi prea "moderna".
Si daca pe atunci lumea venea sa gaseasca entertainment la "circ", atrasa de curiozitati de genul celor din film dar azi aproape nimeni nu mai merge la circ fiindca se distreaza cu altceva, ce va distra lumea in viitor?
Raspunsul tot de la el a venit:
- Stiu! Hunger Games ori poate mutantii din X-Men! Ce crezi tu?
- Greu de raspuns.
Intr-o zi rece dar insorita de februarie, cu un vant naprasnic, o simpla vizita la cinema, defapt un day trip in lumea mare si colorata, ne-a adus foarte aproape. A fost o lectie si a devenit, sper, o amintire frumoasa, pentru Benjamin. Eu mi-am amintit de vizita mea la cinema ca si copil, de mana mea mica in mana lui puternica. Vad si acum bancnota de 100 lei albastra pe care o schimba sa cumpere biletele de tramvai. Tocmai primise salariul si mergea cu noi la film sa ne arate "big movies", mari actori. La gradina de vara mai rulau uneori filme din tineretea lui pe care mergea sa le revada cu noi. Uneori in functie de filmul proiectat inseamna si asta cultura.
Pe tren, spre casa am tot povestit despre una, alta. Cum nici acum oamenii nu accepta usor ce e altfel. Ca trebuie sa crezi ca poti si sa iti urmezi visele, doar asa iti implinesti destinul.
Si mai ales ca nu trebuie sa te iubeasca toata lumea, ajunge un cerc restrans, ai tai si cativa prieteni buni.
