LOC PENTRU O POZA CU NEBUNATICUL DE ROBIN WILLIAMS CU TRICOUL NEGRU PESTE CAP INCURAJANDU-NE SA NE PASTRAM CHIAR SI PUTINUL DE NEBUIE CU CARE NE NASTEM, MAJORITATEA.... sau asa am inteles eu citatul... ups.
cititorii au fost deci avertizati, we are leaving the comfort zone.
Pentru ca pentru tine o sa tot fiu doar "mama" si pentru ca desi nu vreau sa renunt, uneori ma intreb in care viata vom apuca noi doi sa facem calatoria aia sabatica de un an in jurul lumii, sa imi arati lumea sa ti-o arat si eu pe a mea, e cazul sa stii ca in rastimpuri mi-am luat, controlat lumea in cap. O lume mica, un drum scurt, poate doar primul pas in calatoria aia sabatica de care o sa tot pomenesc. Tu, de fapt nici nu ai aflat inca de ea....
Toata viata e un drum. Important e totusi sa nu fie un cerc drumul. Oricate meandre ar avea undeva drumul se termina. De la un punct incepe alt drum, in alta lumea, dar de calatorit nu ne oprim de fapt niciodata. E altul drumul, alta forma sub care calatorim. Fir de nisip, melc, petala de trandafir, copil, nor.............
Despre doua scurte calatorii vreau sa iti povestesc acum:
Nici nu mai stiu cum am dat peste un fotograf care organiza seminarii de fotografie.
Ba, mai stiu dar asta e alta poveste.
Eu nu sunt genul care sa aiba rabdarea de a citi din scoarta in scoarta un manual de utilizare. Nici macar pentru aparatul foto. Descopar setari si modalitati prin mici accidente while doing. Deci e learning by doing. Si am vaga banuiala ca metoda asta ti se potriveste si tie, gaza. Nu am avut niciodata rabdare sa stau sa studiez. Mai bine descopar.
So, am adunat toti leii disponibili, jobenul si.............m-am inscris la un curs de fotografie.
Daca as mai participa in toamna 2012 cam asta ar fi cursul: http://www.phototour.ro/ro/tururi--workshop-phototour/calendar/237-pastel-de-toamna
Acum 7 ani a fost cam asa:
Si acum dupa ce ai citit relatarea altora sa iti povestesc eu cum a fost.
O zi de concediu pentru vineri. Seful care mi-a imprumutat trepiedul lui. Dank, F!
O calatorie cu trenul la Brasov. O colega de acolo atat de draguta incat sa ma astepte la gara, sa ma ia acasa si sa imi ofer un loc de dormit si parca si un mic dejun inclus. Multumesc! Fiica ei e o scumpa. O vizita la firma apoi un alt coleg ma duce cu masina la punctul de intalnire. Pornim spre Magura. E dupa masa tarziu, se intuneca repede intre munti. E buna descrierea facuta workshop-ului in articolul de mai sus. Sunt insa anumite momente in care pentru mine nu doar aparatul foto a facut "click". Brasov, mon amour, again. Atmosfera din pensiune, participantii, organizatorul. Camera mea cu balcon si baie. Single. Mult timp pentru mine desi condensat.
PEISAJUL. OAMENII LOCULUI. NATURA.
Inegalabil week end. Pentru cea care am fost atunci.
...
Pentru ca nu am o memorie foarte buna nu mai stiu exact cand a avut loc a doua calatorie despre care iti povestesc azi. Nu mai stiu data exacta, asta vreau sa spun. De vina e si PC cares-a semnat fara data. Dar incet, incet parca imi aduc aminte, tin in mana o carte care aduce in actualitate acum, la sase dimineata clipele acelei aventuri insirate ca boabe de roua pe sfoara de rufe din gradina noastra, acum la rasarit.
In cursul saptamanii parca la Humanitas a iesit in lume Zahir. Ultima aparitie editoriala a autorului la acea vreme in Romania. 2005. In pauza de masa am fugit in oras sa cumpar cartea. Trebuia sa o am atunci pe loc. Caci undeva citisem ca la Bucuresti va fi prezent chiar autorul pentru o intalnire cu fanii din Romania. Hm, e posibil oare sa imi fi spus chiar el, autorul? Intr-un mail? Well...........
pe vremea cand probabil avea timp sa rasfoiasca corespondenta de la cititori sau doar printr-o ciudata si fericita coincidenta unul din mesajele primite de PC de ziua lui in 2005 si la care a avut bunatatea sa raspunda a fost al meu. Pentru gandurile bune exprimate de ziua lui promitea sa se revanseze cu o cafea. Do Brasil? Mir egal, vei spune si tu. So, de cum am aflat, nici nu mai stiu daca eu sau el ca va veni la Bucuresti am primit un mail prin care relua invitatia la cafea. Punct de intalnire libraria din Bucuresti unde se va intalni cu cititorii romani. Mod de recunoastere: sa vin cu print-ul mailului si sa iau legatura cu asistenta lui si cu organizatorii la fata locului. Well........
O noapte in tren spre Bucuresti. Despre calatoriile noaptea cu trenul iti voi povesti alta data. Sunt si ele experiente de sine statatoare. Dimineata la 08 un alt coleg, din Bucuresti de data asta, ma astepta la gara. Danke, M! Cat de suie le voi fi parut colegilor mei din tara, oare? M. ma duce la locul de intalnire, revad un Bucuresti recunoscut dupa repere de uz comun. Libraria asta de exemplu e undeva intre o biserica si Ateneul roman, parca. Stie cineva despre ce librarie vorbesc? Un parc dragut nu e nici el prea departe.
In fata librariei un fel de pridvor cu un sir de coloane, sper ca e corecta imaginea. Nu stiu daca mai corespunde realitatii de azi, au trecut totusi sapte ani.Inca nu e coada........ la autografe dar incepe curand sa se adune lumea. Pentru o vreme sunt prima si singura, indraznesc sa abordez organizatorii, le arat mailul, stiau ca urma sa vin. Stiau???? Wow! Sunt insa rugata sa astept pana incepe show-ul. No red carpet for your mom, gaza. Deci ma intorc la coada care incepe sa se formeze. In imbulzeala iscata imi pierd randul Stii ca nu stiu sa dau din coate, nu pot sa calc lumea in picioare. Am in mana cartea si mail-ul. Candva ajung la masa de la care PC semneaza carti si se lasa fotografiat cu publicul. Are un suras cald si o vorba buna pentru fiecare. Totul e totusi un pic prea pe repede inainte. Imi vine randul. Arat cuminte mail-ul, ne privim, semneaza cartea fara dedicatie. Stabilim ca sa astept sa se incheie semnarea de carte .... ca sa ne bem cafeaua. Trec mai departe, las locul urmatorului vanator de autografe. Intorc capul si imi face semn cu mana in care tine carioca albastra ridica, sa ma duc la asistentul lui....in spate. Nu ies din librarie imediat, astept. Orele trec, PC anunta ca ramane atat cat e nevoie ca toata lumea sa primeasca autograf. Nici nu cred ca a facut vreo pauza. Decid sa ies la plimbare, revin, inca se sta la coada. Plec, revin. Se incheiase evenimentul, in librarie mai sunt Coelho si ai lui insotitori, VIP-uri, organizatori, oameni de la editura. Copil cuminte, cititor fidel, persoana incapatanata desi nu rabdatoare -astept. Ies buluc din librarie si se sparge in strada ca un balon de sapun PC si grupul din jurul autorului. VIP-uri, o actrita inca graviteaza in jurul lui. Ziaristi, oameni de la editura, sunt foarte interesati sa inhaleze in aer liber fumul tigarilor lui PC. Raman la distanta, astept. Se apropie asistentul lui si imi transmite ca ..... si PC imi confirma din priviri peste capetele celor prezenti.... o sa fie prins, nu scapa de gloata si ca e nevoit sa accepte invitatia lor la masa. O sa se intinda si nu stie cum si cand ne vom bea cafeaua. Nu stiu daca mi-a mai sustinut privirea ca sa vada dezamagirea din ea. Oferta din partea lui era sa ne vedem marti, la Sibiu. Acolo va avea timp. Marti, la Sibiu? Marti????? La Sibiu!!!! Ok, Sibiu dar nu marti. De fapt nu pot fi marti la Sibiu. Eu sunt un simplu angajat care nu mai are buget pentru doua nopti cazare pana marti, de bilet de tren la Sibiu si retur spre casa. Si ce le spun celor de la job? N-am putut fi violonista care l-a insotit in transsiberian.
Nu am cercetat mult timp sa aflu si nici nu m-am intrebat daca a fost ok. Daca a meritat sa bat drumul, sa fac efortul si sa nu beau o cafea cu PC. Daca m-a tratat corect. A avut o responsabilitate fata de editura romaneasca la Bucuresti. Trebuiau onorati cu prezenta. Poate nu a vrut sa imparta cafeaua decat cu mine. Poate a vrut sa vada pana unde pot merge. Poate nimic din toate astea. E posibil insa sa ii tot aduc aminte ca imi datoreaza o cafea. Am vrut sa ii duc o cafea la termos la muzeul Mercedes Benz din Stuttgart acum vreo trei ani cand a fost invitat acolo la o expozitie ca oaspete de onoare. Dar tu gaza erai mic si pe atunci nu aveam sling si biletul de tren costa si el o caruta de euro pentru mine.
Dar am cartile lui, una cu autograf. Da, acolo in raftul de sus din biblioteca, cel cu cartile in limba romana. Limba in care ieri ai invatat sa spui: "Astazi am fost la Insula Crocodilului."
PS Pe pagina cu autograf apare afirmatia SUNT UN OM LIBER.
Sunt.
Si esti si tu gaza, sa nu uiti asta.
Liber sa iti asumi doza de nebunie care locuieste in fiecare dintre noi.
Deine Mama.
