Pornind de la comantariul meu pe blogul lui Madimih am zis sa detaliez un pic ideea: toate mamicile de toddleri am constatat cu cat drag si dor ne ajuta copiii nostri, benevol la "trebi". Ca vrea sa dea cu aspiratorul sau cu mopul, sa scoata/introduca rufe/vase in masina de spalat, sa puna masa, you name it-el e acolo si insista sa fie de folos. Gratis! Benevol!
In orice revista de puericultura am deschis esti sfatuit sa te bucuri de treaba asta caci nu dureaza. Cel mai tarziu in adolescenta ai un teenie de care te rogi tu sa faca ceva. Sa se trezeasca dimineata, sa mearga la scoala, sa invete pentru bac, sa stranga in camera, sa nu fumeze, sa nu........, sa nu......., sa nu......
Cunosc in familie -rude destul de apropiate-un caz pana acum singular: doi adolescenti "minune". Nu trebuie sa tragi de ei. Nici dimineata sa mearga la scoala, nici sa-si faca temele sau sa exerseze la instrument, sa ajute in casa indiferent despre ce e vorba. I-am auzi rar comentand dar o data nu au vorbit urat, raspuns peste umar, adoptat ton de zeflemea, disparut din decor fara sa fi executat "ordinul". Ce ma uimeste e ca au initiative in treburile gospodaresti, fac orice cu drag.
Nu exista nici un exces, in nici o directie. Au rezultate spre excelent la scoala, sunt implicati in viata familiei si a comunitatii in care traiesc.
Pe parintii lor i-as pune sa scrie un "indreptar de ortoeducatie a copiilor". O sa ii am sub ochi inca o vreme si o sa va spun ce oameni vor fi candva.
Momentan zau ca mi-as dori ca si gaza mea sa evolueze in directia asta.
Cum sa fac sa reusesc si eu sa-mi ortoeduc copilul. Sa nu-l frang sau contorsionez. Doar sa il ajut sa-si urmeze drumul spre lumina si sa infloreasca.......
PS
In fotografie gaza e oglinda mea: masinuta nu e ce credeti ci aparat foto, da?
