Dimineti perfecte -reloaded

Dimineti (mai mult decat) perfecte

Odata as fi spus ca dimineata perfecta de sambata e cea care incepe nu inainte de ora 11. Asta cand zilele de luni pana vineri se desfasurau cam asemanator... job, job, job.
Dimineata ideala ar fi si azi una in care ies cu o cafea in mana direct pe o terasa ce se prelungeste pe plaja unde valuri albe vin sa-mi gadile picioarele. Cu un soare ce rasare ca nou din mare. Briza rece ce iti da piele de gaina. Cand tragi adanc aer in piept. Cand incepe o noua zi. Care oricum
s-ar sfarsi stii ca a inceput (macar) bine.
Nu traim in lumea ideala a viselor noastre dar putem sa ne-o replicam destul de apropiat si in viata absolut normala ce o ducem.
Cand ridici capul din perna si asculti. Alte doua respiratii regulate la dreapta ta. Una mica si una mai mare. Mai inalti putin capul si descoperi ca e abia 05:24. Intorci capul spre geam unde prin ultima liniuta a storurilor se vede o raza de lumina. Cand iesi tiptil din dormitor si pui de o cafea. Din baie iesi in halat, apuci cafeaua si iesi pe balcon.

La stanga ti se pregateste un rasarit. Peste copaci se ridica ceata de peste rau. Ai rasturnat un pic de cafea, peste dealurile cu vii zboara un elicopter care stropeste si bazaie. Nimic insa nu te poate (inca) deranja atat de tare cat sa uiti ca traiesti si incepi o noua zi. Care (macar) incepe bine. Iei loc pe un scaun, iti sprijini picioarele de balustrada balconului. Gusti din cafeaua numai aroma. Tragi adanc aer in piept. Tremuri putin sub halat. Ridici privirea peste marginea balconului si observi pe aleea din spatele casei o pisica care probabil la ora asta se intoarce acasa. Acel gen de nopti albe sunt undeva departe. Acum realizezi ca e totusi bine, gaza a dormit snur toata noaptea. Te consideri inca o data fericita. Admiri banutei rosii, alte flori de balcon. Iti spui ca e pacat ca nu vei fi aici cand va inflori lavanda. Daca ai noroc se petrece totul pana sambata viitoare: sa infloreasca lavanda si lamaita. Un regal de miresme la tine pe balcon. Departe sunt campurile albastru-mov din Provence ori vreo gradina mediteraneeana........fericirea ta e acum in momentul asta la tine acasa.

Fericit e si termometrul care anunta de-i plesneste pieptul 15C la nici macar ora 7 intr-o dimineata de sfarsit de mai. Care mai numara inca 2 zile si te lasa pe mainile bune ale unui viitor frumos. Te ridici sa mai iei o ceasca de cafea si sa vezi defapt cat e ceasul. Prin usa de la dormitor razbate o voce mica. Intri si in intuneric te saluta o voce putin tremurata de copil abia trezit din somn. Dar..........bine dispus. Care bajbaie ca are o idee si ca ceva e stricat...si trebuie reparat. Iti spui ca trebuie sa iesi iar, a visat doar. Si pe cand dai sa iesi auzi:

-Mama, sunt treaz si odihnit!

Incepe o partida de gadilat si cand huruitul de afara devine prea puternic iesiti fuga cu talpi goale, lipaind, pe balcon sa vedeti libelula mecanica.

Afli apoi de alte dimineti, adica aceleasi dar traite undeva mai la nord-vest de tine. Unde ele au aroma de chec

si lapte matern iar fundalul sonor sunt chicotelile altor doi nazdravani, matinali si ei.

Diminetile de sambata ar trebuie sa fie sunt perfecte.