Undeva

 ...........unde strabunicile inca poarta fusta plisata, lunga pana peste genunchi nu doar la biserica ci si cand merg pe bicicleta pana la brutarie. In timpul zilei mai poarta prin sat si sort.
..........unde pe langa un brutar, un macelar, o sera, un boutique cu plante de decor si decoratiuni avem si o PC Akademie caci magazinul din sat la care imi pot trimite laptop-ul in service a deschis aripa asta educationala intr-o cladire adiacenta pentru ca bunicele sa poata deschide un cont de mail si a aplica pentru online banking
........unde poarta mare de lemn a unei suri e panou publicitar pentru bazar haine copii, intalnirea doamnelor casnice din sat, cand au loc evenimente in sate vecine trec pe la noi si mai capseaza un DIN A4 pentru scopul lor.
........in aceeasi sura cand merg sa cumpar vinerea mere nenea imi "compune" rapid o punga de 2,5 eur cu un mix din trei soiuri de mere. La stand are strict pe denumiri.
............ avem medic de familie, dentist si unul care vinde asigurari. Un sculptor ce isi plaseaza din opere in parculet si aleile din sat.
.............satucul nostru a fost asezare fortificata pe vremea romanilor. Avem muzeu in aer liber. https://www.roemerhaus.com/
...............saptamana viitoare sambata e seara italiana la pizzeria din colt.
...........o data pe luna duminica se aduna lume la cafea si prajitura in sediul  YMCA si povestesc. Unde un tanar pe la vreo 30 de ani vrea sa stie ce e cu amfiteatrul in aer liber inverzit? Acum 50 de ani se puneau in scena in lipsa televizoaelor din fiecare casa piese de teatru. Yeap si alde Shakespeare.
..........cat noi ne incalzeam in discutii la cafea pe terenul de sport se juca un meci de fotbal in nici nu stiu ce liga. Important e ca avem tricouri cu numele satului si lume in tribune.
..........Pe strada Vinului  sunt 7 familii de viticultori. Ulite mai mici poarta nume de soiuri de vin. Rieslingweg, Prolingerweg. Mai avem strazi cu nume de pasari.
.........avem o arca pentru tinerii din sat. Nu asteptam sa vina potopul peste ei.......
.... loc de grill la malul Neckar-ului, cu ponton pentru barci mai mari sau mai mici.
.............doua gradinite, o scoala generala si un camin de batrani
...........o sala de sport si activitati a comunei
........ el putin trei locuri de joaca
..........o asociatie a iubitorilor tirului
...........era sa uit: avem un cabinet de fizioterapie si un studio de tatuaje
.......multe asociatii si organizatii locale
........fanfara satului care primeste an de an novici care au studiat in scoala generala instrumente de suflat sau acordeon.
.......o comunitate vie in jurul uneo biserici stravechi.http://www.kirche-walheim.de/
........avem si un areal industrial si al firmelor din comunitate. In afara uzinei electrice toate sunt firme de familie, traditionale.
...........trasee de biciclisti in marele traseu de-a lungul raului Neckar

Mult mai multe despre cum e la noi la tara :

http://www.walheim.de/website/ 

Temele lunii martie: discutie impreuna cu DBahn, caile feroviare germane despre posibilitatea  reducerii zgomotului datorat traficului intens de marfuri pe linia din satul nostru.
Ah, da bazarul de lucruri pentru copii apare pe pagina web a primariei.
Mi se pare cumva ideal ca primarie sa poti sa te dedici si sa faci loc si sa reprezinti "chestii" mai mari (vezi discutia Caile Ferate) sau mai mici adica Bazarul.

Ieri m-am tot gandit cum sa "judec" unde sa incadrez discutiile intre sateni la o ceasca de cafea.
Barfa? Brainstorming? Nu-mi permit sa fac asta dar sunt convinsa ca ne e de folos si galceava asta.


Detaliu descoperit abia acum, frunzarind pe pagina de net a satului. La una din iesirile din sat troneaza un scaun de lemn masiv. Creatie a  artistului Mihaly Gubis, scaune de genul se mai gasesc in Ungaria (Fony) Romania (Transilvania) si Asia (Casahstan)


. 








http://www.walheim.de/website/

"Stii, noi avem multi prieteni!" ;-)

Nu stiu care a fost mai fals "!"  sau ";-.)"

Scriam ieri asa repede pe FB: For those of you interested in quantity: count your blessings. For those interested in quality: enjoy your blessings. FS 

Imi faceam inventarul propriu dand cu mopul prin holul apartamentului. Cand nu le mai poti masura in volum ar fi, pentru unii, un "the next level"  sa le "masoare", daca pot, calitatea. 
Blessings. 
Nu stiu exact cum sa le explic, nu ma intereseaza definita din dictionar. 
Alea, pot fi obiecte, oameni, stari.  

Au dat like celor doua propozitii de mai sus exact 3 persoane. 3 din 185 friends.

Pe mine m-a luat cu "impresii" si umezeala in coltul ochiilor cand, citind regulile concursului, am realizat ca nu stiu daca sunt macar rezidenta in Romania. Pentru ca nu stiu azi cum sa le multumesc celor din Ro. Familia se exclude caci familia e prin membrii ei macar cate "o mana de ajutor" de fiecare. Cand se intelege prin familie si se aplica exact intelesul cuvantului atunci sunt maini de ajutor...de la sine intelese. Si nu nu sunt de laut de bune si folosit. Lor nu le poti masura binele si nici intoarce. Ei stiu ca "le esti recunsocator". 
Familia mea are cel putin patru. Cate "o mana de ajutor" pentru fiecare.
Nu punem deci familia la socoteala. Nici pe cea din Romania si nici pe cea de aici, aia cu mainile de ajutor. Restul nu se pun deloc la socoteala.

Binele inspiră bine.

E o mare coincidenta ca in dimineata asta, inainte sa imi fac apa cu lamaie, am schimbat un pic poza de la profilul FB si "m-am dat drept" A. Hepburn.
Ce facem cu acea mana in plus? Mana de ajutor? Nu e chiar fizic in plus dar e o extensie pe care nu o au toti. Sunt oameni care se uita la tine cand esti intr-o incurcatura si nu pricep cum sa te ajute, ce e aia?
Altii nici nu prind de veste ca ai avea nevoie de sprijin ca iti ofera o mana de ajutor, cam din oficiu. 

Aceia sunt cei putini dintre cei multi. Care nu se justifica cu:"stii, noi avem multi prieteni!"

Justificarea a venit ca raspuns la o invitatie. Cand iti numeri fericirile se poate intampla sa te opresti si sa te intrebi: "Cum sa-i fericesc si eu pe ei?. Imi dau din ce imi lipseste tocmai fiindca au exact ce imi lipseste mie, au cu prisosinta." Nu stiu daca ei realizeaza asa, la rece, ca fac un bine, cat bine fac. 

Pentru unii e de la sine inteles, altii au invatat asta in timp iar unii n-o sa invete lectia asta niciodata.
Lectia despre binele facut care se intoarce. Nu e vorba sa treci pe raboj: Facut bine -> X si sa astepti ca X sa isi arate recunostiinta. Cum ii spun gazei un simplu multumesc e uneori indeajuns de recunoscator. 

Eu ma intreb ce le poate lipsi celor ce imi fac de la o vreme bine. Sunt exact trei mamici care stiu "situatia de fond". Doua au luat la cunostiinta si nu se opresc la atat. Fac gesturi mici dar care pentru mine, azi, inseamna enorm. 
Cand gazei ii lipsesc crampoanele si cineva iti spune la antrenament, cand iti echipezi copilul: "Uite, prietena mea, mi-a dat crampoanele astea pentru N, dar lui ii sunt mici. Crezi ca ar putea sa i se potriveasca lui B.? Le incercam. Se potrivesc. Gaza intra in rand cu lumea baietilor cu crampoane. "Cat vrea prietena ta pe crampoane?" "E grozav ca se potrivesc, nu?" Cred ca nu stia cum sa spuna altfel, "ia-le, ti le ofer, i le ofer."
Alta mamica suna sa intrebe daca vrem sa ii ocupam locurile libere in masina azi cand e antrenament. Sau maine daca e iar vreme buna de mers la strand. Fiul ei l-a intrebat pe al meu daca nu e suparat ca tati nu ne lasa peste zi masina la dispozitie. Al meu nu e suparat, masina e cel mai mic lucru care sa il preocupe. Are intrebari mai importante de pus.

Si atunci.......... nu stiu daca a facut ceva pentru noi a treia mamica, nu ceva spontan care sa simt ca vine de undeva din resortul care, ca o manusa de box pe un arc, iti arunca in fata la momentul potrivit "un pumn de ajutor." Poate sunt rea dar eu simt ca pentru ea, cele doua dati in care a ajutat, au fost doar asa, ca e de bon ton sa faci ce fac si celelalte doua mamici, se incadreaza la operele de caritate, sunt un high light in inalta societate de la noi din sat.
Si atunci am inceput sa incerc sa descopar ce le-ar putea cumva rasplati acestor mamici gesturile. mici dar care insumate sunt actiuni maaaari. Au ce imi lipseste mie. La ce ar putea jindui ele?
Si ajung la concluzia ca da, pentru unele mame timpul e de pret. O mamica cea cu multi prieteni lucreaza un part time spre 75%. O a doua are doua dimineti pe saptamana cand e la job. A treia e casnica dar e si asta un job, nu?

Si m-am gandit eu ca poate intr-o sambata ar vrea sa nu gateasca. Sau poate chiar intr-o luni sau joi sa nu li se perinde prin cap, in drum spre casa, continutul camarii si al frigiderului in incercarea de a compune un meniu pentru minim doi copii carora le e foame.

Si atunci am trimis trei invitatii. Adica trei scrisori si in plic am pus cate trei rezervari de loc cu numele
fiecarei mamici si ale celor 2 copii din dotare. Si normal fiindca am propus sambata am in rezerva si cate o "rezervare" inca blanco pentru fiecare dintre tatici. Daca e sa fie in cursul saptamanii un pranz ar fi o idee buna. Daca ar fi vreme buna, cum inca nu promitea mai acum doua saptamani, am putea perpeli la foc mic trei pastravi si ceva legume pentru copii. In livada sub ciresi. Saptamana asta la desert am putea avea deja cirese oachese pentru copii imbujorati de atat alergatura. 

Un desert pentru mame ar fi o tura, pe rand, in hamac, la umbra ciresului. 

O zi in care nu ar trebui sa pregateasca tot, sa stranga, sa spele vasele. Cand cafeaua e la termos dar e gata. Si cand de pe un blat de tort zambesc copiilor cuochi mari, capsuni.

Sambata am vizualizat clar ce ne lipseste. Dar noi doi ne-am dat mainile si am inchis cercul. E perfect si asa.

Ar fi perfect sa pot face cateva ore perfecte pentru doua dintre mame, macar. A treia are multi,  prea prieteni.... sper ca ea e fericita counting blessings. Noi, restul o sa le enjoy.


PS. Familia care are multi prieteni si sambetele ocupate a acceptat spontan sambata o onvitatie la grill. Mamica care a facut invitatia mi-a spus ieri: "sambata m-am gandit la tine dar am stiut ca nu e gaza la tine si am crezut ca nu vrei sa fii aici fara ea." Si a avut dreptate. 

Dar gaza e aici si azi si maine si joi. Si eu sunt tot aici. Si noi o sa enjoy our blessings.

Si daca pentru faptele lor bune eu castig un premiu (oale) o sa putem sa tot numaram la BINE si prin toamna cand se scutura ciresii de frunze si la iarna cand poate vom avea de dat zapada ca sa ajungem la casuta cu soba si tigai pe pereti. Oale, merita oale, doamnele mamici!



LE like in 3 days later 

Why try to impress the rich, just be good to the poor!

Am redistribuit dedicatia pt alta mamica.

Sonntag nach der KiBiWo

Ati petrecut in ultima saptamana de vacanta de Pasti fiecare dupa-amiaza in Stephanushaus. Miercuri am fost si noi mamele invitate la cafea in vreme ce voi bantuiati prin sat.

ieri duminica preotul din sat a avut inlocuitori extraordinari. copiii au prezentat o sceneta bazata pe "the journey of Elia". Decorurile, detaliile, muzica, aranjamentele coreografice si mai ales voi, copiii de pe scena au fost extraordinare.

In biserica s-au aflat si parinti care nu stiau unde se depune !ofranda" dar care au fost extraordinar si pozitiv surprinsi de ce se intampla cand comunitatea din jurul bisericii din sat se ocupa de copii.
80 de copii si 26 de insotitori au pus la cale acest fantastic proiect. Multumim!

La cules de visine sau ce le dam mai departe copiilor.

Ieri am fost anuntati ca doi visini mari ca se rup sub greutatea visinelor. Am convins baietii sa vina cu mine in livada sa ma ajute. Nici gaza nici F nu prea aveau chef fiindca tocmai descopereau o cutie imensa cu vehicole lego aduse din podul lui Opa R. Au venit totusi. Intai i-am pus sa vopseasca banca si masa de sub umbrar, acolo unde stam cand iesim la grill. S-au descurcat binisor. Am pornit spre visinii in cauza.
Sunt niste pomi piperniciti. Gaza s-a urcat singur in pom si a inceput sa culeaga. F. nu se poate urca fiindca amaratii de visini nu ar rezista sub el. Felix e un baiat cu greutate dar si cu mai bine de un cap mai mare ca si gaza. Ii propun deci lui Felix sa ii las lui crengile mai joase.
-Hm, nu stiu daca vreau sa culeg visine!
- Nu vrei? Nu iti plac?
- Ba da. Se intinde si culege cateva apoi le mananca scuipand samburii. Normal ca se manjeste cu zeama.
- Daca vrei poti sa mananci tot ce culegi tu, incerc eu sa il momesc.
-Nu mai pot culege fiindca am maini lipicioase.
-Bun, atunci ajuta-l pe B!

Gaza ciripeste din pom, se intinde spre crengile pe care le poate apuca, culege si aduna in galeata fructele.
Ma trezesc ca ii zic lui F.

- Stii? Ohne Fleiss, kein Preis! (fara munca nu e rost de castig! vorba inteleapta, nu?)
- Dar visinele sunt pe gratis!
- Da, dar daca nu aduni visine eu nu am din ce sa iti fac prajitura cu visine. Vrei praji?
-Daaaa? F a raspuns cam ezitant.
- Atunci culege!
- Nu vreau prajitura!
- Serios?
Gaza se amesteca in discutie:
- Mama imi face numai mie fiindca eu o ajut: Ohne Fleiss kein Preis.
- Ce, prajitura e premiu?
- Da, ca tot ce obtii cu munca facuta de tine! ma trezesc ca spun eu.
- Daca nu mergi la serviciu nu ai bani pentru multe lucruri-explica gaza.
- Atunci iti da bani ARBEITSAMT! (agentia de munca, adica de somaj)! a fost replica lui Felix.

Copil de aproape sase ani intelege cine e seful lui tati daca tati nu merge la munca dar are nevoie de bani pentru multe lucruri!!!!!
Si nu vorbesc mai sus despre gaza! F. stie pe unde e de apelat....

Un pic trista..........

Da, azi sunt un pic trista. Am trecut deja de vreo doua saptamani aproape zilnic pe langa casa de pe colt, cea cu obloane verzi. Perdelele sunt tot extrem de albe, marginea de dantela scortos apretata. In fata usii pe trepte muscatele infloresc rosu bordo.
Stiam ca ei au plecat, aflasem de la altii.
Azi dimineata am intalnit doamna din spatele ferestrelor cu perdele de dantela. 75 de ani, foloseste un rolator pentru deplasare. Adusa de spate cu parul alb tuns a la Mirelle Mathieu. Cea care a avut rabdare sa ma invete sa tricotez sosete de lana: Frau R.
Ea mi-a adus atunci aminte de vecina de dupa colt, din Timisoara. Babi, o strigam noi.
Babi era un fel de bona pentru noi... un fel de.... bona. La peste 70 de ani si ea isi amintea datorita noua "fetelor de dupa colt"cum acum cateva decenii era "colega de joaca" a unei domnisoare unguroaice undeva pe langa Oradea. Asta se petrecea candva acum mai bine de 8-9 decenii caci Babi nu mai e demult.
Colega de joaca era un fel de titulatura oficiala. De fapt Babi, cu doar doi ani mai mare decat "domnisoara" isi calca propriile rochii singura si era foarte atenta cand o facea pentru Domnisoara. Rochii din materiale scumpe pe care Babi nu le va imbraca niciodata. Babi a invatat sa scrie si citeasca abia tarziu pe la 12 ani cand asista dintr-un colt al camerei la lectiile Domnisoarei. Babi avea intotdeauna ceva de facut, visatul cu ochii deschisi era de resortul Domnisoarei. Babi avea cum spuneam grija de garderoba Domnisoarei, era responsabila cu tot ce tinea de confortul Domnisoarei si bunul mers al lucrurilor. Babi spunea mereu ca a avut o tinerete frumoasa. Vorbea de tinerete pentru ca ea nu a prea a avut copilarie. Niciodata nu am simtit vreo urma de regret in povestirile ei. Era recunoscatoare ca din satul ei a ajuns la oras, la Oradea. Ca a invatat ungureste dar si germana. Ca a facut in loc de scoala meditatii odata cu Domnisoara. Ca a umblat prin lume insotind-o pe "prietena" ei, adolescenta, peste tot. Lumea inseamna probabil Banatul si Crisana.
A invatat multe, a muncit mult la o varsta la care noi inca nu aveam griji sau responsabilitati. Babi a incercat sa dea mai departe din cunostiintele ei. La ea in casa desi exista butelie de aragaz, iarna se gatea pe foc, o sobita de metal ce ocupa un sfert din bucatarie. Pe plita aceea am prajit paine si o mancam unsa cu usturoi. Vara gemurile se fierbeau pe cazanul din bucataria de vara. Acolo se facea in ceaunul mare si sapun de casa.
Locuinta ei erau un hol, o bucatarie si o camera de dormit. Casa mai avea alte doua camere bune, doua "speisuri", un hol luuung si "ceva" ce se vroia ca baie. Curtea avea un cais mare si un cires. Soproanele erau intr-o randuiala cum nu am mai vazut altundeva. Babi dadea si pe acolo dupa paianjenii din colturile tavanului.
Boabe de porumb uscat fiert insa in apa dulce erau un desert minunat. De la Babi am invatat sa fac blaturi de tort. Mama ne trimitea cu ingredientele la ea, noi ne intorceam cu blaturile de tort.
Babi povestea frumos.
Babi nu mai e.

Frau R. mai e. Doar ca s-a mutat de acasa intr-o institutie numita "locuinte asistate". Are in vecinatate in sat la noi doi din cei 4 copii, bunici si ei. Nu sunt singurii septuagenari din sat care vin de cate ori pot sa isi viziteze casele. Ei imi amintesc de schwabii care reveneau dupa renaturalizarea lor in Germania in satele de campie sa vada ce s-a mai ales de "heim"-ul lor.
Frau R. e cumva mai intortocheat ruda cu noi.
Pe Frau R. o voi vizita de cate ori ma va primi. Vreau sa mai fur secrete, sa mai ascult povesti. Ultima poveste scurta incepea asa: "stii cum cu lana de la doua oi am imbracat intai un baiat de 10 ani si apoi pe masura ce acesta crestea era tot mai putin imbracat cu lana? La urma avea doar o caciula si o pereche de manusi din lana refolosita".

We are the champions sau toamna in vii, la noi

Suntem campioni! Avem cea mai frumoasa priveliste viticola din tara. Adica din land. Adica dintr-o bucata de Germania care face  un vin bun, bun.

in zare la poalele Viilor peste Neckar, Besigheim

 

in zare primaria Besigheim, cladirea cu turnulet in fata si in spate.

asta e fatada primariei

 

loc de popas pt a beneficia de cea mai frumoasa priveliste viticola din land

incepe curand culesul viilor. anul asta voi lua gaza si vom petrece o zi in vii, la cules.

11 on 11

O toamna la fel de frumoasa ca anul acesta. La Brasov cu treaba. Tare ocupata dar cumva libera. Cu plimbari prin padure.............hm, ceva carti citite. Multa treaba, alergatura dar si timp pt mine.  Am invatat si niste lectii adica atunci le-am simtit efectul iar invatatura a ajuns la mine ceva mai incolo. Totusi nu prea tarziu sper.......

Fara tv in locuinta doar cu carti si padurea in spatele blocului.

Tocmai terminam treaba, urcam in masina cand se transmite la radio o stire de ultima ora. La NY in State se intamplase ceva pe care inca nimeni nu stia la acea ora cum sa il incadreze.

Au fost atacurile teroriste din 11 septembrie 2011. Da, de atunci lumea nu a mai fost la fel. Nici pentru mine.

Imaginile de final din Remember me m-au emotionat un pic mai mult decat tot ce aflasem despre victimele atentatelor si povestile lor de viata nu sunt putine...........caci nu au fost putine victime.
Un gand bun lor si rudelor oriunde s-ar afla!

Prea dragut

ca sa nu va arat si voua.
Azi gaza a primit o invitatie. ......


cum stau eu insa aici la laptop cu o privire pe geam in curte vad cum vin spre casa noastra postasul (Sabine, o cunoastem personal) insotita de A-L.  Suna la usa, ridic interfonul:
- Imi puteti da voie inauntru fiindca sunt eu A-L.
Pot sa zic nu? pot doar sa zic:
- BUna dimineata, mai intai. Si da poti intra chiar si numai pentru ca esti A-L.

Nici nu deschid bine usa apartamentului imi rasare in fata un plic.

-Am o invitatie pt B. la ziua mea!
- Intra si da-i-o  personal.

Abia i-am convins sa faca poze..........de asta si mutrele

invitatia

se merge intr.un parc cu animale salbatice ( nu ZOO) se vor frige carnaciori si coace paine pe bat, la final se fac waffe

mesaj de la mama lui A-L: sa fie trimisa acasa la 12!!!!!! mai sunt doua ore.... afara ploua

Thanks God  pentru o mamica care mi.a trimis copilul pe cap sa imi tina copilul ocupat.....

O poveste despre printese, pentru printi

Sau ce citim noi ca "poveste pentru desteptat copiii". Eu o recomand mai ales baietilor....... ;-)

Printesa Anna sau Cum gasim un erou?

Intr-o insorita dupa-amiaza de joi pe la mijlocul lui mai batranul rege hotari ca e momentul sa iasa la pensie. isi atarna coroana intr-un cui in sala tronului, accepta cererea in casatorie a bucataresei sale si disparu pentru totdeauna spre o resedinta pentru seniori in Mallorca.

Inainte insa de a decola regele si-a luat ramas bun de la singurul sau copil, printesa Annabel.

-Scumpa fiica, grai el, esti destul de mare si de rasfatata acum ca sa preiei afacerile casei regale.Iti dau binecuvantarea mea si jumatate din regat!

Cele de mai sus fiind spuse regele depuse un pupic pe nasul printesei si porni in fuga pe scari.

- un moment! De ce doar jumatate de regat?

-Cealalata jumatate o primeste printul care te va salva si lua de nevasta. Asa se procedeaza in cazul printeselor adevarate! spuse regele peste umeri si dus fu.

Anabel se aseza pe tron dar mustea de furie. cat de furioasa era! Toata viata primise cele mai bune si MARI lucruri intreit. iar acum sa se multumeasca doar cu o jumatate?

- vreaun intregul regat! Chiar acum! pe loc! Si NU vreau sa fiu salvata! Si nici nu ma voi marita cu un tampit de erou!

In aceea noapte printesa avu primul ei cosmar.

in zori printesa alerga in camaruta doicii ei si o trezi pe devotata Molda.

-trebuie sa facem rost de un erou. Pe loc! ii urla in fata doicii adormite. Doar te pricepi la povesti-ce trebuie sa faca o printesa adevarata ca sa fie salvata?

Molda era obosita si cum nu mai citise de ceva vreme o poveste le pastra o vaga amintire verde deschis.

-Mazare, murmura Molda. Si saltele!printesele adevarate sunt salvate cand desi stau pe un teanc de saltele au totusi gaze. Lasa-.ma sa mai dorm un pic, Annabel.

-poti sa imi spui Anna, la ce imi foloseste un nume intreg la doar o jumatate de regat?

anna isi petrecu ziua carand saltele din cele 37 de dormitoare ale palatului. Le cladi una peste alta in sala tronului si se intinse in varful lor. Ciudat, nu se simtea deloc balonata. Statea foarte comod!

-mazare, tresari anna. Am uitat de mazare!

alerga spre camara regala si lua o oala cu mazare de pe raft. manca toata mazarea si inca trei buseuri cu mazare pe deasupra.

- continuarea maine dimineata, copii!

Pentru Stefan

De azi si pana sambata inclusiv veti vedea doar afisul invitatie la talcioc urban, zilnic.

 Avem o tolba plina de chestii de impartasit dar de duminica viitoare revenim la subiectele noastre. Pana atunci ne concentram pe talcioc urban de vara.

Cum se cheama.........

ca eu am uitat? Rotund, ciclic? Ziua a inceput asa

 si s-a incheiat asa.

 Ca o premonitie ca ne intoarcem in trecut si ca ramanem cu amintiri grozave.

Die Walheimer Fanmeile-Dammweg

Le-am observat de cateva zile dar nu am ajuns decat azi sa le imortalizez. Numarati cu mine?

1

2, 3,

4,

5,

6, 7,

8,

9, 10, 11, 12

13,

14, 15,

16.

Mai lipsesc 2,3 care au fost in unghiuri imposibile de fotografiat, zarite doar cu ochiul liber. Doar trei din saispe nu sunt pe strada noastra.
Pe strada principala era unul mic dar cu slogan: sarbatorim campioni mondiali. Data viitoare sigur, acum devenim campioni europeni, sau?

Stefan

Despre el nu am scris inca aici. Am scris peste tot numai aici nu. Nu stiu de ce. Nu stiu sa explic de ce. Nu am scris de la inceput si nici cand am vazut cat de incantata e gaza de noul lui prieten. Cu fratele mai mare al lui Stefan, Raul, am serbat o midyear birthdayparty in iunie acum trei ani. Cand in loc de pool party in curtea bunicilor.ro am ajuns constransi de vreme sa sarbatorim in casa. Cu toti copiii prietenelor mele din Timisoara. Cine nu a fost atunci acolo se va bucura de party privat anul asta..........
Dar sa revenim la Stefan. Cred ca la fel cum mie imi e greu sa vorbesc aici despre Stefan ii e greu prietenei mele sa vorbeasca public despre Stefan. Si pana prinde curaj ii servesc de portavoce.
Nu pot insa cere altor bloggeri sa inceapa sa faca publicita--te evenimentului dedicat lui Stefan pana nu o fac eu. Asa mi se pare corect.
Nu am in  casuta cu fani aici pe blog decat 96 de followers. Pe FaceBook sunt ceva mai multi:125.
Cred in pay it forward! Cred in "putini dar buni". Am invatat ca daca azi se inchide o usa maine se deschide alta (Multumsc, Delia Grigoroiu!) . Invat zilnic lectii noi alaturi de gaza mea.
Pentru ca Stefan sa invete toate lectiile pe care viata intentioneaza sa i le predea va invit sa il sustineti. E un mic luptator: s-a nascut doar cu pumnul strans!
Don´t follow me, faceti-i loc in viata lui Stefan.

Multumesc,  http://www.talciocurban.blogspot.ro/
Multumesc, https://www.facebook.com/lentesicafea

Multumesc!

Musuroiul

Gaza despre muntele din imagine:

- Cel mai mare musuroi de coropasnita care a existat vreodata!

O pilda

 

"Furnica aleargă disperată prin pădure.
La un moment dat se întâlneşte cu leul:
- Ce faci, furnicuţo, unde alergi?
- Păi, mărite rege, n-ai auzit? S-a produs un accident îngrozitor.
- Zi odată, ce e?!
- Păi, s-au ciocnit elefantul şi hipopotamul, rău de tot..
- Bine, şi ce treabă ai tu, de ce alergi ca disperata?
- Ma duc sa donez sânge.

Din acest banc vedem ce înseamna să fii mărinimos...
O inimă mare uneori stă într-un om mic şi nebăgat în seamă.
Nici o legendă nu elogiază mărimea elefantului sau a hipopotamului, însă toată lumea admiră hărnicia, mărinimia şi curajul furnicii!"

 

Si nemtii mai gresesc

Ieri am pornit de dimineata cu treaba in oras si am ales ca mijloc de transport trenul. La 8:00 ma aflam in gara noastra mica. Si fiind primul calator pt trenul de 8:14 am asistat la inspectia CFR-ului german.
Gara noastra a suferit in vara lucrari de modernizare. Si atat de moderna au facut-o incat automatul de bilete a ramas pe dinafara. Adica expus vicisitudinilor (in trecut era sub copertina) si mai ales luminii care se reflecta in ecranul automatului si face cam imposibila alegerea unui bilet. Asta vara a fost un chin si mai mult pe dibuite am scos bilet. Trei reprezentanti ai cailor ferate germane intorceau problema pe fata si pe dos, adica cautau o solutie pentru automat.
Pana sa ajunga trenul in gara gasisera solutia. O copertina separata, numai pentru automatele in ambele directii de mers.
Azi mai fac o excursie si fac niste poze pana nu remediaza nemtii "defectul".
In rest trenurile circula normal si peste doua saptamani participam la referendumul legat de gara cap de pod din resedinta landului, Stuttgart.

Be vulnerable and you`ll be happy?

Brene Brown: The power of vulnerability Video on TED.com

Leapsa, top, nominalizari

MihaelaMaria, imblanzitoare a doi lei si unei pisicute, ne-a pomenit intr-un context foarte magulitor si preluam cumva leapsa-top. Pentru un blogger cam neintalnit: eu nu stiu sa pun linkuri si nici nu am rabdare sa invat. Asa ca va pun destinatarul nominalizarilor cu adresa completa, ok?

1. Marele premiu - Pentru că-mi place: http://cuburileangelei.blogspot.com/ pentru ca sintetizeaza si exprima atat de special cam ce gandesc si nu voi putea exprima niciodata la fel de clar si frumos.
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie): dificil!
Critica literara http://laurafrunza.com/ pentru recenzia de carte,
sectiunea creatie si deopotriva jurnal, in ordine http://cuvintelaplimbare.wordpress.com/ adica Vorbe-n vant fiindca vin aduse de vant de departe dintr-o alta emisfera, http://bogdanasblog.blogspot.com/ jurnalul scris din si pentru burtica de cativa ani buni de Bogdana.
3. Blogul cu cel mai mult umor: fara sa fie o ierarhie: http://dintimisoara.wordpress.com/ pentru stilul spumos si probabil aici pe primul loc fiindca o cunoastem personal fiind (chiar si doar prin adoptie) timisoreanca; http://silavaracald.cotcodacii.ro/ pentru ca uneori hohotesc de ras; http://verdeploaie.blogspot.com/ adica papadia.
4. Cel mai bun cititor/comentator: este Alina, autoarea Vorbelor in vant -da, aici am copiat fara rusine linkul de la Mihaela. Pentru ca ma onoreaza sa o avem ca cititor/comentator.
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei: ma autonominalizez. E pentru propria memorie, pentru mai tarziu, candva, pentru gaza daca va fi curioasa; http://zu-zuzi.blogspot.com/; http://ingrideas.wordpress.com/
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic: -
7. Cel mai informat blogger: si mai ales pentru ca NE informeaza Ada cu http://www.injoaca.ro/
:8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: toti cei din blog roll-ul meu!
9. Cel mai bun blog al unui ziarist: al unuia care se intituleaza singur: blog de ziarist ratat http://anutza.wordpress.com/
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri: -
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) Fotografiei AlineiDownunder si ale Anei, timisoreanca cu aparatul foto mereu la gat.
12. Cel mai bun blog de sport: -
13. Cel mai bun blog de muzică: -
14. Cel mai combativ blog: -
15. Cel mai activ blogger cred ca este Ada -de acord, Mihaela, apoi http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/Carmen.
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri: -
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul.-toate blogurile culinare din blog roll-ul meu, cei de la care fur retete.
18. Premiul de popularitate: Ada si Vorbe-n vant.

Gandul zilei 28 decembrie 2010

Gandul zilei
Fiecare provocare e o oportunitate de a afla de ce sunt capabil cu adevărat.

Rugăciunea zilei:
Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare provocare pe care viaţa mi-o oferă pentru a mă cunoaşte mai bine.
În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că metoda întreprinzătorilor este să planifice cu îndrăzneală şi să acţioneze cu vigoare. Christian Nevel Bovee a spus asta şi este o observaţie valoroasă. Pe măsură ce ne apropiem de sezonul Sărbătorilor şi începi să te gândeşti înainte la Noul An, planifică cu îndrăzneală. Pe măsură ce intrăm în Noul An , execută-ţi planurile cu hotărâre şi vigoare. În viaţă există entuziasm – dar tu trebuie să îl pui acolo. Întâmplător, poţi începe acţionarea cu vigoare chiar de acum. De ce să aştepţi?

Citatul zilei:
„A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamna a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, esti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân.”

Bancul zilei:
O femeie e întrebată:-De ce v-aţi oprit la al 3-lea copil?-Am auzit că fiecare al 4-lea copil născut e chinez.

Gandul zilei 27 decembrie 2010

Gandul pozitiv al zilei:

Aleg să-mi dedic timpul lucrurilor cu adevărat importante în viaţa mea.

Rugăciunea zilei:
Doamne, ajută-mă să stabilesc cu exactitate ceea ce contează cu adevărat în viaţa mea şi să nu mai risipesc timpul cu lucruri care nu mă ajută cu nimic.

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

… că există o lumină ce nu poate fi umbrită. Este în interiorul tău. Eşti Tu. Permite-i luminii tale să strălucească peste lume pentru ca lumea să cunoască Cine Eşti Tu cu Adevărat – şi oamenii vor şti de ce sunt şi ei cu adevărat în lumina exemplului tău. Întunericul lumii noastre te aşteaptă – nu ca să te înghită, ci ca să fie transformat de tine. În timpul acestui Anotimp al Luminii, fii Sursa tuturor celor ce caută Bucuria.

Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch

Citatul zilei:
Paulo Coelho: „Putem să ne vindem timpul, dar nu-l mai putem cumpăra înapoi”.

Bancul zilei:
Un ţăran trece pe lângă o piatră funerară pe care scria:“Aici se odihneşte un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil”- Doamne Sfinte! îşi face cruce ţăranul. Ăştia au băgat trei oameni în acelaşi mormânt!