Magic 8 for Mr. B!

Si-a aniversat ziua cu prieteni si colegi. A fost o zi frumoasa, asa a spus, pe care a vrut sa o traiasca pana la final asa ca am mers la spus povesti in pat abia pe la 23:30.

la fontaine  si tortul care se vroia un bb-8 pentru care n-am avut destul timp

baietii intre doua jocuri fac o bataie cu perne

in timpul vanatorii de comori cu lanterne sau batoane fosforescente

lumini prin sat

Tava enorma de pizza a disparut prea repede ca sa poata fi fotografiata. Fiecare si-a ornat cu ce a vrut bucata proprie.

Si-a avut prietenii aproape iar baietii s-au distrat pe bune de la 14:30 pana la 19:00.

Ne vedem la anu´!

2007-2015 8 ani superbi

La multi ani! Happy Birthday! Alles Gute zum Geburtstag!


Nu imi vine sa cred ce repede trece totusi timpul.




24 decembrie 2007

24 decembrie 2015

Pui de om sa ne traiesti, sanatos si bun cum esti acum. Te iubesc!

si    

Mos Craciun te scutesc sa mai treci pe la mine doar daca consideri ca sunt vreodata deosebit de buna. Cadoul din 2007 imi bucura constant viata, minut cu minut. Sa fie sanatos sa o tot faca. Multumesc!

Casuta de turta dulce take two

Materiale: prefabricate marca IKEA
Manopera: Mr. 8

Done. Miroase bine iar cand ne vom indura sa muscm din ea va spunem si ce gust are.
Ho,ho,ho!

Karate-gi

Tam-tam!

Tocmai a venit sa ii leg snurul pentru a treia oara pe ziua de azi.

Da, da! A imbracat iar gi-ul, costumul de karate ca sa ii sperie un pic pe unii rai care i-au atacat pe spiridusii Mosului (desene animate la tv).

Cica ii vine bine, pantalonii "sunt excelenti!" in tur, poa sa faca miscari de miscari.

- Karate Kid oare cum a asteptat atata (primul concurs) pana a primit un gi?

- Cum arat? ma intreaba dupa ce si-a prins centura. Ramane de vazut cum se face asta corect

- Acum imagineaza-ti cum mi-ar sta cu centura neagra?

- Desi materialul asta face zgomot   nu ma deranjeaza.

- Cand ma invart asa ce vezi? Un vartej alb?


Sa vedem cat il tine intereseul pentru karate. Succes, Mr.8!

Nodul de la curea e inca un mister.

Omul de zapada

Unul din motivele pentru care sunt fericita ca locuim "la tara" e ca avem in cazul nostru si o comunitate mare si frumoasa adunata in jurul bisericii din sat. E vie si activa. B. a avut parte de atatea lucruri frumoase pe care eu poate nu i le-as fi putut oferi, tocmai datorita lor. O plimbare cu Segways, o excursie la un anume muzeu, activitati in sat in vacanta de vara, fanfara unde cei mici sunt preluati si ghidati daca isi doresc sa studieze la scoala un instrument muzical de suflat. Copiii sunt organizati pe grupe de varst si se intalnesc o data pe saptamana, noi miercurea dupa ora de pian. Au loc tot felul de actiuni de bricolat iar B a iesit afara azi cu acest glob de zapada confectionat in intregime de el, de la figura fimo a omului de zapada pana la stelutele aurii si siliconul aplicat pentru a etanseiza borcanul.

- Pentru tine mami! m-a facut sa ma topesc. Stie ca ador zapada.

- Eine Schneekugel!  un glob de zapada am murmurat inca sub efectul "surpriza".

- Da, n-au avut un borcan mai rotund asa ca l-am luat pe cel mai mare! 

- Danke, Schatz! 

B e un artist cu multe interpretari proprii: omul de zapada e insa un frumos!

Stelute aurii

Ninge viscolit la omul nostru de zapada.

Taaaaaaaaaaaaaaaa-daaaaaaaaaaa!

?

Pentru ca in timpul saptamanii televizorul nu merge deloc iar radio ascult rar acasa nu sunt bombardata cu stiri, stiri, stiri.
Nu inseamna ca sunt total neinformata despre cam ce se intampla in jur in ultimele saptamani. Nici in tara, nici in Europa sau altundeva.
Si seara dupa ce copilul a adormit sau dimineata la cafea cand B. e plecat spre scoala deja incep sa apara ganduri. Se invalmasesc, ma sperie, devin nesigura.
B. stie de "baietii cei rai" care au omorat oameni,"drüber bei den Franzosen" adica dincolo la vecinii francezi.
Aseara puneam un pic la punct planurile noastre si visam despre cum o sa fie peste 4-5 ani si un gand imi soptea ca poate o sa il pot duce la Paris sau in Bretagne in vacanta de toamna. Sa facem  city breaks in week end-uri.
Nu stie nimeni cum va evolua situatia pana atunci. Nu stie nimeni daca nu avem un inceput de WW3. Cum se va duce acest razboi in incrancenare maxima, ce arme avem azi la dispozitie.
Cum vom trai pana atunci?

Ieri am lucrat in bucataria scolii, Singura, Doar nenea de la intretinere mai trecea sa vada cum ma descurc. Mi s-a spus ca la un moment dat va veni livrarea de mancare pentru saptamana viitoare, "te descurci tu la preluare vin eu dupa sa puneam in congelator tot".
Iar la usa mi-a batut un barbat pe care l-ai putea usor banui dupa fizionomie ca e arab. Vorbeste greu, putin. Ii explic la care intrare sa aduca marfa si ma intreaba daca e posibil sa mearga la toaleta.
I-am aratat incotro si

                  in secunda doi am derulat pe repede inainte un scenariu in care acest barbat ascunde arme in toaleta salii de sport, bucatariei si salii comunitatii. Acolo unde fiul meu invata si unde in week end va fi iar un eveniment.


                   am preluat cartoanele, am semnat, ne-am spus "la revedere".

Am decis dupa ce mi-am luat copilul in brate ca NU voi mai da curs unor astfel de ganduri.

NU o sa ne lasam terorizati, desi arata altfel vom spera ca noua nu o sa ni se intample nimic.
NU aici, nu azi.
Ca ne vom inarma cu cele mai pasnice arme: iubirea, gandul bun, speranta.

Sau cel putin nu ne va fi frica, frica paralizanta.

350.000=1 sau Cum se construieste un orasel LEGO

Din initiativa unor membrii ai comunitatii s-a nascut ideea de a aduce gramada mai ales baieti intre 6 si 14 care sa se joace "constructiv" cu Lego.
Exista un X care dispune de jumatate de milion de piese LEGO pe care le plimba peste tot pe unde e invitat. Sigur costa dar si ofera ceva o zi petrecuta astfel.
Sambata intre 9-18 sala de sport a fost luata cu asalt nu doar de baietii cu varste pomenite mai sus ci si de tati de orice varsta. Au construit ce vor arata mai jos imaginile dupa instructiuni sau in "free style".
Duminica a fost deschisa expozitia pentru 4 ore , s-a oferit un pranz si vizitatorii au putut veni chiar si doar la o cafea si o prajitura.

orasul NU e Londra, orice asemanare e neintentionata

un far 

statia de pompieri?

spalatorie auto

se sta la coada pt a "dirija" trenuletele

un stadion de fotbal cu nocturna, tribune etc

un meci de basket

Cape Canaveral

Houston we have NO problem!

iluminat public

portul

ceva doc parca, iluminat si el

masina de interventii

Godzila in town

delfinariu

Mai am si doua filmulete sa vedem daca se incarca.

Mister  8 a muncit ca un om mare sambata: mai bine de 8 ore CU pauza de masa si joaca.

Duminica dupa masa am facut parte din batalionul care a dezmebrat piesa cu piesa, sortat si impachetat oraselul Lego. 

Am vazut o mamica care si-a notat datele de contact ale persoanei milionare in piese LEGO pentru 

a-l chema peste vreo 6 ani iar cand fiul ei va ajunge de varsta scolara.

Hm, inca nu l-a prins scanteia

Incerc in diferite contexte sa il fac sa citeasca. Stiu ca e curios dar pana acum doar de informatie gata masticata: emisiuni pentru copii, documentare, povesti pe CD si casete.
Azi la medic in sala de asteptare -are un genunchi putin lovit- i-am adus de pe raft revista GEO. Mie mi-am luat Brigitte WOMEN. Nu aveau GEO pt copii. Si a inceput sa rasfoieasca l-a enervat reclama si imi tot atragea mie atentia la ce vede. Intr-o vreme asa ma facea atenta ca vrea sa ii citesc.
Si i-am tot spus peste coperta revistei mele sa citeasca articolul sau macar info de la poza cu pricina. A terminat repede.............dupa ce a vazut pozele si s-a tot mirat.

Nu stiu cum sa ii zic...........educativ (?). Lamuriti-ma voi!

D. a facut zarva mare in grupul de joaca si a lovit pe cineva. Si asta nu se accepta. D. e un pic altfel. Asa ca sta acum 3 minute pe un scaunel la masa ca sa se reculeaga.
Ceilalti copii sar ca un arc: a pornit melodia semnal pentru stransul jucariilor, cartilor, incetarea activitatilor de orice gen si asezarea in cerc pe covorul albastru.
Langa mine in cerc Ph. care se tot intoarce spre D cel aflat pe scaunel si rade de el, il arata cu degetul si rade iar, D. incepe iar sa planga. Il rog pe Ph sa inceteze, suntem in cerc, stam cuminti.

- Tata mi-a explicat ca daca rad de alt copil am putere asupra lui.

Hm ?

Stiu ca fratele mai mare al lui Ph face probleme, cam sare la bataie si e neascultator. Clasa a doua-a.

Dar cum adica "rad de alt copil (il fac de ras) si am putere asupra lui?"
Asa i-a zis tata.

Poate e de acceptat cand e intr-o situatie defensiva cand razi de atacator ca sa il dezarmezi, poate.

Sau cum? Lamuriti-ma voi.

Schnuppern- Feuerwehr

Da, e iar sezonul. Am ramas la pian si la cor. Inca o ora in plus de muzica la scoala. Si incercam sa ne dam seama cum e la  pompierii mici si la karate.


Azi, pompierii mici la inaltime.


Am urcat cu el in cosul scarii de pompieri.

spre 30 m inaltime

a doua oara a urcat neinsotit

li se ia de mici frica de inaltime

cariera de pietris, Neckarul si viile

vii in zare si de partea cealalta

Prima zi de scoala din clasa a2-a.

N-a avut nimic spectaculos.
Au primit de la invatatoare cate o sticla de Fanta de la nu stiu ce actiune au facut. O sa imi povesteasca deseara acum e la joaca.
Are orar si  lista saptamanala cu teme.
Caietul cu exercitii la mate ii duce spre sfarsitul anului la impartire, am vazut 30:6= si l-am inchis. Sa nu mi se faca rau. Noi abia jonglam cu sume pana la 20.
Sedinta cu parintii o sa ne lamureasca multe intrebari.
A mieunat ca de ce nu mai e inscris la pranz cald. Am zis ca poate de luna viitoare-sa fi luat degeaba grozavia de lunch-box????

Aproape i-am "furat ziua" cu plimbarea la spital fiindca mi s-a umflat frumos picioarul drept.
Un doppler la vene  n-a gasit nimic. Comprese reci, sa nu il suprasolicit. Saptamana asta stau acasa.

Pam-pam.

Refugiatii

Da, e problema actuala, acuta. Refugiatii.
Scoala generala dintr-un orasel german are de 7-8 ani ca traditie sa puna in scena spre sfarsitul anului scolar un musical.
Anul acesta a debutat cu valuri tot mai consistente de refugiati din tari arabe, peste Mediterana spre Europa.  UE s-a sesizat imediat pana si Vaticanul si-a exprimat pozitia. Azi problema  atinge, sa speram, apogeul.
 Meanwhile la scoala din sat se cauta subiect pentru tema musicalului. In  martie la inceput comunitatea traieste o mica criza: o familie de sirieni (crestini) e anuntata ca pana la sfarsitul lunii are de evacuat locuinta pusa lor la dispozitie de statul german. Cine gaseste in 3 saptamani o locuinta noua? Comunitatea a reusit. Familia lui Sherzad a ramas in sat, pentru ei nu a fost vorba de expulzare cum s-a intamplat in alte dati. Dar intrebarea care s-a ridicat in context era: ce facem cu cei care vin azi? Si familia in cauza a avut  candva statut de prospat refugiat, abia ajuns in Germania. Colegii lui Sherzad nu-si puteau imagina ca ea sa se mute altundeva, in alt oras. E o relocare dar nici pe departe nu e imigrare, din nou, au incercat sa ii consoleze adultii. Cand dirijorul clasei de suflatori i-a intrebat pe copii despre ce tema sa fie musicalul acestia au ales :refugiatii. S-a compus muzica, s-a lucrat la scenariu, au urmat repetitii ale corului, actorilor si orchestrei. Pe 15 iulie 2015 premiera. Pe fundal sonor al piesei cu refren: participa si tu! sala e in picioare. Printre spectatori consilieri locali, inspectorul scolar domeniu muzica, directori ai scolilor din sate vecine.
Pe scurt: in scoala Curcubeu se anunta  doi copii de refugiati. Directorul redirectioneaza din fonduri pt activitati extrascolare si sport pentru orele de integrare ale refugiatilor. Copiii sunt total impotriva: nu se vor mai organiza intreceri sportive si in plus "cei noi" sunt de vina!
Pana in momentul in care Sherzad o colega pe care copiii o cunosc de ani buni trebuie sa plece, ea si familia ei.

Copiii realizeaza cam ce inseamna sa pleci dintr-un loc in altul, sa nu cunosti pe nimeni, sa ai de infruntat greutati. Pentru ca pana la urma Sherzad ramane, schimba doar locuinta awareness.ul copiilor a crescut si vor sa se implice in a-i ajuta pe noii veniti, Pentru ca ei  inteleg ca cei noi au nevoie de integrare, de informatii, de cursuri de limba, de a fi acceptati si ajutati vor organiza un maraton si vor licita fiecare m parcurs de elevii scolii. Cam ceea ce face social media in ultimul timp si vedem pe retelel de socializare.
Si da banii vin si acopera fondurile lipsa si mai ajung si pentru o festivitate de bun venit pentru refugiati.
Da, ai putea crede ca e putin cam ca in povesti dar in multe situatii incurcate zace cate un happy end.

PS: In locuinta in care a trait 5 ani Sherzad si familia ei, locuieste acum o alta familie de refugiati.
The story goes on.

Wow! am lipsit 5 luni.

Oare ce ne-a tinut departe de blog? Life itself. Scoala, activitati extrascolare. Copilaria.
Sa vedem ce-am facut totusi:

RECITALUL de PIAN, primul

Mai copilarim- pe alocuri cu plusati

LA STRAND

MUSICALUL FUTURE STARS repetitii, repetitii si marea reprezentatie

VIZITA NASEI

WILHELMA

MUSICALUL SCOLII