luni, 28 februarie 2011
Declaratie de dragoste?
Si cand e bolnav il iau de bunavoie cu mine ca sa il pot monitoriza. Si asa a fost toata saptamana trecuta cand a bolit el. S-a facut bine. Acum bolesc eu.
In seara asta l-am dus la culcare cu tot ritualul:pijama, spalat pe dinti, citit, spus rugaciunea, cantecel de noapte buna. Si am venit la calculator sa scriu postarea anterioara- de mai mult nu ma simt in stare de doua zile. In timpul asta, gaza, carandu-si propria plapuma in carca imi batea in usa de la dormitor. Ies din birou si il intreb ce are de gand.
-Cand esti bolnav ai voie sa dormi cu mine! mi-a intors replica.
Asa ca si-a strecurat plapumioara intre ale noastre si mi-a zis ca ma asteapta pana vin la culcare.
Eu sper sa nu se prinda gripa mea de el...
Noapte buna tuturor!
PS Desi speram sa rezist la Oscaruri cred ca merg langa my only true love. Ma asteapta...
duminică, 27 februarie 2011
Oscar der Roboter?


joi, 24 februarie 2011
Joc de cuvinte
E intrebat de mine daca doreste "ein paar Radischen" =niste ridichii.
Gaza intelege ca bilele rosii (desi le stie numele) se numesc Paradischen= micul Paradis.
-Bunicule, ia si tu o Paradischen!
******************
De doua zile intreaba:
-Ce zi e azi?
Ieri ii spuneam:
-Azi e Mittwoch (miercuri), adica mijlocul saptamanii. Si maine e joi.
In dimineata asta il intreaba pe tati:
-Si ce zi e azi? Luni? Miercuri? Duminica? Weekend?
Probabil i se pare ca e week end fiindca sta de luni acasa si isi face de cap.
Diminetile mele
-Hai! Sa-mi faci paine cu miere!
Inca am ochii lipiti de somn. Cafea fac mai incolo. Copilul e parcat in fata tv -ului (astept rosiile!) si eu ma retrag tiptil in pat.
Daca mai da desteptarea am sa incerc sa il trimit pe tati....
PS
Gaza a descoperit cosul cu rufe aduse din spalatorie si isi calca (are calcator de jucarie) sosetele...
miercuri, 23 februarie 2011
Prea incet...
Asa ca ne petrecem dimineata in doi. Lasat un pic de capul lui se apuca sa scotoceasca in sertarul cu papetarie si descopera o ascutitoare. Sub forma de casca de motociclist. Vine la mine sa afle ce e si ce face. Ii explic. Fuge la el in camera si isi ia un creion colorat din suportul de pe etajera. Belea mare e unul din creioanele acelea groase facute special pt manute mici de copil.
-Mamio! asta e strigatul de lupta, cand il indigneaza, nu ii place/nu reuseste ceva.
Ma infiintez la el altfel risca sa trezeasca vecinii.
-Nu se poate! Nu merge "porcaria" asta!
-Ei! Ia sa vad. Uite, e prea gros creionul, ascutitoarea e pentru creioane mai subtiri.
-? Unde avem creioane subtiri?!?!
-Stii ca aseara ai luat de la mine de pe birou creionul ala mic?
-Da?! Unde e?
-Pai de unde sa stiu eu ce ai facut tu cu el! Trebuie sa il cauti!
Merge la masuta lui, o trateaza superficial cu o privire apoi incepe sa caute pe "dedesupturi" si il gaseste.
-Mami, cum se face?
-Uite-asa: aici introduci creionul, invarti mereu cate putin, in casca se aduna resturile si prin vizier poti sa le golesti la final.
Gaza se pune pe invartit si sucit creionul si nu prea reuseste.
-Nu merge! E stricata?
-Hai sa vad eu! Uite trebuie sa sucesti asa, numai intr-o directie nu inainte si inapoi, ok?
Mai incearca un pic si rabufneste:
-Asta nu e buna! La gradi trebuie numai sa apesi un pic si creionul se ascute "automatisch"
Deci in ziua de azi daca lucrurile nu se petrec automatisch nu sunt bune!!!!!!
Gaza infirmier
-Te simti in stare sa ai grija de copil? intrebare adresata domnului tati de gaza. Vroiam sa stiu daca e cazul sa anunt la serviciu ca nu pot veni azi.
-Da, am eu grija de el! raspunde gaza.
marți, 22 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
Need a helping hand?
Fiul meu imi spala ferestrele cu apa de roze. Tot in apa de roze a balacit si marul.
Isi face singur paine cu gem. A scos o felie de paine (aveam feliata gata) din sertar, margarina si gemul din frigider, cutitul si lingurita din sertar si a purces la treaba. Asta a fost posibil fiindca am lasat usa grilaj la bucatarie deschisa....
Winter strikes back
Cand i-am aratat pe geam ce-i afara: " vine iar Craciunul!"
Explica-i copilului ca Mosul nu vine decat o data pe an si ca anul asta mai are de asteptat.
Cum e diareic nu poate merge la gradi, eu sunt libera azi deci stam acasa. Nici pe asta n-a vrut s-o priceapa si cand am sunat la gradinita sa le spunem ca nu vine am rugat educatoarea, pe Yvette, sa ii explice ea ce si cum. "Dar eu vreau sa vin la voi!"
Am iesit totusi fuguta sa ducem ceva la posta si la banca si am cumparat un covrig.
La intoarcere mi-a spus ca ii e frig si ne-am grabit. Ajunsi acasa l-am trimis sa vada in oglinda din dormitorul nostru ca are nasul rosu. A revenit la mine in hol sa-l descalt : "chiar am nasul rosu! Dar si tu ai obrajii rosii. Si nasul! Suntem gemeni!"
Acum ne invartim prin casa si vom incerca sa facem ordine in camera gazei.
Sa vedem daca se aduna zapada macar de o bulgareala daca nu de sanius?!
sâmbătă, 19 februarie 2011
Gaza`s day out
Am ajuns la gara
Suntem pregatiti sa urcam in tren
Captivat de peisajul de afara
In "metropola" de 30.000 locuitori unde lucreaza tati e trafic mare, sunt multe afise, agitatie. Ne-a atras atentia bufnita asta...

Ajunsi la destinatie am dat un tur si ne-am oprit in garaj sa admiram masinile de serviciu
Tati l-a cocotat intr-o duba si au pornit lumina albastra
Garcea de Germania
Trebuie sa il alimentam pe tati cu poze noi cea de pe desktop de veche de doi ani aproape


In postura asta sper sa nu il vad niciodata

A urmat o vizita la McD pe care o regret caci a vomitat toata dupa masa. Tati de serviciu pe frontul de acasa, mami la job. Acum doarme si cred ca va avea ce povesti luni colegilor de la gradi.
The Man Who Cried
Johnny Depp- in rolul unui rrom (roman?) la Paris, Cate Blanchett- o focoasa rusoaica, Christina Ricci-micuta evreica Suzie, John Turturro-tenor italian la Paris.
Si numai din acest punct de vedere-film de 4 stele (****).
Arii de opera si muzica de taraf tiganesc.
Johnny Depp-vorbind cu accent romanesc ? sau mi se pare mie??
vineri, 18 februarie 2011
Hhhhhhhhhm
Saptamana asta e de mare ordine si curatenie in sat. Se curata cosurile caselor si zonele verzi din jurul satului. Asa ca miercuri dimineata am intalnit cosarul. Unul in costum negru cu helanca alba si cilindru pe cap. Avand colacul de sarma pt curatat cosul sub brat parea foarte original cosarul nostru. Eu si gaza i-am facut cu mana si ne-a raspuns si el zambind.
Azi dimineata l-am intalnit prea tarziu: cu programare la coafor in zori de zi (8:00) nu stiu cum am ajuns sa acceleram pe ultima suta de metri inainte de a iesi din casa. Gaza a vrut alta geaca, a cazut si s-a lovit, pune compresa rece, pupa buba, "hai, incalta cizmele", sa nu uit portofelul si gata. Am luat la nimereala o legatura de chei din cui si am trantit usa dupa mine. Cand sa le strecor in buzunar, pe scari, am realizat ca nu era legatura buna....
Copil marait, dus in carca la gradi. Pe drum fiind gaza cocotata la etaj am batut in geam la primarie si le-am facut cu mana si apoi si copiiilor de la gradi. Depus copilul in sala de clasa si fuga la salon. Multumita de styling fuga la bunic.de sa il sun pe dl tati de gaza sa vina sa imi descuie.... Abia in acest moment, iesind in strada si asteptand cavalerul salvator dau cu ochii de cosar! Ar fi trebuit sa il zaresc la 7 de pe geam si nu se mai intamplau atatea...
Voi ce ziceti?
I love
Deunazi nu stiu cum butonand tv-ul am dat peste un fel de soap opera sau fake reality show unde mama de vreo 53 de ani ameninta cu nefacute sotul si fiul de vreo 27. Si de ce? Fiindca nu se poate desparti de baiat, lumina ochilor ei! Si unde vroia sa plece fiul? Tradare oedipiana! Sa se mute in locuinta prietenei!!!
Si mai invidiez pe cineva din blogosfera ale carei fete sunt mari iar ea si sotul au timp pentru concedii blitz in doi, iesiri romantice, excursii ad hoc etc. Nu stiu cum vor arata peste ani zilele mele cand copilul imi va pleca din casa....
Stiu ca azi l-am tinut cu forta sa nu plece!!!! E abia 06:37 si el e echipat de gradi. Inca in pijamale puiul mamii si-a pus cizmele si a imbracat jacheta singur, m-a rugat in drumul meu spre bucatarie pentru un plin in ceasca de cafea sa ii pun casca pe cap [si eu nici nu am realizat parca asta, ma intrebam aproape in gand cine i-a pus casca (!!!!) ] si iesea pe usa...
Dialog anterior:
-E inca intuneric! Mai stam! (a mai stat pe canapea o vreme) Asteptam pana se face un pic lumina acum e prea intuneric, Yvette precis inca nu s-a trezit si numai ea are cheile... .......................
-Acu s-a mai luminat, mergem? asta dupa 5 minute.
-Inca nu e destul de lumina afara, mai stam.
S-a echipat si a pornit! L-am recuperat in casa scarilor si i-am aratat ca cerul e inca negru, nici urma de albastrul zorilor, inca sunt stele pe cer. Proteste! Adus in casa m-a amenintat ca daca nu pornim degraba la gradi ma impinge de-a berbeleacul pe scari.
-Si atunci imi rup piciorul si chiar nu te mai pot duce la gradi!
-Of! Imi pare rau!
Apoi: -NUuuu pot sa imi scot ciiiiizma!
Acum, casca ochii la "wow! wow! wuubzy!" dupa ce a rasfoit o vreme Cartea junglei
Termin de scris randurile astea si o sa ii propun alternativa (joaca la el in camera), sa vad daca accepta!
Istoria in imagini
(Pijamaua e uda de la laptele cu cornflakes servit anterior)


Primul challenge ca Familienmanagerin
Stau si cuget daca sa il duc la gradi sau nu, e sau nu NOROVIRUS who strikes again? Sper ca nu!
Eu lucrez azi de la 10-16 si nu prea are cine sta cu el acasa, in plus bunicul nu are certificat de manager in astfel de cazuri (voma etc) si nici macar tati. E prima mea saptamana la job si ieri m-au sunat daca nu pot sa le vin in ajutor cateva ore. N-am putut: tati la job, bunicul plecat, cainele in plus la noi. Daca azi as cere liber ar fi cireasa de pe tort, nu?
Sper sa fie ok gaza, tineti-ne pumnii! In cel mai rau caz ma vor suna la lucru ... si voi vedea ce e de facut.
miercuri, 16 februarie 2011
Lumina
Es geht ins neue Jahr.
Lass deinen Muth nicht neigen,
Es bleibt nicht, wie es war.
So schwer zu seyn ist eigen
Dem Anfang immerdar,
Am Ende wird sich`s zeigen,
Wozu das Ganze war.
Nicht zage gleich den Feigen
Und klag in der Gefahr!
Schwing auf zum Sonnenreigen
Dich schweigend wie der Aar!
Und wenn du kannst nicht schweigen
So klage schön und klar!
Friedrich Rückert (1788-1866)
Nu am curajul sa traduc si sa pun in versuri dar m-a lovit lumina din poezia asta. Si are dreptate FR. Se vede treaba ca de la el incoa acelasi lucru se petrece mereu.
"Urca" lumina, semn de un nou inceput. Cat de incurajator: nimic nu ramane cum a fost, nu-ti pierde curajul! Orice inceput e mai greu si abia la sfarsit se va arata la ce folosit-a toata cazna. Nu te da batut si nici nu te plange de greutati si primejdii. Inalta-te spre soare, tacut ca un .... si aici trebuie sa consult wikipedia sa vedem ce e un "AAR"....
Aha! Nu e decat cuvantul des folosit in heraldica si in poezie pentru.... vultur.
Deci: te inalta tacut spre soare ca un aar, adica vultur! (bine ca nu a spus Icar fiindca atunci am fi avut o problema!;-) )
Si daca totusi nu poti sa taci atunci "plange-te" frumos si clar! E cazul celor n feluri de pasari ce nu se pot stapanii sa nu inalte triluri inca de azi dimineata foarte devreme.
E soare, ceata s-a ridicat merg pe balcon sa incerc sa deslusesc ce pasari triluie...
Vine primavara! Am un feeling foarte in acord cu ce e pe afara si abia ma stapanesc sa nu incep sa scormonesc prin pamant de nerabdare sa aflu ce bulb am ascuns in ghiveciul meu. Pentru ca natural, planta asta creste cam incet am cumparat ieri un ghiveci cu mai multe narcise. Sper ca sunt pitice si duble! De zambile inca nu ma apropii, mi-e teama sa nu ametesc.
marți, 15 februarie 2011
Uneori
Pe la noi garile sunt non smoking stations. Chiar si cele mici constituite doar din peron. Care e normal in aer liber.
Azi dimineata ajung cu 5min inaintea trenului pe peron iar la automat doua persoane in fata mea. Ramane doar una, ma apropii din spate si incep sa tusesc: persoana fuma in timp ce isi scotea bilet la automat. Cat de fumator tre sa fii ca sa nu poti astepta pana iti termini tigara? Nu era pericol sa rateze trenul oricum! Ajung la rand, scot bilet si merg pe peron. Observ acum ca persoana dinaintea mea e o doamna, culmea, insarcinata! M-am uitat bine, da, chiar era. Am privit-o un pic lung si-am numarat pana la zece. Pe panoul de afisaj chiar in spatele ei era mare, afisul orange cu non smoking! In plus nu cred ca al dumneaei colocatar era mai incantat ca mine de faptul ca tovarasa fuma!!
Am supravietuit
luni, 14 februarie 2011
Vine
Lunea are atarnata de coada o faima nu prea buna. Ba e manic, ba e dupa duminica si da startul unei saptamani noi. Oare cum vad evreii lunea care e a doua zi a saptamanii pentru ei?
Azi am avut ca nu de putine ori despre luni senzatia ca trebuie si pot (adica am dispozitia) sa imi suflec manecile si sa pornesc la treaba. Momentan stau (la comp) si imi savurez cafeaua dar pornesc imediat. De fapt am dus deja gaza la gradi si am apucat sa "citesc" semne de primavara: triluri de pasari, soare ce se pregateste sa rasara, un pic de ceata printre dealuri, masinile de la Bauhof ("ordinea si curatenia") deja pornisera in treaba lor. E primavara si sunt multe de facut. Sambata am lucrat si noi in livada. Am curatat straturi de ghiocei si crocusi, poate chiar lalele si narcise. Gaza si tati au greblat frunze si au lucrat cot la cot. Saptamana asta mi-am propus sa ma ocup de balcon.
Sunt unele dimineti pe care pur si simplu le iubesc!
sâmbătă, 12 februarie 2011
Nu gasesc cizme de guma!
Gasitorului, recompensa!
vineri, 11 februarie 2011
Orange
Ducand gunoiul si revenind in casa am constatat, oprindu-ma in mijlocul holului cu toate usile la incaperile adiacente larg deschise, ca noi trebuie sa fim considerati macar foarte zen daca nu chiar budisti. Perdele orange, orange auriu, orange-terracotta, orange si galben. Canapea maro cu perne galbene, orange si terracotta, lenjerie de pat..... da, tot orange. Mobila in tonuri de maron cam peste tot. Laminatul e in acelasi ton. Ce mai, la noi se aude muzica sferelor... ca tot vorbim de tonuri.
Ne strica un pic nota zen doar camera gazei, in nuante de albastru....linistitor.
M-am trantit pe canapea si m-am simtit...zen.
joi, 10 februarie 2011
Vine primavara?

miercuri, 9 februarie 2011
Who`s sick?
PS
Copiii au sarit ciorchine pe gaza in dimineata asta!
marți, 8 februarie 2011
Rasare soarele
luni, 7 februarie 2011
Cosmarul de la pranz
Acum ma doare capul sa-mi plesneasca. Probabil nici nu mai judec corect fiindca am dat voie copilului sa bea cola mix (cola+portocala)...
Norovirus
sâmbătă, 5 februarie 2011
Week end
vineri, 4 februarie 2011
Haos

Nu am mai avut puterea aseara sa strang un pic. Gaza a dormit oricum la noi, sa o pot supraveghea. Si totusi a reusit sa vomeze in somn ca atunci cand era bebelus. Si dupa ce l-am schimbat si pe el si patul nostru am dormit iepureste, retraind din frica primelor nopti cu bebelusul acasa.














