 |
 |
| Free digital slideshow customized with Smilebox |
vineri, 19 martie 2010
Profil de mini biciclist
Prezentare de participant la Tour de France 2032.
A venit primavara si Iepurasul si-a trimis deja cadourile: bicicleta fara pedale Puky si cascheta de minibiciclist cu Felix iepurasul. E foarte, foarte mandru! Ii sticlesc ochii de bucurie. Cand a reusit sa claxoneze cu soneria rosie am crezut ca explodeaza de mandrie si satisfactie....
Profil de biciclist.......de remarcat motivul cu Felix iepurasul biciclist care are si el o cascheta rosie si balon la "utiaj". Sa nu credeti ca nu a observat si gaza baloanele. Maine trebuie sa ma execut si eu cu unele pentru el. Numai ca n-am heliu..........
Ne vedem la Tour de France, plec sa ma antrenez.
A venit primavara si Iepurasul si-a trimis deja cadourile: bicicleta fara pedale Puky si cascheta de minibiciclist cu Felix iepurasul. E foarte, foarte mandru! Ii sticlesc ochii de bucurie. Cand a reusit sa claxoneze cu soneria rosie am crezut ca explodeaza de mandrie si satisfactie....
Imi vedeti soneria? E rosie! Cu un ursulet pe ea si care poarta si el cascheta de biciclist.
Am fost sa luam bicicleta fara pedale de la nepotii nostri si baietii erau afara cu bicicletele si ei. Antene cu steagul piratilor la roata din spate, caschete colorate, mandrii nevoie mare. Baietii s-au imbratisat barbateste, Emil i-a inmanat bicicleta fara pedale gazei, am coborat sezutul si am pornit .... ne-am balabanit putin dar macar nu i-a fost frica. N-a vrut sa ne lasa sa plecam acasa caci insemna sa ne despartim cateva minute de minunea pe doua roti. Pe drum spre casa vazand ca magazinul de biciclete mai are deschis am intrat sa luam cascheta. Trebuie sa spun ca am incercat anterior vreo trei modele toate recomandate varstei lui dar caposului nu i s-a potrivit nicicare. Acum am trecut cu degetul peste cutiile din raft incercand sa-mi dau seama de design si decor fara sa le scot din cutie. Prima pe care mi s-a oprit degetul e cea pe care am si probat-o si cumparat-o. Ii vine ca turnata. A stat inmarmurit copilul cat nenea i-a reglat curelele si mi-a dat niste explicatii. A purtat cascheta si in masina si a incalecat iar bidiviul pe aleea din spatele casei. A rasarit intre timp si luna, se intuneca si el nici vorba sa vrea acasa. Am parcat intr-un final vehicolul marca Puky in "sura" pentru bicicilete din gradina, i-am urat noapte buna si am mers sa vedem ce a rezolvat tati cu broasca de la usa apartamentului care nu se mai lasa deschisa.....
Profil de biciclist.......de remarcat motivul cu Felix iepurasul biciclist care are si el o cascheta rosie si balon la "utiaj". Sa nu credeti ca nu a observat si gaza baloanele. Maine trebuie sa ma execut si eu cu unele pentru el. Numai ca n-am heliu..........
Ne vedem la Tour de France, plec sa ma antrenez. Prima curba din viata de biciclist a gazei...
PS
Maine e targ de biciclete si merg sa-mi achizitionez si eu una sa ma tin dupa gargarita.... Noroc ca n-are aripi caci altfel..........
Tradare?!?!?!
Ieri am avut o convorbire telefonica cu cineva de la departamentul personal al firmei unde depun azi un cv si dosarul complet. Gaza cu tati erau dusi dupa paine. Puteam vorbi in liniste. Si conversam noi despre "trecutul" meu, experienta etc.
In momentul in care se aude glasciorul gazei in casa scarii, baietii se intorc, pune tanti intrebarea: "Si v-ar interesa mai mult un part time sau totusi full time?"
Nu stiu cat a trebuit in timp real sa astepte ea raspunsul meu-sper ca nu prea mult, eu am simtit ca mi se deruleaza in cap cu incetinitorul ultimii doi ani: adio dimineti lungi in pijamale alaturi de copil, cu mic dejun hazliu, jocuri variate, plimbari pe-afara fara limita de timp, harjoneala, somn de dupa masa langa un trup mic si cald. Si apoi urmatoarele luni in perspectiva ca as primi jobul: dimineti grabite in care ne luam la revedere unii de la altii, tati duce copilul la gradi, eu fug la tren, plansete: ori eu ori copilul. Zile grele cu reobisnuirea la munca mai degraba cu noutatea, cu intrarea in ritm, cu gandul la ce face micul "gradinar". Minute nesfarsit de lungi in tren pe drumul spre casa, un "Mama! mama!" pe jumatate incantat pe jumatate dojenitor cand se intoarce cheia in broasca, un copil care ori n-a dormit ori n-a mancat destul, poate chiar bolnav....
Si am raspuns tradator pentru gaza mea:"Copilul merge la gradinita deci pot si full time, nici o problema!" Si a ramas sa trimit azi dosarul complet si se bucura ca am sunat si ne vedem.....
Cum am pus receptorul in furca gaza mi se agata de picior si imi spune ca tati nu i-a luat gogoasa, covrigul nu il vrea si cere o felie de paine....
Si cat a dormit de pranz copilul eu am compus o scrisoare de intentie tradatoare. In care imi pun sperante mari ca voi primi un job ce ma va tine departe de multe momente unice din viata gazei. Imi mai spun ca nu conteaza cat timp petrec alaturi de copil atata timp ca e de calitate....
PS
Sunt curioasa: daca puterea gandurilor mele legate de candidatura la job poate influenta cumva rezultatul care din ele vor triumfa, cele pozitive ce-mi vor aduce un venit regulat sau cele negative care imi vor permite sa mai raman putin pe langa gaza, full time?
In momentul in care se aude glasciorul gazei in casa scarii, baietii se intorc, pune tanti intrebarea: "Si v-ar interesa mai mult un part time sau totusi full time?"
Nu stiu cat a trebuit in timp real sa astepte ea raspunsul meu-sper ca nu prea mult, eu am simtit ca mi se deruleaza in cap cu incetinitorul ultimii doi ani: adio dimineti lungi in pijamale alaturi de copil, cu mic dejun hazliu, jocuri variate, plimbari pe-afara fara limita de timp, harjoneala, somn de dupa masa langa un trup mic si cald. Si apoi urmatoarele luni in perspectiva ca as primi jobul: dimineti grabite in care ne luam la revedere unii de la altii, tati duce copilul la gradi, eu fug la tren, plansete: ori eu ori copilul. Zile grele cu reobisnuirea la munca mai degraba cu noutatea, cu intrarea in ritm, cu gandul la ce face micul "gradinar". Minute nesfarsit de lungi in tren pe drumul spre casa, un "Mama! mama!" pe jumatate incantat pe jumatate dojenitor cand se intoarce cheia in broasca, un copil care ori n-a dormit ori n-a mancat destul, poate chiar bolnav....
Si am raspuns tradator pentru gaza mea:"Copilul merge la gradinita deci pot si full time, nici o problema!" Si a ramas sa trimit azi dosarul complet si se bucura ca am sunat si ne vedem.....
Cum am pus receptorul in furca gaza mi se agata de picior si imi spune ca tati nu i-a luat gogoasa, covrigul nu il vrea si cere o felie de paine....
Si cat a dormit de pranz copilul eu am compus o scrisoare de intentie tradatoare. In care imi pun sperante mari ca voi primi un job ce ma va tine departe de multe momente unice din viata gazei. Imi mai spun ca nu conteaza cat timp petrec alaturi de copil atata timp ca e de calitate....
PS
Sunt curioasa: daca puterea gandurilor mele legate de candidatura la job poate influenta cumva rezultatul care din ele vor triumfa, cele pozitive ce-mi vor aduce un venit regulat sau cele negative care imi vor permite sa mai raman putin pe langa gaza, full time?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
