..........cand cineva recunoaste ca a gresit si face ceva in acest sens.
Din noiembrie stiam ca la sfarsit de ianuarie vor incepe sa scrie cu stiloul.
Stiloul. Acel stilou care o sa-l poarte spre misterele caligrafiei. Cerneala albastru regal.
Si propriile amintiri despre stiloul chinezesc cu penita de aur. Calimara pastrata in banca. Cu jind priveam spre penarul colegei cu bunica in Germania. Stiloul ei cu patroane............un vis.
Am incercat si luat in mana, intre degete stilouri Lamy, Pelikan si inca vreo doua alte marci. Un Pelikan mi-a facut mie cu ochiul prin forma ergonomica. Mr.8 l-a luat si el in mana, i-a placut si am inceput sa exersam inca dinainte de Craciun.
Pelikan Griffix
Lupta grea cu stiloul care nu e creion. Penita aluneca pe hartie doar in sensul dorit de ea. Mr. 8 incearca s-o imblanzeasca.
Inainte de vacanta stiloul nu-si mai gaseste perechea, capacul albastru. Aflu despre problema abia duminica seara. Azi am cumparat o clona a pelicanului cu care ne-am obisnuit. Fiindca cine sa se gandeasca ca Pelikan oferta "piese de schimb"? Problema se confirma ca fiind pentru o seeeerrriiiieeeee lunga de stilouri aceasi. Amazon.de e GROZAV. Recenziile lui la produse sunt mai mult decat utile. Recenzii
La categoria intrebari si raspunsuri ma simt intai luata peste picior de un cumparator care sustine ca doar parintii de copii de clasa I pot cadea in capcana si sa cumpere "stiloul asta".
La intrebarea directa legata de capacul stiloului, daca s-a rezolvat problema un raspuns din decembrie 2015 imi spune ca producatorul s-a sesizat si trimite capace OK cumparatorilor care reclama acest lucru.
Asa ca sun la hotline Pelikan si mi se trimit doua capace. Unul pentru cel vechi si altul pentru stiloul nou, rezerva noastra.
Mr.8 e multumit, pe mine nu ma mai doare capul deci: toata lumea multumita.
Mi-as dori pentru inca cateva chestii holine-uri atat de functionale, probleme cu solutii imediate.
Vivat Pelikan.
Se afișează postările cu eticheta Lumea in care traim?. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lumea in care traim?. Afișați toate postările
luni, 15 februarie 2016
vineri, 20 noiembrie 2015
?
Pentru ca in timpul saptamanii televizorul nu merge deloc iar radio ascult rar acasa nu sunt bombardata cu stiri, stiri, stiri.
Nu inseamna ca sunt total neinformata despre cam ce se intampla in jur in ultimele saptamani. Nici in tara, nici in Europa sau altundeva.
Si seara dupa ce copilul a adormit sau dimineata la cafea cand B. e plecat spre scoala deja incep sa apara ganduri. Se invalmasesc, ma sperie, devin nesigura.
B. stie de "baietii cei rai" care au omorat oameni,"drüber bei den Franzosen" adica dincolo la vecinii francezi.
Aseara puneam un pic la punct planurile noastre si visam despre cum o sa fie peste 4-5 ani si un gand imi soptea ca poate o sa il pot duce la Paris sau in Bretagne in vacanta de toamna. Sa facem city breaks in week end-uri.
Nu stie nimeni cum va evolua situatia pana atunci. Nu stie nimeni daca nu avem un inceput de WW3. Cum se va duce acest razboi in incrancenare maxima, ce arme avem azi la dispozitie.
Cum vom trai pana atunci?
Ieri am lucrat in bucataria scolii, Singura, Doar nenea de la intretinere mai trecea sa vada cum ma descurc. Mi s-a spus ca la un moment dat va veni livrarea de mancare pentru saptamana viitoare, "te descurci tu la preluare vin eu dupa sa puneam in congelator tot".
Iar la usa mi-a batut un barbat pe care l-ai putea usor banui dupa fizionomie ca e arab. Vorbeste greu, putin. Ii explic la care intrare sa aduca marfa si ma intreaba daca e posibil sa mearga la toaleta.
I-am aratat incotro si
in secunda doi am derulat pe repede inainte un scenariu in care acest barbat ascunde arme in toaleta salii de sport, bucatariei si salii comunitatii. Acolo unde fiul meu invata si unde in week end va fi iar un eveniment.
am preluat cartoanele, am semnat, ne-am spus "la revedere".
Am decis dupa ce mi-am luat copilul in brate ca NU voi mai da curs unor astfel de ganduri.
NU o sa ne lasam terorizati, desi arata altfel vom spera ca noua nu o sa ni se intample nimic.
NU aici, nu azi.
Ca ne vom inarma cu cele mai pasnice arme: iubirea, gandul bun, speranta.
Sau cel putin nu ne va fi frica, frica paralizanta.
Nu inseamna ca sunt total neinformata despre cam ce se intampla in jur in ultimele saptamani. Nici in tara, nici in Europa sau altundeva.
Si seara dupa ce copilul a adormit sau dimineata la cafea cand B. e plecat spre scoala deja incep sa apara ganduri. Se invalmasesc, ma sperie, devin nesigura.
B. stie de "baietii cei rai" care au omorat oameni,"drüber bei den Franzosen" adica dincolo la vecinii francezi.
Aseara puneam un pic la punct planurile noastre si visam despre cum o sa fie peste 4-5 ani si un gand imi soptea ca poate o sa il pot duce la Paris sau in Bretagne in vacanta de toamna. Sa facem city breaks in week end-uri.
Nu stie nimeni cum va evolua situatia pana atunci. Nu stie nimeni daca nu avem un inceput de WW3. Cum se va duce acest razboi in incrancenare maxima, ce arme avem azi la dispozitie.
Cum vom trai pana atunci?
Ieri am lucrat in bucataria scolii, Singura, Doar nenea de la intretinere mai trecea sa vada cum ma descurc. Mi s-a spus ca la un moment dat va veni livrarea de mancare pentru saptamana viitoare, "te descurci tu la preluare vin eu dupa sa puneam in congelator tot".
Iar la usa mi-a batut un barbat pe care l-ai putea usor banui dupa fizionomie ca e arab. Vorbeste greu, putin. Ii explic la care intrare sa aduca marfa si ma intreaba daca e posibil sa mearga la toaleta.
I-am aratat incotro si
in secunda doi am derulat pe repede inainte un scenariu in care acest barbat ascunde arme in toaleta salii de sport, bucatariei si salii comunitatii. Acolo unde fiul meu invata si unde in week end va fi iar un eveniment.
am preluat cartoanele, am semnat, ne-am spus "la revedere".
Am decis dupa ce mi-am luat copilul in brate ca NU voi mai da curs unor astfel de ganduri.
NU o sa ne lasam terorizati, desi arata altfel vom spera ca noua nu o sa ni se intample nimic.
NU aici, nu azi.
Ca ne vom inarma cu cele mai pasnice arme: iubirea, gandul bun, speranta.
Sau cel putin nu ne va fi frica, frica paralizanta.
sâmbătă, 21 martie 2015
Biciclim
Gaza e abordata:
- Cate viteze are bicicleta ta?
Ma trezesc ca raspund eu:
- Trei viteze dar tot DOUA ROTI!
Nimeni in sat n-are numar de inmatriculare pentru motociclete la bicicleta.
- Cate viteze are bicicleta ta?
Ma trezesc ca raspund eu:
- Trei viteze dar tot DOUA ROTI!
Nimeni in sat n-are numar de inmatriculare pentru motociclete la bicicleta.
BICICLETA
INLINE SKATES
ROLLER
SEGWAY
Labels:
Copilarie,
Fun,
Joaca,
Lumea in care traim?,
meinem sohn,
Tehnica
luni, 2 martie 2015
Undeva
...........unde strabunicile inca poarta fusta plisata, lunga pana peste genunchi nu doar la biserica ci si cand merg pe bicicleta pana la brutarie. In timpul zilei mai poarta prin sat si sort.
..........unde pe langa un brutar, un macelar, o sera, un boutique cu plante de decor si decoratiuni avem si o PC Akademie caci magazinul din sat la care imi pot trimite laptop-ul in service a deschis aripa asta educationala intr-o cladire adiacenta pentru ca bunicele sa poata deschide un cont de mail si a aplica pentru online banking
........unde poarta mare de lemn a unei suri e panou publicitar pentru bazar haine copii, intalnirea doamnelor casnice din sat, cand au loc evenimente in sate vecine trec pe la noi si mai capseaza un DIN A4 pentru scopul lor.
........in aceeasi sura cand merg sa cumpar vinerea mere nenea imi "compune" rapid o punga de 2,5 eur cu un mix din trei soiuri de mere. La stand are strict pe denumiri.
............ avem medic de familie, dentist si unul care vinde asigurari. Un sculptor ce isi plaseaza din opere in parculet si aleile din sat.
.............satucul nostru a fost asezare fortificata pe vremea romanilor. Avem muzeu in aer liber. https://www.roemerhaus.com/
...............saptamana viitoare sambata e seara italiana la pizzeria din colt.
...........o data pe luna duminica se aduna lume la cafea si prajitura in sediul YMCA si povestesc. Unde un tanar pe la vreo 30 de ani vrea sa stie ce e cu amfiteatrul in aer liber inverzit? Acum 50 de ani se puneau in scena in lipsa televizoaelor din fiecare casa piese de teatru. Yeap si alde Shakespeare.
..........cat noi ne incalzeam in discutii la cafea pe terenul de sport se juca un meci de fotbal in nici nu stiu ce liga. Important e ca avem tricouri cu numele satului si lume in tribune.
..........Pe strada Vinului sunt 7 familii de viticultori. Ulite mai mici poarta nume de soiuri de vin. Rieslingweg, Prolingerweg. Mai avem strazi cu nume de pasari.
.........avem o arca pentru tinerii din sat. Nu asteptam sa vina potopul peste ei.......
.... loc de grill la malul Neckar-ului, cu ponton pentru barci mai mari sau mai mici.
.............doua gradinite, o scoala generala si un camin de batrani
...........o sala de sport si activitati a comunei
........ el putin trei locuri de joaca
..........o asociatie a iubitorilor tirului
...........era sa uit: avem un cabinet de fizioterapie si un studio de tatuaje
.......multe asociatii si organizatii locale
........fanfara satului care primeste an de an novici care au studiat in scoala generala instrumente de suflat sau acordeon.
.......o comunitate vie in jurul uneo biserici stravechi.http://www.kirche-walheim.de/
........avem si un areal industrial si al firmelor din comunitate. In afara uzinei electrice toate sunt firme de familie, traditionale.
...........trasee de biciclisti in marele traseu de-a lungul raului Neckar
Mult mai multe despre cum e la noi la tara :
http://www.walheim.de/website/
Temele lunii martie: discutie impreuna cu DBahn, caile feroviare germane despre posibilitatea reducerii zgomotului datorat traficului intens de marfuri pe linia din satul nostru.
Ah, da bazarul de lucruri pentru copii apare pe pagina web a primariei.
Mi se pare cumva ideal ca primarie sa poti sa te dedici si sa faci loc si sa reprezinti "chestii" mai mari (vezi discutia Caile Ferate) sau mai mici adica Bazarul.
Ieri m-am tot gandit cum sa "judec" unde sa incadrez discutiile intre sateni la o ceasca de cafea.
Barfa? Brainstorming? Nu-mi permit sa fac asta dar sunt convinsa ca ne e de folos si galceava asta.
Detaliu descoperit abia acum, frunzarind pe pagina de net a satului. La una din iesirile din sat troneaza un scaun de lemn masiv. Creatie a artistului Mihaly Gubis, scaune de genul se mai gasesc in Ungaria (Fony) Romania (Transilvania) si Asia (Casahstan)
.


http://www.walheim.de/website/
..........unde pe langa un brutar, un macelar, o sera, un boutique cu plante de decor si decoratiuni avem si o PC Akademie caci magazinul din sat la care imi pot trimite laptop-ul in service a deschis aripa asta educationala intr-o cladire adiacenta pentru ca bunicele sa poata deschide un cont de mail si a aplica pentru online banking
........unde poarta mare de lemn a unei suri e panou publicitar pentru bazar haine copii, intalnirea doamnelor casnice din sat, cand au loc evenimente in sate vecine trec pe la noi si mai capseaza un DIN A4 pentru scopul lor.
........in aceeasi sura cand merg sa cumpar vinerea mere nenea imi "compune" rapid o punga de 2,5 eur cu un mix din trei soiuri de mere. La stand are strict pe denumiri.
............ avem medic de familie, dentist si unul care vinde asigurari. Un sculptor ce isi plaseaza din opere in parculet si aleile din sat.
.............satucul nostru a fost asezare fortificata pe vremea romanilor. Avem muzeu in aer liber. https://www.roemerhaus.com/
...............saptamana viitoare sambata e seara italiana la pizzeria din colt.
...........o data pe luna duminica se aduna lume la cafea si prajitura in sediul YMCA si povestesc. Unde un tanar pe la vreo 30 de ani vrea sa stie ce e cu amfiteatrul in aer liber inverzit? Acum 50 de ani se puneau in scena in lipsa televizoaelor din fiecare casa piese de teatru. Yeap si alde Shakespeare.
..........cat noi ne incalzeam in discutii la cafea pe terenul de sport se juca un meci de fotbal in nici nu stiu ce liga. Important e ca avem tricouri cu numele satului si lume in tribune.
..........Pe strada Vinului sunt 7 familii de viticultori. Ulite mai mici poarta nume de soiuri de vin. Rieslingweg, Prolingerweg. Mai avem strazi cu nume de pasari.
.........avem o arca pentru tinerii din sat. Nu asteptam sa vina potopul peste ei.......
.... loc de grill la malul Neckar-ului, cu ponton pentru barci mai mari sau mai mici.
.............doua gradinite, o scoala generala si un camin de batrani
...........o sala de sport si activitati a comunei
........ el putin trei locuri de joaca
..........o asociatie a iubitorilor tirului
...........era sa uit: avem un cabinet de fizioterapie si un studio de tatuaje
.......multe asociatii si organizatii locale
........fanfara satului care primeste an de an novici care au studiat in scoala generala instrumente de suflat sau acordeon.
.......o comunitate vie in jurul uneo biserici stravechi.http://www.kirche-walheim.de/
........avem si un areal industrial si al firmelor din comunitate. In afara uzinei electrice toate sunt firme de familie, traditionale.
...........trasee de biciclisti in marele traseu de-a lungul raului Neckar
Mult mai multe despre cum e la noi la tara :
http://www.walheim.de/website/
Temele lunii martie: discutie impreuna cu DBahn, caile feroviare germane despre posibilitatea reducerii zgomotului datorat traficului intens de marfuri pe linia din satul nostru.
Ah, da bazarul de lucruri pentru copii apare pe pagina web a primariei.
Mi se pare cumva ideal ca primarie sa poti sa te dedici si sa faci loc si sa reprezinti "chestii" mai mari (vezi discutia Caile Ferate) sau mai mici adica Bazarul.
Ieri m-am tot gandit cum sa "judec" unde sa incadrez discutiile intre sateni la o ceasca de cafea.
Barfa? Brainstorming? Nu-mi permit sa fac asta dar sunt convinsa ca ne e de folos si galceava asta.
Detaliu descoperit abia acum, frunzarind pe pagina de net a satului. La una din iesirile din sat troneaza un scaun de lemn masiv. Creatie a artistului Mihaly Gubis, scaune de genul se mai gasesc in Ungaria (Fony) Romania (Transilvania) si Asia (Casahstan)
.
http://www.walheim.de/website/
duminică, 25 mai 2014
Exercitand drepturi democratice 25 mai 2014
Si eu cu cine votez???
Fara sa fiu cetateanul ambetat intrebarea e intemeiata. Azi votam pt locale, regionale, interregionale si europene.
Nu sunt de-a locului. 7 ani in Germany, cetatenia, hm, un pic de cultura politica nationala si ce traiesc local pe propria-mi piele..........sper sa ma ajute cumva.
Nu e ca la testul teoretic de la scoala de soferi, nu e nici formularul pe care ti-l trimite pe mail un X furnizor de servicii (Pixum, Amazon etc) pentru a afla cat de multumimt esti de serviciile/produsele lor.
Cand te incadrezi insa cumva la o minoritate ai o raspundere mai mare caci fiind deloc analfabet ma simt raspunzatoare pentru cine primeste o bifa de la mine.
Am un plic roz-bordo pt locale, adica aci in sat, la noi in batatura. Nu mai e ca sub salcam odinioara. Aici iti ametesti alegatorii cu un pahar de vin dar asta cu trei luni inainte de ziua D.
Un plic verde nu e al miscarii verzilor caci e cam prea suav iar ei intra cu usa smulsa din balamale in casa omului. E pt regionale.
Cel orange e luuung si ii aduna pe reprezentati locali ai partidelor di la shentru.
Am luat la cunostiinta cate voturi am si cum le distribui. Nu s-au gandit sa ma imi sugereze si cui. Nici nu cred ca imi va sufla cineva in ceafa in cabina de votare. O sa merg cu plicurile inchise continand formulare bifate.
Da, Germania e un stat de functionari dar astia macar isi fac treaba cat de bine pot. Cei mici. Cei mari incearca sa ascunda ce nu fac bine desi e batator la ochi.
Pe lista de locale adica satesti am incercat sa recunosc persoanele din spatele numelor.
A fost cumva ca si luni cand pe multe pietre funerare din cimitir am citit aceleasi nume, la intervale regulate.
Satul nostru apartine unor clanuri. Nu-s mafiote, cel mult viticole.
De reusit am reusit sa aleg trei nume ale caror detinatori imi spun ceva. Sigur eu le cunosc defapt pe femeile din spatele acestor barbati desi nu am gatul destul de lung sa vad peste primul rand.
Prima e educatoare, cealalta e fiica si culmea cea care ii da gazei lectii de pian. Al treilea e un barbat dar fiindca nu il cunosc il recomanda toti ceilalti din clan pe care ii stiu personal.
O fosta vecina (ea si sotul s-au retras in "betreutes wohnen" adica locuiesc intr-o locuinta unde sunt asistati daca si cand au nevoie ***) un pic adusa de spate, cu un bob a la Mireille Mathieu e pentru mine garantie ca fiul tot soareci mananca, e cel putin prin coicidenta de nume mama lui. E vecina de la care sper sa invat sa fac calcaiul la sosete. La varf ma descurc destul de bine.
Nu ma amagesc ca voi schimba cu votul meu ceva, poate sa incurc planurile unora.
Dar e al meu! Si inca ceva. Aici, in germana, vot=stimme. Adica voce. Si mi se pare un semn ca da, in capul tau daca ai constiinta ar trebui sa rasune pentru urmatorul mandat vocile alegatorilor tai.
Eho! Eeeeeeeeeehooooooooooooo!
Fara sa fiu cetateanul ambetat intrebarea e intemeiata. Azi votam pt locale, regionale, interregionale si europene.
Nu sunt de-a locului. 7 ani in Germany, cetatenia, hm, un pic de cultura politica nationala si ce traiesc local pe propria-mi piele..........sper sa ma ajute cumva.
Nu e ca la testul teoretic de la scoala de soferi, nu e nici formularul pe care ti-l trimite pe mail un X furnizor de servicii (Pixum, Amazon etc) pentru a afla cat de multumimt esti de serviciile/produsele lor.
Cand te incadrezi insa cumva la o minoritate ai o raspundere mai mare caci fiind deloc analfabet ma simt raspunzatoare pentru cine primeste o bifa de la mine.
Am un plic roz-bordo pt locale, adica aci in sat, la noi in batatura. Nu mai e ca sub salcam odinioara. Aici iti ametesti alegatorii cu un pahar de vin dar asta cu trei luni inainte de ziua D.
Un plic verde nu e al miscarii verzilor caci e cam prea suav iar ei intra cu usa smulsa din balamale in casa omului. E pt regionale.
Cel orange e luuung si ii aduna pe reprezentati locali ai partidelor di la shentru.
Am luat la cunostiinta cate voturi am si cum le distribui. Nu s-au gandit sa ma imi sugereze si cui. Nici nu cred ca imi va sufla cineva in ceafa in cabina de votare. O sa merg cu plicurile inchise continand formulare bifate.
Da, Germania e un stat de functionari dar astia macar isi fac treaba cat de bine pot. Cei mici. Cei mari incearca sa ascunda ce nu fac bine desi e batator la ochi.
Pe lista de locale adica satesti am incercat sa recunosc persoanele din spatele numelor.
A fost cumva ca si luni cand pe multe pietre funerare din cimitir am citit aceleasi nume, la intervale regulate.
Satul nostru apartine unor clanuri. Nu-s mafiote, cel mult viticole.
De reusit am reusit sa aleg trei nume ale caror detinatori imi spun ceva. Sigur eu le cunosc defapt pe femeile din spatele acestor barbati desi nu am gatul destul de lung sa vad peste primul rand.
Prima e educatoare, cealalta e fiica si culmea cea care ii da gazei lectii de pian. Al treilea e un barbat dar fiindca nu il cunosc il recomanda toti ceilalti din clan pe care ii stiu personal.
O fosta vecina (ea si sotul s-au retras in "betreutes wohnen" adica locuiesc intr-o locuinta unde sunt asistati daca si cand au nevoie ***) un pic adusa de spate, cu un bob a la Mireille Mathieu e pentru mine garantie ca fiul tot soareci mananca, e cel putin prin coicidenta de nume mama lui. E vecina de la care sper sa invat sa fac calcaiul la sosete. La varf ma descurc destul de bine.
Nu ma amagesc ca voi schimba cu votul meu ceva, poate sa incurc planurile unora.
Dar e al meu! Si inca ceva. Aici, in germana, vot=stimme. Adica voce. Si mi se pare un semn ca da, in capul tau daca ai constiinta ar trebui sa rasune pentru urmatorul mandat vocile alegatorilor tai.
Eho! Eeeeeeeeeehooooooooooooo!
sâmbătă, 24 mai 2014
luni, 7 aprilie 2014
4,5 aprilie 2014 - Gemeindefreizeit
Primul lucru facut la sosire: testat trambulina.
Worldwide Geo-caching (impartiti in grupe am avut de rezolvat "teme"). Am telefonat via skype cu Sudanul (unde am transmis urarile nostre de La multi ani! si normal Happy Birthday! pt Milo), Brasilia (Julia ne-a desconspirat numele a trei baieti din orfelinatul unde lucreaza ea) si Paraguay (trimisii nostri speciali se lupta cu un Mitsubishi de teren pe care il repara cu Patex).
In Japonia am incercat sa replicam o cladire.
Aici cred ca e vorba de Turnul din Pisa sau Babel?
Povestea de noapte buna pentru copii. Citita de preot in brate cu fiul lui cel mic. Premiul cel mare a fost unul pentru toti participanti un cos cu dulciuri.
Gaza asculta atenta povestea de culcare despre Iepurele de Paste.
"Pastorul si turma sa"
Pastorul si turma sa la propriu.
Gaza se antreneaza pt alpinism si escalada
Echilibru precar
Parca porneste in misiune speciala (gen Armagedon).
Se sfatuieste cu prietenul gradinar BD.
BD si mama lui au pornit.
Preotul din sat indrazneste si el (stg).
Gaza isi incearca farmecul la fete.
Are ca partener de escalada un profi
Catararea incepe, gaza e asigurata
Spiderman a ajuns sus
N-a avut deloc emotii, mi-a zis mai tarziu.
La 7 m inaltime
Si retur pe aceeasi barna
Acum sa-l vedem incepe coborarea.
Pe locuri, fiti gata, START.
Fal-fal gaza pluteste fara aripioare.
Pregatim aterizarea
Abia isi incape in piele de mandrie!
Asta-s eu, gaza mamii!
Harnasamente de parasutisti.
Asa s-a incheiat ziua de sambata.
Labels:
Acasa,
Familie,
Fun,
Lumea in care traim?,
meinem sohn,
Prieteni,
Remember,
Semne de carte,
Vacanta
sâmbătă, 22 februarie 2014
De-a dacii si romanii in era globalizarii
Gaza relaxata, pozitia lui e buna
The world is not enough
Batalia pentru Africa
Aici se face trafic de arme ;-)
miercuri, 31 iulie 2013
La cules de visine sau ce le dam mai departe copiilor.
Ieri am fost anuntati ca doi visini mari ca se rup sub greutatea visinelor. Am convins baietii sa vina cu mine in livada sa ma ajute. Nici gaza nici F nu prea aveau chef fiindca tocmai descopereau o cutie imensa cu vehicole lego aduse din podul lui Opa R. Au venit totusi. Intai i-am pus sa vopseasca banca si masa de sub umbrar, acolo unde stam cand iesim la grill. S-au descurcat binisor. Am pornit spre visinii in cauza.
Sunt niste pomi piperniciti. Gaza s-a urcat singur in pom si a inceput sa culeaga. F. nu se poate urca fiindca amaratii de visini nu ar rezista sub el. Felix e un baiat cu greutate dar si cu mai bine de un cap mai mare ca si gaza. Ii propun deci lui Felix sa ii las lui crengile mai joase.
-Hm, nu stiu daca vreau sa culeg visine!
- Nu vrei? Nu iti plac?
- Ba da. Se intinde si culege cateva apoi le mananca scuipand samburii. Normal ca se manjeste cu zeama.
- Daca vrei poti sa mananci tot ce culegi tu, incerc eu sa il momesc.
-Nu mai pot culege fiindca am maini lipicioase.
-Bun, atunci ajuta-l pe B!
Gaza ciripeste din pom, se intinde spre crengile pe care le poate apuca, culege si aduna in galeata fructele.
Ma trezesc ca ii zic lui F.
- Stii? Ohne Fleiss, kein Preis! (fara munca nu e rost de castig! vorba inteleapta, nu?)
- Dar visinele sunt pe gratis!
- Da, dar daca nu aduni visine eu nu am din ce sa iti fac prajitura cu visine. Vrei praji?
-Daaaa? F a raspuns cam ezitant.
- Atunci culege!
- Nu vreau prajitura!
- Serios?
Gaza se amesteca in discutie:
- Mama imi face numai mie fiindca eu o ajut: Ohne Fleiss kein Preis.
- Ce, prajitura e premiu?
- Da, ca tot ce obtii cu munca facuta de tine! ma trezesc ca spun eu.
- Daca nu mergi la serviciu nu ai bani pentru multe lucruri-explica gaza.
- Atunci iti da bani ARBEITSAMT! (agentia de munca, adica de somaj)! a fost replica lui Felix.
Copil de aproape sase ani intelege cine e seful lui tati daca tati nu merge la munca dar are nevoie de bani pentru multe lucruri!!!!!
Si nu vorbesc mai sus despre gaza! F. stie pe unde e de apelat....
Sunt niste pomi piperniciti. Gaza s-a urcat singur in pom si a inceput sa culeaga. F. nu se poate urca fiindca amaratii de visini nu ar rezista sub el. Felix e un baiat cu greutate dar si cu mai bine de un cap mai mare ca si gaza. Ii propun deci lui Felix sa ii las lui crengile mai joase.
-Hm, nu stiu daca vreau sa culeg visine!
- Nu vrei? Nu iti plac?
- Ba da. Se intinde si culege cateva apoi le mananca scuipand samburii. Normal ca se manjeste cu zeama.
- Daca vrei poti sa mananci tot ce culegi tu, incerc eu sa il momesc.
-Nu mai pot culege fiindca am maini lipicioase.
-Bun, atunci ajuta-l pe B!
Gaza ciripeste din pom, se intinde spre crengile pe care le poate apuca, culege si aduna in galeata fructele.
Ma trezesc ca ii zic lui F.
- Stii? Ohne Fleiss, kein Preis! (fara munca nu e rost de castig! vorba inteleapta, nu?)
- Dar visinele sunt pe gratis!
- Da, dar daca nu aduni visine eu nu am din ce sa iti fac prajitura cu visine. Vrei praji?
-Daaaa? F a raspuns cam ezitant.
- Atunci culege!
- Nu vreau prajitura!
- Serios?
Gaza se amesteca in discutie:
- Mama imi face numai mie fiindca eu o ajut: Ohne Fleiss kein Preis.
- Ce, prajitura e premiu?
- Da, ca tot ce obtii cu munca facuta de tine! ma trezesc ca spun eu.
- Daca nu mergi la serviciu nu ai bani pentru multe lucruri-explica gaza.
- Atunci iti da bani ARBEITSAMT! (agentia de munca, adica de somaj)! a fost replica lui Felix.
Copil de aproape sase ani intelege cine e seful lui tati daca tati nu merge la munca dar are nevoie de bani pentru multe lucruri!!!!!
Si nu vorbesc mai sus despre gaza! F. stie pe unde e de apelat....
marți, 11 septembrie 2012
11 on 11
O toamna la fel de frumoasa ca anul acesta. La Brasov cu treaba. Tare ocupata dar cumva libera. Cu plimbari prin padure.............hm, ceva carti citite. Multa treaba, alergatura dar si timp pt mine. Am invatat si niste lectii adica atunci le-am simtit efectul iar invatatura a ajuns la mine ceva mai incolo. Totusi nu prea tarziu sper.......
Fara tv in locuinta doar cu carti si padurea in spatele blocului.
Tocmai terminam treaba, urcam in masina cand se transmite la radio o stire de ultima ora. La NY in State se intamplase ceva pe care inca nimeni nu stia la acea ora cum sa il incadreze.
Au fost atacurile teroriste din 11 septembrie 2011. Da, de atunci lumea nu a mai fost la fel. Nici pentru mine.
Imaginile de final din Remember me m-au emotionat un pic mai mult decat tot ce aflasem despre victimele atentatelor si povestile lor de viata nu sunt putine...........caci nu au fost putine victime.
Un gand bun lor si rudelor oriunde s-ar afla!
Fara tv in locuinta doar cu carti si padurea in spatele blocului.
Tocmai terminam treaba, urcam in masina cand se transmite la radio o stire de ultima ora. La NY in State se intamplase ceva pe care inca nimeni nu stia la acea ora cum sa il incadreze.
Au fost atacurile teroriste din 11 septembrie 2011. Da, de atunci lumea nu a mai fost la fel. Nici pentru mine.
Imaginile de final din Remember me m-au emotionat un pic mai mult decat tot ce aflasem despre victimele atentatelor si povestile lor de viata nu sunt putine...........caci nu au fost putine victime.
Un gand bun lor si rudelor oriunde s-ar afla!
marți, 14 august 2012
Despre reguli
Regulile sunt pentru a fi respectate. Exista pentru a ne usura viata. Atunci cand nu ne-o incurca. Oameni de bun simt pot accepta reguli de bun simt. Pentru fiecare regula exista o exceptie care nu face decat sa o cofirme. Regulile sunt de aur de platina e respectarea lor......
De la 1 septembrie in Germania dispare becul asa cum il stim noi cel cu bulb. Se introduce obligativitatea unor lampi economice cu durata mai lunga de viata si consum mai mic.
Pana aici toate bune. Nu cred ca orice ambalaj in care e comercializat spune insa si ce gaze nocive sunt in acel bec, cat din ele se raspandesc in casele noastre cand ele ne (i) lumineaza, ce se intampla cand se sparge o astfel de lampa.
Articolul din ziar citit chiar iti da fiori. Intr.un camin se sparge o lampa din asta in sufragerie unde pe covor se joaca un baietel de 4 ani. Mama strange cioburile curata atent locul. Baietelul isi poate continua joaca. Dupa cateva zile cel mic incepe sa piarda par intai usor apoi mai accentuat. Medicul constata o "otravire" cu metale grele. Cum ajunge un copil la metale grele? Parintii au rememorat intamplarea si cred ca e singura varianta acceptabila a imbolnavirii fiului lor. Intre timp baietelul isi revine, familia a sanat intreaga casa. Instructiunile despre "cum sa te comporti cand se sparge o lampa" pot duce si la situatii in care se schimba toata pardoseala unei case, cel putin.
In conditiile in care termometrul cu mercur a fost retras de pe piata ca fiind prea periculos cum e posibil sa fie introduse aceste lampi economice????
Noi vom incerca sa le evitam si cumparam pe stoc becuri cu bulb (incandescenta) modelul vechi. Aveti alte solutii de recomandat?
De la 1 septembrie in Germania dispare becul asa cum il stim noi cel cu bulb. Se introduce obligativitatea unor lampi economice cu durata mai lunga de viata si consum mai mic.
Pana aici toate bune. Nu cred ca orice ambalaj in care e comercializat spune insa si ce gaze nocive sunt in acel bec, cat din ele se raspandesc in casele noastre cand ele ne (i) lumineaza, ce se intampla cand se sparge o astfel de lampa.
Articolul din ziar citit chiar iti da fiori. Intr.un camin se sparge o lampa din asta in sufragerie unde pe covor se joaca un baietel de 4 ani. Mama strange cioburile curata atent locul. Baietelul isi poate continua joaca. Dupa cateva zile cel mic incepe sa piarda par intai usor apoi mai accentuat. Medicul constata o "otravire" cu metale grele. Cum ajunge un copil la metale grele? Parintii au rememorat intamplarea si cred ca e singura varianta acceptabila a imbolnavirii fiului lor. Intre timp baietelul isi revine, familia a sanat intreaga casa. Instructiunile despre "cum sa te comporti cand se sparge o lampa" pot duce si la situatii in care se schimba toata pardoseala unei case, cel putin.
In conditiile in care termometrul cu mercur a fost retras de pe piata ca fiind prea periculos cum e posibil sa fie introduse aceste lampi economice????
Noi vom incerca sa le evitam si cumparam pe stoc becuri cu bulb (incandescenta) modelul vechi. Aveti alte solutii de recomandat?
Labels:
Lumea in care traim?,
meinem sohn,
Se intampla
duminică, 17 iunie 2012
S-a inventat teleportatorul!
Si chiar functioneaza! E una-ntr-una cu masina timpului. Moleculele se reconstruiesc dar combina un pic epocile. Privit imaginile de mai jos:
Labels:
Civilizatie,
Creatii,
Cum trece timpul,
Familie,
Fun,
Joaca,
Lumea in care traim?,
meinem sohn,
Ritter B.,
Sarbatori,
Vizite
vineri, 15 iunie 2012
Cum te schimba......taticia
Acum doi ani ne intalneam la locul de joaca de langa casa cateva mame. Baietii nostri aveau pe atunci cam intre 2-2,5 ani. Una dintre mamici era insarcinata cu al doilea baietel. Pe langa banca si casuta locul de joaca are si doi caluti, un tobogan, o nisiparnita, o tiroliana, doua porti pe terenul de fotbal. Si multa iarba verde.....
Ne agasa pe atunci faptul ca nu exista cos de gunoi. Noi luam resturile si ambalajele cu noi acasa dar copii scolari aruncau pe jos cutii de suc, biscuiti,ambalaje de inghetata etc. Motivul ni se parea evident: nu exista cos de gunoi. Ne mai frustra ca de exemplu la topoganul pe care il adora cred toti copiii nu se ajungea decat urcand o plasa cu ochiuri uriase pentru picioarele scurte ale baietilor noastri. Mamica gravida abia ridica fiul pe tobogan direct, sus. Felix era si atunci un baietel cu greutate......
Si m-am pomenind scriind primarului..........
Raspunsul a venit si m-a enervat cumplit: se spunea ca locul de joaca e pentru copii mai mari si asta e. De ce se ratacisera calutii aia acolo nu stia nimeni. Cosul de gunoi e in permanenta devastat deci nu merita sa mai puna unul nou. Zau?
Anul trecut in iulie domnul primar inca in functie a devenit..........tata.
In primavara asta de fapt abia acum o luna s-au produs niste modificari..........
A aparut o scara la casuta toboganului
S-au smuls exact doua scanduri si sa omntat o scara.....
NU e nici ea solutia sa urce acolo sus copii sub 3 ani dar macar exista alternativa.
Cum te mai schimba taticia!
Ne agasa pe atunci faptul ca nu exista cos de gunoi. Noi luam resturile si ambalajele cu noi acasa dar copii scolari aruncau pe jos cutii de suc, biscuiti,ambalaje de inghetata etc. Motivul ni se parea evident: nu exista cos de gunoi. Ne mai frustra ca de exemplu la topoganul pe care il adora cred toti copiii nu se ajungea decat urcand o plasa cu ochiuri uriase pentru picioarele scurte ale baietilor noastri. Mamica gravida abia ridica fiul pe tobogan direct, sus. Felix era si atunci un baietel cu greutate......
Si m-am pomenind scriind primarului..........
Raspunsul a venit si m-a enervat cumplit: se spunea ca locul de joaca e pentru copii mai mari si asta e. De ce se ratacisera calutii aia acolo nu stia nimeni. Cosul de gunoi e in permanenta devastat deci nu merita sa mai puna unul nou. Zau?
Anul trecut in iulie domnul primar inca in functie a devenit..........tata.
In primavara asta de fapt abia acum o luna s-au produs niste modificari..........
S-a gasit solutie pentru cosul de gunoi
butoiul e deja deformat de cineva care a aruncat un obiect cald inauntru sau l-a luat la suturi
A aparut o scara la casuta toboganului
In plasa asta se prind balene dar un pot ajuta un copil prescolar sa se catere
S-au smuls exact doua scanduri si sa omntat o scara.....
NU e nici ea solutia sa urce acolo sus copii sub 3 ani dar macar exista alternativa.
Cum te mai schimba taticia!
Labels:
Civilizatie,
De-ale mamei,
Educatie,
Familie,
Joaca,
Lumea in care traim?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







