23 decembrie 2008

Odiseea venirii pe lume a lui Dudumicsicapos incepe pe 22 dec 2007 la 8 dimineata cand mi s-a rupt apa. Anul asta pe 22dec la 8 dimineata gargarita mult iubita inghite lingurita dupa lingurita de cereale cu fructe. Toti ai casei (la soacra mea) dorm. Pun de cafea ca si acum un an, atunci in asteptarea moasei ce venea sa ne vada. Apoi ne retragem cuminti in camera cu jucarii pana la micul dejun. Mai incolo am pornit sa gasim tortuletul pentru a doua zi. Pe la ora pranzului faceam ultimele aprovizionari cu lapte praf si pampers pentru Sarbatori. Acum 1an la 12:02 intram pe usile batante ale clinicii strangand tare mana taticului lui Dudumicsicapos. Acum gargarita a dormit putin in masina si inca putin in pat, dupa-masa. Probabil asta a facut si la eco-ul facut la internare unde au prorocit 3,7kg! Ceva mai tarziu pe la 18:00 a ajuns la noi (ii multumim ca ar fi venit dupa noi si la capatul lumii sa ii fie alaturi la prima aniversare) sora mea si nasa/matusa gargaritei. Acum 1an spre seara tati ii anunta pe cei din Romania ca vom mai avea de asteptat. Dudu mic isi lasa timp. In ajunul aniversarii i-a facut baita nasica dupa ce s-au jucat frumos, gargarita incercand sa-si descoase nasa despre cadouri.

Am mai stat pana tarziu cand au mers la culcare nasa si Thorsten obositi dupa drumul lung. Eu am ramas multa vreme treaza ca si in noaptea de 22 spre 23 decembrie cand de fapt chiar nu am inchis ochii deloc. Doar tati a sforait atunci intai pe hol, apoi in rezerva iar acum la dreapta mea. E linistitor sa auzi in noapte respiratia regulata chiar daca pe tonalitati diferite a celor dragi (de fapt sforaie amandoi in noaptea asta, Dudumicsicapos are nasul infundat si respira greu iar tati sforaie de felul lui).

Gargarita a dormit fara intreruperi pana la 7:30. Laptic, imbracat frumos (in toate pozele e prins fara camasuta) si giugiulit pana la micul dejun al celor mari. Care i-au cantat pe rand "Zum Geburtstag viel Glück" , "Happy birthday" si "La multi ani!" Sigur ca mi-au dat lacrimile....

Acum 1an in dimineata de 23 decembrie scriam:

"9:50

afara frig dar superb, chiciura imbraca totul. Cerul e alb-gri. Am facut poze de pe geam pt Benji-pt mai tarziu.

11:50a revenit acceasi moasa de la internare.Facem CTG, colsult local, col 0, dilatatie 2-3cm. Dureri destul de puternice.......

11:57

tocmai s-a nascut brotacelul din sala de langa. Noi suntem de aproape 24h in spital. Il vreau pe Benji, ACUM, intreg, bine, sanatos."

Si pentru ca nu puteam astepta pana la 23:26 cand a rasunat pentru prima data glasciorul gargaritei mele ....am inceput sa deschidem cadouri dupa micul dejun.

Wow, ce de cadouri!

Mai bine ma apuc sa le deschid imediat!

La pranz a tras un pui de somn iar la cafea am aprins lumanarea pe tort, a ales obiecte de pe tava si a jertfit un mot dupa cum se vede:

Tortuletul cu tizul meu, Benjamin Blümchen si trandafirii albastri de pe tortul de la botez, pastrati de bunica Johanna.

Mi se taie motul!

si se pune la pastrare.

De pe tava am ales cheile de la masina, bani, pix si o carte.

Moment de mare emotie, eu si nasa mea..... Nasa a plecat mai departe iar spre seara a ajuns si nasul meu dar eu faceam deja nani.

A fost prima aniversare a lui Dudumicsicapos!

O sa-mi fie dor...

De la fereastra mansardei noastre....se vede lumea atat cat o stie Dudumicsicapos

Sambata dupa-masa tarziu Dudumicsicapos a dormit putin si s-a trezit plangand. In cazuri din astea il alina sa ne uitam pe geamul de mansarda la masinile care trec pe strada: lumini albe in fata si rosii in spate (astea ii plac cel mai mult).
Cu el in geam am realizat ca in curand va trebui sa gasesc alt mod de a-l alina (nu vom mai avea nici calutii de mare pe perdeaua de la dus) pentru ca ...ne mutam.
Ne mutam din mansarda noastra mic si romantica intr-o locuinta mai mare. Doar ca o sa-mi fie dor de cuibul asta mic unde am fost intai in doi apoi in trei. E primul camin pe care il cunoaste Dudumicsicapos-desi ma indoiesc ca va avea vreo amintire despre el. Aici am venit cu el din maternitate. Aici am putut si eu sa spun pentru prima oara: "bucataria mea", "casa mea". Sa incerc sa o amenajez cat de cat (acum arata zilnic ca dupa razboi, aseara au ramas patura si cuburile imprastiate pe jos), sa ne simtim bine. Aici ne-au vizitat parintii mei sa isi cunoasca nepotul si au dormit pe canapeaua din living din lipsa de spatiu!
Sigur ca ne topea vara caldura iar acum iarna parca iese prin acoperis caldura cuibului nostru.
Dar e... acasa, aici, departe de singura casa pe care o cunoscusem pana acum doi ani: casa parintilor mei.
Inca voi mai putea sa vin o vreme sa ridic din cand in cand corespondenta care va mai sosi la vechea adresa, sa aerisesc, toate astea dupa ce o vom fi renovat putin... o scoatem la vanzare!
Vrea cineva o mansarda mica si romantica?

No "no comment!"

-comment la postul Silviei.

"Luati atitudine, dragii mei! Pentru ca va asigur eu ca merita! Si nu asteptati un loc in rai pentru faptele voastre, ci asteptati un "multumesc" din inima. Sau, stiti ceva??? Nu asteptati nimic!!! Faptele bune nu trebuiesc rasplatite."
Asta mi-a adus aminte de ceva. Cam acum o saptamana impingand in parcarea unui supermarket caruciorul cu cumparaturile am trecut pe langa o masina care avea lipit un sticker :
"Raiul nu are nevoie de organele tale, Raiul stie ca e nevoie de ele aici, pe Pamant!" Pe tot drumul pana acasa, in masina am rumegat la cele citite.
Faptul ca e pomenit Raiul ma facea sa ma gandesc la posesorul masinii ca la o persoana credincioasa (sau era folosit metaforic termenul?). Nu stiu insa in ce masura Biserica Ortodoxa Romana sustine donarea de organe sau transplantul lor, de exemplu. Sau orice alta religie. Daca aproba ca organele donatorului sa traiasca mai departe dupa decesul acestuia, in alt trup.
Cert e ca medicina si progresele in aceasta ramura au facut posibila salvarea de vieti prin aceasta metoda: transplantul de organe. De la primul transplant de inima al doctorului Barnard au trecut mai bine de 30de ani. Se poate transplanta aproape orice, inclusiv un membru (mana cu antebrat).
Problema se rezolva simplu (simplu e aici minimalizat, normal) in cazul unui transplant de maduva unde donatorul ramane in viata, sau in cazul in care cineva doneaza un rinichi si continua sa traiasca relativ normal. Cu acest gen de donare de organe (rinichi) e precis toata lumea de acord.
In momentul in care viata unei persoane dragi depinde de un transplant de organe in timp util, cand esti un numar pe o lista lunga pe care avansezi lent, prea lent, atunci mai ales cei apropiati sunt de acord cu donarea de organe chiar daca ei (apartinatorii) insisi nu au un card de donator de organe sau nu au dat de inteles familiei ca vor dispune in acest sens, in cazul unui deces accidental. E mai greu sa dai decat sa primesti!
Cel mai greu cred ca e in cazul pacientilor in coma, cand apartinatorii au speranta ca
cel/cea drag/a isi va reveni si nu isi dau acordul cu incetarea mentinerii lor artificiale in viata si apoi donarii de organe. Aici, sigur, intram in alt subiect care a facut zilele trecute valva in Anglia: eutanasia.
Aici si in sala de asteptare la pediatru am vazut un afis care face propaganda donarii de organe!
Mi s-a strans inima gandindu-ma ca as fi pusa in situatia sa decid ce fac in cazul in care fiul meu...
dar stiu sigur ca nu as inceta o viata intreaga sa multumesc unui parinte cu inima mare care ar face posibil ca fiul meu sa continue sa traiasca!
Ma invart si aman sa-mi spun parerea, nu?
Teoretic sunt de acord. Da, nu plec cu inima, rinichiul sau ficatul in buzunar spre Rai. Acela e locul sufletului meu, in cel mai bun caz. Practic inca nu am un card de donator de organe!

Ce stiu eu sa fac!

Am primit o leapsa de la mamica lui Andrei si ne conformam:

-stiu sa strig ma-maaaaaaaaaaa, mai ales cand nu-mi convine ceva sau mi-e dor de o giugiuleala

-mai strig si ta-ta; care tati nu crede ca pe el il strig dar in romaneste! mai am in vocabular si urmatoarele: ba-ba, wa-wa, ne-ne, dai-dai!

-incep sa prind curaj si ma las ghidat numai de o manuta cand ma invart prin casa

-cel mai mult am stat in picioare, nesustinut 7-8secunde!! :-(

-am descoperit gustul la ciocolata, sunca, castraveti murati, covrigi

-in premergator sunt o vijelie iar scaunul de masa il escaladez

-mai pot sa stau singur pe calutul de lemn si sa ma balansez

-fac kuku-bau de dupa perdeaua de la dus

-ii fac lui tati cu mana wincke wincke in fiecare dimineata cand pleaca la serviciu

-mai stiu sa arat cat de mare voi creste (intind mana cat pot de tare spre tavan)

-am invatat sa imi pieptan singur carliontii

-stiu ca mami vrea un pupic de la mine cand imi cere: "kuss-kuss"

-rasfoiesc cu mama sau tata carti cu pagini groase cartonate

-imi place sa "lucrez" cu mami la calculator iar mouse-ul optic mi se pare tare cool

-sa urmaresc de la geamul mansardei noastre masinile pe strada si ma straduiesc sa fac si eu brrrr! brrrrr! (accelerez)

-si mai vreau sa invat multe, multe, multe!

Sunt un "ciucalit"...

In dupa-masa asta de plictis am inceput sa jucam rummy in trei: eu, tati si bunica. Dudumicsicapos curat, mancat se plimba intre statiile: tarc, patura de pe jos, premergator pentru ca altfel s-ar fi plimbat de la unul la altul si vezi doamne deconspira cartile!
Intr-un tarziu a aterizat totusi langa noi pe canapea fiindca... se plictisise. Asa ca i-am dat sa rezolve iar puzzle-ul cu animalele de la ferma si sa tranteasca usile deja deschise de la calendarul de Advent.
Baiatul nu s-a multumit doar sa constate ca in spatele usitelor deja deschise nu mai era nimic si a inceput sa umble la casutele nedeschise...foarte linistit. Asta se petrecea cvasi in spatele bunicii!
Uimiti de atata liniste am dat la o parte bunica "perdea" si....am surprins copilu in flagrant:

Am hotarat ca il lasam sa termine de topit figurina de ciocolata iar tati singurul ramas cool a insistat sa il mut de pe canapea ca o va manji cu cioco si la urma sa il spal pe maini.

A mai incercat sa repete figura 20 min mai tarziu dar acea figurina de ciocolata a sfarsit sub ghilotina dintilor mei!!!! Sic!

Mos Niculae a fost pe aici!

...cadoul nu a avut loc in cizmulite asa ca Mosul a pus cizmulitele pe cadou! Iar pt Papa a ales cele mai curate incaltari postate in fata usii: noii pantofi sport! (Cizmele lui nu erau curate!)

Ce-o fi asta oare?

"Nsdfhghgf987weeeee 11111aaaa" =Ii multumesc Mosului pentru xylophon.

Dupa cum se vede, baietii mei desfaceau cadoul gazei, somnorosi, inca in pijamale, la 7 azi dimineata!

Bau-bau...

Bau-bau al somnului de peste zi este....sunt..... clopotele bisericii de pe strada noastra!
La cati nervi am si la ce ganduri imi trec prin cap ar cauta astia pe aici o banda de islamisti! Zau asa!
Copilul asta are un somn usor si de dormit doarme, cel putin peste zi, putin. Foarte putin. El a fost mereu cu cel putin 1-2 luni inaintea oricarui bebelus de varsta lui cu reorientarea fazelor de somn de peste zi. Si chiar foarte mic era mai mult treaz decat adormit. Apoi avea faze scurte de somn 30 min max, una inainte de pranz alta dupa masa daca aveam noroc. Si toate aveau in preambul leganat, cantat despre hora elefantilor pe o panza de paianjen pana adormea.
De o vreme a inceput sa doarma la pranz ca un baietel mare. 1-2h. Dupa care continua agitatia alte 5-6ore. Macar noaptea are tendinta sa nu se mai trezeasca deloc. Cum spuneam-macar noaptea doarme bine!
Deci nu e nimic ce pazesc cu mai mare strasnicie decat ... somnul de peste zi al gargaritei mele! Pentru ca daca doarme indeajuns (cel putin 1h) se trezeste bine dispus si normal sunt si eu bine dispusa. Pentru ca m-am odihnit si eu langa el (sau am citit) si pot sa imi continui treaba prin casa, asa printre picaturi.
In ultima saptamana in afara orelor exacte, a primului sfert, a jumatatii si a celui de-al treilea sfert de ora trageau zvoanele indelung la ora 15:00! Asa ca eu eram fericita daca adormea gaza la 13:00; existau sanse sa doarma linistit macar 2h!!!
Ei azi a picat lat la 12:35. Noi am luat pranzul, dl sot care a mai scos cainele odata afara inainte de a pleca la serviciu e rugat sa nu sune ca voi astepta cu bratele deschise cainele in fata usii aparamentului in 15 min! OK! El a priceput! Numai ca stupoare: incep clopotele sa imi faca in ciuda! La 13:25!!!! Cine se trezeste plangand si nedumerit? Cine e acuma prost dispus? Cine i-a o tableta sa nu-i plesneasca dovleacul???? Spuneti voi!!!
PS: Incep sa imi treaca nervii dar nu si durerea de cap. Daca nu ar fi vorba despre somnul gazei mele nu as avea nimic cu nici un clopot. Doar pentru cupchilul asta cu somn usor m-as lua de gat si cu.... ala de la Notre Dame!

Wow!

"Mama?"

...ieri ma ruga tati sa incerc serios sa il trezesc la 7:00. Buuuun! Puteam pune pariu ca nu se poate ridica din pat la primul "gong". Si as fi castigat!
La 7:00 Dudumicsicapos inca nu dadea semne ca vrea sa inceapa ziua, asa ca am mers sa pun de cafea. Am pacalit cainele cu o "goodie" sa nu inceapa agitatia de dimineata, doar doar imi trezesc sotul dar macar copilul mai doarme putin (dupa o noapte fara treziri). Si incerc eu sa ma strecor tiptil tiptil inapoi in pat sa mai dau un cot in tati, de trezire!
Nici Berlie-lampa de veghe nu era aprinsa...intuneric negru-negru... cand deodata aud o voce mica si intrebatoare:
"Mama?"
Mi-a sarit inima din piept!!!! Puiul meu m-a simtit si vroia sa fie sigur ca sunt eu?!
"Mama?"
A fost pentru prima oara cand nu a existat dubiu ca o spune cu adresa! Adica ma chema, ma vroia, pe mine, mami a lui.......indescriptibil!

Cum trece timpul....

29 decembrie 2007
29 noiembrie 2008

Oare mai are nevoie Mosul de ajutoare?

... inca nu e decembrie dar Mosul precis face la Polul Nord ultimele pregatiri. Precis! Si probabil pe langa alegerea renilor pe care ii inhana la sanie mai face si un casting de spiridusi? Care sa il ajute la distribuit cadouri?

Oare eu sunt prea mic pentru asta???

Ce spuneti m-as califica?

Al vostru spiridus,

Dudumicsicapos.

Pst!

Se umple desaga Mosului...

Azi au ajuns la interval de 1h restul de cadouri comandate (pana acum) pentru Dudu-micsicapos. Pe prima cutie mare, mare am preluat-o eu de la postas si am intrebat intr-o doara daca nu mai are vreun pachet pentru noi.
"-Poate pe undeva prin masina, nu il gasesc acum dar daca e revin."
Pe la 10:00 dupa ce tati si-a baut cafeaua a gasit postasul si celalalt pachet si ni l-a adus tati sus.
Normal ca eu le-am despachetat, am scos facturile si de data asta de grabita ce eram sa le impachetez in hartie de cadou am uitat sa le fotografiez pentru voi. In caz ca nu mai aveti rabdare pana la Craciun :-)! Asa ca in fata usii pe hol sunt pana acum trei cutii mai mari sau mai mici, in hartie rosie cu auriu. Mai am de impachetat; nu stiu cum sa fac sa impachetez o roaba cu 100 cuburi de construit. Le depozitez in boxa pana vor ajunge in mod misterios in Ajun sub brad (vor calatori cam 300km ca sa le descopere sub bradul bunicii celeilalte unde vom fi de Sarbatori).

De trei zile exerseaza mersul tinut doar de o manuta sau de guler. Ii iese cum ati vazut mai sus.

Pe 23 noiembrie a primit un puzzle de lemn cu animalele de la ferma. Momentan suntem in faza in care el scoate piesele din sablon si un adult trebuie sa le puna rapid la loc, sa mai aiba el ce scoate. Aici cu bunicul Rainer.

...acum 11 luni, tot o duminica

"9:50 T. doarme. Dureri regulate:dupa inca o tableta la 7:30, antibiotice intravenos.
Mic dejun; am camasa de spital pe mine, am mers cu perfuzia la baie.
Afara e frig dar superb. Chiciura imbraca totul. cerul e gri-alb. Am facut poze de pe geam pt Benji-mai tarziu.
11:50A revenit moasa de la internare.In sala vecina aud cum se chinuie o gravida. La mine se face CTG, control local: col 0, dilatatie 2-3.Dureri destul de puternice. Sangerez usor. In pozitia intins doare f tare, in picioare tot intense dar mai regulate, apropiate, de indurat.
La 7:15 a sunat aici in spital Johanna, sunt in Karlsruhe si la 14:00 vin sa ma vada. Sper sa le putem da cadourile. T. suna acuma in Romania sa le zica sa stea linistiti, desi bebe nu e inca aici.
11:57Tocmai s-a nascut brotacelul (o fetita) din sala de langa. Noi suntem de 24h in spital.
Il vreau pe Benji! ACUM! Intreg, bine, sanatos!!!!"
...Benji e langa mine, ma trage de pantalon, vrea si el sa scrie ceva. Am lacrimi in ochi, pot sa imi amintesc rasfiond in jurnal totul, cu maxim de detalii. Ii scot limba lui Benji si incepe sa rada. Face o gropita impara doar in obrazul drept. Afara ninge...

11 luni...

...se implinesc maine; 11 luni de cand exista gargarita mica. Fara de care nu-mi mai inchipui cum ar fi existenta mea, ce as face in dupa-amiaza asta de sambata. Asa ca azi fac o prajitura mai mult decat instant de la Dr Oetker-Tarte au chocolat. Prima i-a facut-o bunica la 1 luna. Ultima inaintea tortului aniversar o incerc eu. Vazuta prin geamul cuptorului arata bine.

Aniversatul de maine (11 luni) a vazut azi pentru prima data cum arata zapada.

Un album intreg pe webshots (mereu scriu intai webshits) e dovada ca a nins pentru prima data la noi (22noiembrie).

Acest blog e "under construction" si nu va arata cat poate el (eu) de bine decat atunci cand im voi fi dat seama (studiez niste tutoriale!) despre cum inserez fotografii, diashow, fac link-uri catre alte blog-uri etc. Asa ca aveti rabdare! Nici nu stiu cine va fi curios pana atunci sa citeasca posturile mele. ... poate zuzele mele dragi?

Asta seara cand vom spune Ingerasul (eu pt Dudumicsicapos) ne vom ruga sa ninga iar la noapte: maine e programata o iesire. Am scos over-all-ul si cizmele, manusile si caciulita. Ne lipseste sania. Mergem sa vedem targul mesterilor artizani din "metropola" noastra.

Asta e primul post pe blog, anost si neinspirat: mie imi vine inspiratia greu si dispare repede.

PS:

Pe asta pacat ca nu o puteti vedea: cum il alearga Dudumicsicapos pe Luky pe hol. Se fac la manevre cu premergatorul in urmarirea unei corcituri de retriever batran si plictisit de care numai gargarita mea e in stare. Acum cainele s-a asuns iar sub patul nostru in dormitor iar gargarita s-a oprit in fata unui perete alb si face cu mana la gura brrrrrrrrr-brrrrrrrrrrr-brrrr!

Ups! Prajitura!!!!