Si nu a fost sfarsitul lumii...

Ieri am disparut din peisaj pentru 4ore. De la 12:20-16:20. Pentru prima data dupa 6 luni, 6 luni in care nu am plecat mai mult de 1h fara copil, lasandu-l in grija soacrei, a socrului
sau a mamei.
Plecam lasand copilul proaspat schimbat si cu instructiuni precise pentru dl tati, cu ce are de facut. Nu stiam cum sa dispar: ne despartim frumos cu pupici si dragaleli sau dispar pur si simplu, ca sa nu planga. Am vrut sa ma retrag pas-pas dar cupilu dupa mine, m-a petrecut pana la usa, cu pupici. Normal ca aveam mobilul deschis si ma holbam mereu sa vad daca nu am apeluri ratate. Am stat unde-am fost cu inima mica...mobilul nu a sunat!
La 16:00 am luat-o repejor spre casa. Aici toate bune: baietii mei dormeau. Tati s-a trezit eu m-am pus langa gaza ca dormeau in patul nostru. Si am stat si l-am admirat cum doarme....
Raportul suna am asa: "dupa ce ai plecat tu, ne-am mai jucat putin apoi i-am dat laptele, strecurat in sacul de dormit si a inchis ochii rapid. Dupa 1h a carait m-am dus si l-am luat in patul nostru unde am adormit amandoi. Si apoi ai venit."

De data asta a fost usor ca tati a prins chiar intervalul de somn (3,5 ore). Nici nu stiu daca plecam altfel?!
Dar mi-a dat totusi curaj ca se poate.... poate mai repet faza.