Am primit azi de la Mamica lui Sebastian si Lala acest premiu.... de aceea il dam mai departe tuturor celor interesati de blogul nostru (vezi lista), un multiplu de 12! Dati-l si voi mai departe!
vineri, 31 iulie 2009
Ceea ce am citit aici http://zicolorata.blogspot.com/ m-a pus pe ganduri. Am zambit si apoi m-am intristat....
Da, noi, generatia noastra a trait (inca) frumos!
Adevarul e ca pana la noi toate generatiile (chiar si cele care au trecut prin razboaiele mondiale) pot spune ca au avut o copilarie fericita (de cand s-a intrat in modernitate ca si varsta istorica).
Ma intreb daca fiul meu ar avea vreo sansa sa fie fericit (in lumea de azi) daca l-as creste cum am crescut eu. Jurasem odata ca nu va sta nici un minut in fata televizorului sau a compului, acum vine si cere singur www puktyutupuktco sa il vada pe Thomas si prietenii lui....
Ce e normal azi?
Da, noi, generatia noastra a trait (inca) frumos!
Adevarul e ca pana la noi toate generatiile (chiar si cele care au trecut prin razboaiele mondiale) pot spune ca au avut o copilarie fericita (de cand s-a intrat in modernitate ca si varsta istorica).
Ma intreb daca fiul meu ar avea vreo sansa sa fie fericit (in lumea de azi) daca l-as creste cum am crescut eu. Jurasem odata ca nu va sta nici un minut in fata televizorului sau a compului, acum vine si cere singur www puktyutupuktco sa il vada pe Thomas si prietenii lui....
Ce e normal azi?
joi, 30 iulie 2009
Ziua buna se cunoaste de dimineata... si aia rea la fel!
Am avut ceva emotii pana acuma, pe ziua de azi imi ajung!
Fiindca gaza s-a trezit iar la 06:30 dupa ce a plecat tati am plecat la posta si brútarie in turneul nostru aproape zilnic. Si ca sa taca gaza sa nu bazaie in casa scarilor (am mai coborat si in spalatorie sa pun o tura de rufe cu el dupa mine) i-am dat cheile de la apartament, dupa ce am inchis usa. Buuuun.
In mod normal cand iesim afara i le cer, acuma eram cu gandul aiurea si am uitat. Dupa un tur prin juma de sat, ajungem acasa si vad ca am in buzunar numai cheile de la spalatorie si boxa.
Am crezut ca prostesc!
Fuga la bunic, dupa ce am rascolit caruciorul, jacheta lui B., tot.
Cu cainele dupa noi am refacut traseul; deja aveam scenarii in cap ca tre sa mergem la sot la lucru sa cer chei (idiotii de noi nu avem o dublura la socrul eu)....
Le-am gasit la brutarie.
Dl gaza cand a auzit ca cer un covrig pentru el a lasat suzeta si cheile intr-un colt si le-am uitat, adica eu nici nu aveam gandul lor....
Asa ca le-am recuperat si gaza nu mai pupa chei adevarate. Bunicul ii cauta acuma o legatura de chei si i le vom atarna cu sfoara de carucior. Ii caut si unele de plastic cu inel de prins la centura.....
Sa vedem ce mai aduce ziua de azi....
Fiindca gaza s-a trezit iar la 06:30 dupa ce a plecat tati am plecat la posta si brútarie in turneul nostru aproape zilnic. Si ca sa taca gaza sa nu bazaie in casa scarilor (am mai coborat si in spalatorie sa pun o tura de rufe cu el dupa mine) i-am dat cheile de la apartament, dupa ce am inchis usa. Buuuun.
In mod normal cand iesim afara i le cer, acuma eram cu gandul aiurea si am uitat. Dupa un tur prin juma de sat, ajungem acasa si vad ca am in buzunar numai cheile de la spalatorie si boxa.
Am crezut ca prostesc!
Fuga la bunic, dupa ce am rascolit caruciorul, jacheta lui B., tot.
Cu cainele dupa noi am refacut traseul; deja aveam scenarii in cap ca tre sa mergem la sot la lucru sa cer chei (idiotii de noi nu avem o dublura la socrul eu)....
Le-am gasit la brutarie.
Dl gaza cand a auzit ca cer un covrig pentru el a lasat suzeta si cheile intr-un colt si le-am uitat, adica eu nici nu aveam gandul lor....
Asa ca le-am recuperat si gaza nu mai pupa chei adevarate. Bunicul ii cauta acuma o legatura de chei si i le vom atarna cu sfoara de carucior. Ii caut si unele de plastic cu inel de prins la centura.....
Sa vedem ce mai aduce ziua de azi....
miercuri, 29 iulie 2009
"Cu ce m-am ales!"
Sa v-arat cu ce m-am ales?
Domino cu animale (2+) (stiu ca da dureri de cap fundalul cromatic-sorry)
Uite-aici ce mare vreau sa cresc! Am si cuier cu barca, masina si locomotiva.
Am acum si pantaloni de ploaie/pescuit.
Jacheta de ploaie o am de mai demult...PS In ordinea aleatoare de pe bonul de casa gaza s-a mai ales cu: set tacamuri inox pentru copii (care stiu sa se hraneasca singuri), set sigurante pentru dulap (cel de haine din camera lui unde face zilnic inventar si cel cu produse de curatat de sub chiuveta din bucatarie), un set de umerase.
Rabatul de 20% l-am dat in cazul nostru (suma mica, avem tot ce ne trebuie in rest) pe biletele de tren si o cola. Dar am descoperit iar lumea care sta pe iarba in parcul din Schlossplatz, bea o cafea la terasa, iese cu sacose pline si portofele goale din magazine mai mult sau mai putin de lux; tatici cu inline skates impingand carucioare, doamne purtand in sacose catei pitici, lume in haine office iesind de la birou, familii si copii in vacanta, o pereche de indragostiti.
Tati a vazut ca se impaca bine, foarte bine cu juniorul si nu trebuie sa ii fie frica de "Bau-Bau"!
Pe cine iau cu mine la urmatorul late night shopping tour?
Late night shopping tour
Da, ieri a fost o zi incarcata. O zi marcata de "pentru prima oara".
Pentru ca am fost invitata la PRIMA sedinta cu parintii la gradinita si asta se petrecea in orele de somn ale gazei am chemat bunicul sa-l pazeasca. A venit cu Luky si o carte, au iesit pe balcon, eu am plecat. Faceau amandoi pentru prima data baby sitting. :-)
Emotii cu carul, daca s-o trezi? Am uitat de ele pe timpul sedintei ,mi-am adus amite cand una din educatoare m-a intrebat daca oare mai doarme gaza la ora asta (15:00) cand am vizitat zona de liniste din gradinita (din ce imi aduc eu aminte noi la gradi dormeam in patuturi ca piticii din Alba ca zapada, ei vor face nani pe saltelute direct pe jos -vor visa in haiku-uri oare?)
Am un teanc de formulare de completat, trebuie sa ajungem cumva la zi cu vaccinurile (inca sunt nehotarata) si o lista cu ce are gaza nevoie pentru gradi.
Va fi in ianuarie 2010, la 2 ani unul dintre cei mai mici "gradinari". Cum inca nu va face la olita va fi "gradinar" purtator de pampers... Poate pana atunci va manca oarecum independent si va stii sa bea apa dintr-o cana normala fara sa faca in acelasi timp si dus (rece-rece sau fierbinte-fierbinte, Doamne-fereste!)
Astea sunt oricum targeturi pe care ni le asumam... vedem ce iese.
Nu vreau sa incep sa povestesc cum e o gradinita aici pentru ca si mie inevitabil imi va trece prin cap sa o compar cu cealalta, din capatul opus de sat. O fi mai mare? Mai multe educatoare? Au patuturi pentru copii? Curte mai mare? Mancare mai buna? Au microbus cu care fac excursii etc? STOP!
In primul an va manca pranzul acasa si va dormi in patutul lui -asa arata planul de acum.
La final de tur prin gradinita m-am desprins usor si tule-o acasa unde sosesc si regasesc aceeasi stare de fapt ca la plecare:gaza doarme, "gardienii" pe balcon, unul citind, altul vanand muste. Nu se petrecuse nimic. Nici vantul nu bate....
Incurajata de acest succes si cu permisiunea lui tati de gaza care si-a facut curaj, mi-am dat si eu voie la ... late night shopping tour in metropola Stuttgart. Nu va imaginati ca am mers sa cumpar toale, pantofi sau parfumuri, da?!
Primisem sambata o invitatie pe mail la o seara deschisa la un magazin cu articole pentru copii. Urma sa fim VIP-urile serii la un pahar de sampanie, printre umerase cu body-uri, sticle de lapte si suzete, olite si carucioare. Ne mai asteptau si niste atragatoare 20% rabat la cumparaturi.
Tati a primit instructiuni precise, i-am mai scris o data numarul de mobil. Premiera consta in program de seara complet (minus baita, cireasa de pe tort a lipsit) efectuat de unitatea parentala masculina: schimbat, pus pijamale, preparat si dat laptele, adormit copil. Premiera absoluta!
Am plecat la tren, mi-am lasat gandurile sa zburde prin podgorii si livezi vazute din mers, am flanat pe corso-ul capitalei landului nostru, admirat vitrine, holbat la trecatori, remarcat mici detalii. Daca as fi avut aparatul foto nu mai ajungeam la shopping tour....Culmea, iar am uitat aproape de tot de baietii lasati acasa. Cu un pahar de sampanie cu suc de portocale in mana am pornit sa rascolesc magazinul. In minte inca era proaspata lista cu must have-uri ale gazei, pentru la gradi.
Timpul a trecut repede. Noroc cu incidentul de la casa care s-a blocat putin (10 min) ca altfel flanam iar spre gara... asa am alergat la propriu, ultimul tren pleca la 21:15 iar pe bonul de casa aparea ora 20:55. Lac de apa ajung la gara, iau bilet, automatul mi-a oferit rest bacsa numai maruntei de 10 centi..... alerg pe peron,urc in tren, ma asez, rasuflu... si aud in boxe anuntul ca vom pleca cu intarziere de 3 minute. UF!
La 21:55 varam incet, incetisor cheia in broasca.... SUPRIZE! Din dormitor se aud chicoteli... baietii se gadilau in loc sa sforaie cuminti. Am aflat ca au avut o seara intre baieti cu bunicul si cainele, gaza s-a umflat de jeleuri Haribo, iar tati se gandise sa ii imbrace numai juma din tinuta de seara, asa ca juniorul avea inca pantaloni scurti si sosete in picioare. Am preluat eu operatiunea adormit copil si la 23:00 cred ca sforaiam si noi, ambele unitati parentale....
Pentru ca am fost invitata la PRIMA sedinta cu parintii la gradinita si asta se petrecea in orele de somn ale gazei am chemat bunicul sa-l pazeasca. A venit cu Luky si o carte, au iesit pe balcon, eu am plecat. Faceau amandoi pentru prima data baby sitting. :-)
Emotii cu carul, daca s-o trezi? Am uitat de ele pe timpul sedintei ,mi-am adus amite cand una din educatoare m-a intrebat daca oare mai doarme gaza la ora asta (15:00) cand am vizitat zona de liniste din gradinita (din ce imi aduc eu aminte noi la gradi dormeam in patuturi ca piticii din Alba ca zapada, ei vor face nani pe saltelute direct pe jos -vor visa in haiku-uri oare?)
Am un teanc de formulare de completat, trebuie sa ajungem cumva la zi cu vaccinurile (inca sunt nehotarata) si o lista cu ce are gaza nevoie pentru gradi.
Va fi in ianuarie 2010, la 2 ani unul dintre cei mai mici "gradinari". Cum inca nu va face la olita va fi "gradinar" purtator de pampers... Poate pana atunci va manca oarecum independent si va stii sa bea apa dintr-o cana normala fara sa faca in acelasi timp si dus (rece-rece sau fierbinte-fierbinte, Doamne-fereste!)
Astea sunt oricum targeturi pe care ni le asumam... vedem ce iese.
Nu vreau sa incep sa povestesc cum e o gradinita aici pentru ca si mie inevitabil imi va trece prin cap sa o compar cu cealalta, din capatul opus de sat. O fi mai mare? Mai multe educatoare? Au patuturi pentru copii? Curte mai mare? Mancare mai buna? Au microbus cu care fac excursii etc? STOP!
In primul an va manca pranzul acasa si va dormi in patutul lui -asa arata planul de acum.
La final de tur prin gradinita m-am desprins usor si tule-o acasa unde sosesc si regasesc aceeasi stare de fapt ca la plecare:gaza doarme, "gardienii" pe balcon, unul citind, altul vanand muste. Nu se petrecuse nimic. Nici vantul nu bate....
Incurajata de acest succes si cu permisiunea lui tati de gaza care si-a facut curaj, mi-am dat si eu voie la ... late night shopping tour in metropola Stuttgart. Nu va imaginati ca am mers sa cumpar toale, pantofi sau parfumuri, da?!
Primisem sambata o invitatie pe mail la o seara deschisa la un magazin cu articole pentru copii. Urma sa fim VIP-urile serii la un pahar de sampanie, printre umerase cu body-uri, sticle de lapte si suzete, olite si carucioare. Ne mai asteptau si niste atragatoare 20% rabat la cumparaturi.
Tati a primit instructiuni precise, i-am mai scris o data numarul de mobil. Premiera consta in program de seara complet (minus baita, cireasa de pe tort a lipsit) efectuat de unitatea parentala masculina: schimbat, pus pijamale, preparat si dat laptele, adormit copil. Premiera absoluta!
Am plecat la tren, mi-am lasat gandurile sa zburde prin podgorii si livezi vazute din mers, am flanat pe corso-ul capitalei landului nostru, admirat vitrine, holbat la trecatori, remarcat mici detalii. Daca as fi avut aparatul foto nu mai ajungeam la shopping tour....Culmea, iar am uitat aproape de tot de baietii lasati acasa. Cu un pahar de sampanie cu suc de portocale in mana am pornit sa rascolesc magazinul. In minte inca era proaspata lista cu must have-uri ale gazei, pentru la gradi.
Timpul a trecut repede. Noroc cu incidentul de la casa care s-a blocat putin (10 min) ca altfel flanam iar spre gara... asa am alergat la propriu, ultimul tren pleca la 21:15 iar pe bonul de casa aparea ora 20:55. Lac de apa ajung la gara, iau bilet, automatul mi-a oferit rest bacsa numai maruntei de 10 centi..... alerg pe peron,urc in tren, ma asez, rasuflu... si aud in boxe anuntul ca vom pleca cu intarziere de 3 minute. UF!
La 21:55 varam incet, incetisor cheia in broasca.... SUPRIZE! Din dormitor se aud chicoteli... baietii se gadilau in loc sa sforaie cuminti. Am aflat ca au avut o seara intre baieti cu bunicul si cainele, gaza s-a umflat de jeleuri Haribo, iar tati se gandise sa ii imbrace numai juma din tinuta de seara, asa ca juniorul avea inca pantaloni scurti si sosete in picioare. Am preluat eu operatiunea adormit copil si la 23:00 cred ca sforaiam si noi, ambele unitati parentale....
luni, 27 iulie 2009
La seceris
Caldura mare...
Spice de aur
Aratare..
...la treaba
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casa
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casaGhinion de ministru....
Pleci in concediu in Spania, daca tot esti acolo programezi o intalnire cu un oficial spaniol, nu?#
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pasii vietii
"Invatatoarea mea spune ca elefantii calatoresc o viata intreaga. Urmeaza carari invizibile de la o pasune la alta, pe care au pasit mii de elefanti inaintea lor. Incerc sa-mi inchpui cam cum vine asta- la fiecare rasuflare mai pui un pas in fata celuilalt- si ma intreb: cati pasi are o viata?
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
sâmbătă, 25 iulie 2009
Cum mi-am petrecut carantina...in imagini (1)
Punctat
Creativ
Fascinat
Gata de plecare
Unde-i musca aia?
Porumb fiert: gut!
Inghetata, si mai buna!
Chipsuri?vineri, 24 iulie 2009
Ohooooooooooo, incepe
Pana deunazi bateam cu degetul in lemn ca al meu gazoi nu face crize de tantrum sau cum le-o fi zicand! Uite de azi au inceput! Ca sa fie si el in rand cu altii de varsta lui mai precoci sub acest aspect....
Oricum proprietarul si ceilalti co-locatari din casoi au anticipat mai bine ca mine si ne-au trimis scrisoare cum ca suntem o familie galagioasa... si ne miram noi foarte candid oare de la cati decibeli in sus se clasifica galagia?????
Acum au si ei si noi toate sansele sa afle ce inseamna cu adevarat galagie facuta de copil mic treaz de la 04:50.....
Oricum proprietarul si ceilalti co-locatari din casoi au anticipat mai bine ca mine si ne-au trimis scrisoare cum ca suntem o familie galagioasa... si ne miram noi foarte candid oare de la cati decibeli in sus se clasifica galagia?????
Acum au si ei si noi toate sansele sa afle ce inseamna cu adevarat galagie facuta de copil mic treaz de la 04:50.....
Mergem la gradi
Da, mergem la gradi... din ianuarie 2010.
Daca tot a fost ieri o zi in care a implinit gaza 19 luni si s-a diagnosticat varicela a mai venit si vestea buna cu gradinita. Marti, pe 28 avem sedinta cu parintii copiilor noi...Numai bine tati s-a gandit putin si e de parere ca ar fi prea mica gaza sa mearga la gradi la 2ani. Scuze, cresa.
Eu zic ca e numai bine sa incepem, facem perioada de acomodare relaxati;
oricum primul an nu ii accepta decat pentru 4-6h/zi, abia de la 3ani full time.
Voi ce ziceti?
Daca tot a fost ieri o zi in care a implinit gaza 19 luni si s-a diagnosticat varicela a mai venit si vestea buna cu gradinita. Marti, pe 28 avem sedinta cu parintii copiilor noi...Numai bine tati s-a gandit putin si e de parere ca ar fi prea mica gaza sa mearga la gradi la 2ani. Scuze, cresa.
Eu zic ca e numai bine sa incepem, facem perioada de acomodare relaxati;
oricum primul an nu ii accepta decat pentru 4-6h/zi, abia de la 3ani full time.
Voi ce ziceti?
joi, 23 iulie 2009
CA-RAN-TI-NA!
Da, asta scrie pe fruntea noastra!
Am reusit sa facem VA-RI-CE-LA!
Nu, nu suntem vaccinati contra.....
Cand ne trece va mai spunem kung fu....
PS: Alaltaieri seara au cules baietii mei un trifoi cu patru foi.... halal noroc. Oricum zicem piua si ne folosim "talismanul" mai incolo, la treburi serioase.
luni, 20 iulie 2009
Avion cu motor...
Si a fost primul zbor al gazei. A fost zborul spre casa....
Deasupra norilor
Ne pregatim de aterizare pe aeroportul Stuttgart
Acasa....e acolo unde sunt cei dragi.
Deasupra norilor
Ne pregatim de aterizare pe aeroportul Stuttgart
Acasa....e acolo unde sunt cei dragi.Primul zbor pentru gaza a fost si primul cu turbulente multe pentru mine. Gaza obisnuita cu libertate de miscare aproape absoluta a suportat cu greu sa stea mai tot timpul cu centura pusa.
A incercat sa patruleze pe culoar cautand mereu din priviri sa vada daca nu se apropie insotitoarea de zbor. Care venea repede sa ne roage sa ne punem centurile. Buuuuuun. Dar incepea plansul! Asa ca tot ele trebuiau sa presteze entertainment. Dupa ce ni s-a servit micul dejun am pastrat un paharel de apa.... bad idea. In secunda doi a zburat prin cabina tot continutul....
Nu stiu cum ar fi fost daca aveam un zbor intercontinental. Cele doua ore Timisoara-Stuttgart pareau sa nu se mai sfarseasca. Am ras, am plans, am admirat norii. Cred ca amandoi am fost fericiti cand am aterizat si mult mai fericiti cand l-am regasit pe tati de gaza mica.
duminică, 19 iulie 2009
vineri, 17 iulie 2009
S-a terminat....
Da, vacanta care vine cu trenul din Franta si ne-a luat si pe noi din Germania sa ne aduca la bunici, s-a terminat... mai avem din ea vreo 20 de ore. Maine la ora asta suntem in avion, zburam spre casa. ...
N-am facut nimic spectaculos....... doar am petrecut timp, mult timp cu cei dragi ceea ce e cel mai important. Vacante vor mai...
miercuri, 15 iulie 2009
marți, 14 iulie 2009
Sling, sling
.. de azi avem sling. Multumesc, Diana!
Mi-a inseninat ziua, l-am gasit acasa dupa excursia horror la medic.
Eu il am "montat" as we speek, astept sa iasa broasca din iaz, alias gaza din piscina si vreau sa facem o proba. Daca n-as fi beteaga de-un picior am iesi la plimbare fara carucior dar cu sling. Poate il imprumut uneia dintre matusi sa il obisnuiasca pe gaza-imparat cu confortul sporit...
PS pt Diana.
Daca mai stateam putin sa cuget poate luam si un mei-tai...
Stinky
Multe lucruri mi s-au parut stinky in concediul asta.... vechi mistere au reaparut, intrebari retorice... au ramas retorice!
Cei mai stinky mi s-au parut - si e normal, nu credeti?- pampersii. Cei pe care am gasit sa ii cumparam aici in Romania. Rezerva adusa s-a epuizat saptamana trecuta si astfel sambata am tras o fuga la Billa si am gasit pampers mai ieftin decat imi spunea o prietena ca sunt in Real. Buuuuun!
58 buc = 57 lei aproape 1leu/ buc, ma gandeam ca e o afacere buna. De trei zile ii avem in teste de purtare si sunt stinky...
Acum apar intrebarile:
-de ce sunt totusi mai scumpi ca in Germania cand salariul mediu al unui tatic roman e mai mic decat cel al unui tatic german?
-de ce sunt mai slab calitativ? oare un popou de romanian kid nu e la fel de pretios si iritabil ca si unul de german kid, par exemplu???
Si intrebari ar mai fi... mamica lui R. imi spune ca ei ii pare ca au miros si asta inainte de a fi purtati.
PS Sper ca am ajuns sa oripilez definitv pe cei carora ii ia cu dureri de cap cand mai rasfoiesc un blog de mama!
Cei mai stinky mi s-au parut - si e normal, nu credeti?- pampersii. Cei pe care am gasit sa ii cumparam aici in Romania. Rezerva adusa s-a epuizat saptamana trecuta si astfel sambata am tras o fuga la Billa si am gasit pampers mai ieftin decat imi spunea o prietena ca sunt in Real. Buuuuun!
58 buc = 57 lei aproape 1leu/ buc, ma gandeam ca e o afacere buna. De trei zile ii avem in teste de purtare si sunt stinky...
Acum apar intrebarile:
-de ce sunt totusi mai scumpi ca in Germania cand salariul mediu al unui tatic roman e mai mic decat cel al unui tatic german?
-de ce sunt mai slab calitativ? oare un popou de romanian kid nu e la fel de pretios si iritabil ca si unul de german kid, par exemplu???
Si intrebari ar mai fi... mamica lui R. imi spune ca ei ii pare ca au miros si asta inainte de a fi purtati.
PS Sper ca am ajuns sa oripilez definitv pe cei carora ii ia cu dureri de cap cand mai rasfoiesc un blog de mama!
luni, 13 iulie 2009
Pentru timisoreni aflati departe
Daca la anul vor fi curse cu vaporasul pe canalul Bega, devenit in intregime navigabil, vom pune poze facute cladirilor si podurilor vazute de pe apa....
Catedrala metropolitana, ctitorie a Regelui Mihai I
Pe strada dintre Hotel Timisoara si Opera sa vede in zare turla Sinagogii de pe strada Marasti
In centru la porumbei
Palatul Lloyd
Hotel Timisoara
Opera Romana din Timisoara
Domul catolic din Piata Unirii
Biserica catolica din Piata Traian
Fantana cu pesti
Ultima duminica la bunici
... in imagini. Desi e prea mic sa priceapa, bunicul i-a explicat legenda lui Romulus si Remus si a lupoaicei a caror statuie se afla in centrul Timisoarei. A retinut: Lemus, Lolulus.
vineri, 10 iulie 2009
"Despre frumuseţea pierdută a vieţii"
Editorial - de Andrei Pleşu
"Dacă mă gândesc bine, reproşul esenţial pe care îl am de făcut ţării şi vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumuseţea vieţii. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci şi grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajişti şi nori.
Am uitat misterul adânc al nopţii, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos şi umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoţie, miracolul ploii şi al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri şi adieri.Foşnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială şi muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful aşezat.
Sunt ocupat.
Sunt grăbit.
Sunt iritat, hărţuit, copleşit de lehamite.
Am o existenţă de ghişeu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenţii, sfaturi şi compliciţăti.
Am devenit mizantrop.
Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgenţe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situaţiunea": gropile din drum, moravurile şoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modelele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, corupţia, bezmeticia tranziţiei. Abia dacă mai înregistrez desenul ameţitor al câte unei siluete feminine, inocenţa vreunui surâs, farmecul tăcut al câte unui colţ de stradă.
Am ajuns sa mă comport ca şi cum Hrebenciuc şi Cozmânca, Sechelariu şi Vanghelie, Ciorbea şi Mihaela Tatu, Andreea Marin şi Adrian Năstase, Constantinescu şi Agathon, Talpeş şi Gârcea ar exista cu adevărat.
Colecţionez antipatii şi prilejuri de insatisfacţie. Scriu despre mizerii şi mărunţişuri.
Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încrederea în virtuţile naţiei şi soarta ţării, în rostul lumii.
Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioţii de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitişti. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacţionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilaţia. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticităţi. Mă mişc, de dimineaţa până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi şi-a pierdut amplitudinea şi suculenta. Respir crispat şi pripit, ca într-o etuvă.
Când cineva trece printr-o asemenea criză de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poţi acuza că ai consimţit în prea mare măsură imediatului, că nu ştii să-ţi dozezi timpul şi afectele, că nu mai deosebeşti între esenţial şi accesoriu, că, în sfârşit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale.
Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianţa toxică a momentului şi a veacului.
Suntem năpăditi de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost-gust, condiţii de viaţă umilitoare.
Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira şi de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creatiei, văzduhul, mările, pamântul şi oamenii.
Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta.
Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiţia să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi."
Multumesc, Angela.
Din pacate asa am regasit si eu Romania. Daca as mai trai aici zi de zi as subscrie in totalitate celor supuse atentiei mai sus.
Din fericire imi traiesc viata si bucuriile prin ochii gazei mele...privita de jos dintre ierburi parfumate viata inca e frumoasa.
LE:
Rectific putin. Desi individual toti incercam sa vedem minunile mirari din fiecare zi, generalizand e valabil ce spune Andrei Plesu mai sus. Ma intreb cum e posibil?!?
miercuri, 8 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
