Nu a gazei.
Vinerea se ia micul dejun la comun. Suna aiurea "la comun", nu? Dar in grupa in care am fost eu azi a fost tare dragut. Asta sper ca a fost un al doilea mic dejun pentru unii dintre copii mai ales pentru aceia care doar au ciugulit.
Se aduna un pic jucariile, se elibereaza mesele, se inceteaza orice alta activitate. S-au tras draperiile si cat s-au spalat copii pe maini au aparut pe masute cate un frumos ghiveci de flori si o lumanare in forma de ou, colorata, in borcan de sticla. Colega educatoare face scamatorii si bufetul e deschis.
Cateva painici si Knäckebrot (Wasa). Gem si marmelada, nutella, branza (topita), iaurt simplu. Cornflakes si lapte, cacao. Un platou cu oua fierte, castraveti, rosii cherry rosii si galbene, stift-uri de morcov crud. Parizer, branza si pateu, unt.
Copiii vin pe rand si isi exprima dorintele: Knäckebrot cu nutella sau doar cu castraveti, cornflakes cu lapte, chifle cu unt, parizer sau cascaval. Fiecare si-a ales ce a dorit de pe platoul cu legume si ou fiert.
La final s-au spalat pe dinti si au iesit sa zambeasca soarelui de afara. Cred ca l-au orbit!
vineri, 16 martie 2012
Waltag 4
Joi, ultima zi la padure.
Le-am dus aluat pentru pita-n bat, jumatate cu condimente mediteraneene, cealalta jumatate cu bacon.
Un alt tatic a adus chifle si carnaciori.
"La cele 365 de trepte" care coboara printre vii la Neckar
La 12 cand am ajuns eu ei deja erau in jurul focului si aveau mere in bat. Aperitiv deci: mere coapte.
Am purces la invartit aluat pe bat si la prajit carnaciori.
Gaza si Anika abia ce si-au dat drumul: se tineau de manute, venind din padure.
Fiind ultima zi a trebuit curatat locul.
-Cum putem sa ne luam ramas bun de la padure? intreba educatoarea.
Ana-Lena:
-Sa dam mana cu copacii.
-Ne arati cum?
Si Ana Lena s-a dus glont la cel mai apropiat copac, a prins cea mai joasa creanga si a scuturat-o:
-Tschüss, copacule!
-Cum altfel ne mai luam ramas bun?
-Putem si sa ii imbratisam? a ezitat un pic Amelie.
Si toti copiii s-au repezit sa imbratiseze copaci. Cavercan a si pupat efectiv copacul.
A fost frumos la padure.........
Le-am dus aluat pentru pita-n bat, jumatate cu condimente mediteraneene, cealalta jumatate cu bacon.
Un alt tatic a adus chifle si carnaciori.
"La cele 365 de trepte" care coboara printre vii la Neckar
La 12 cand am ajuns eu ei deja erau in jurul focului si aveau mere in bat. Aperitiv deci: mere coapte.
Gaza si Anika abia ce si-au dat drumul: se tineau de manute, venind din padure.
Fiind ultima zi a trebuit curatat locul.
-Cum putem sa ne luam ramas bun de la padure? intreba educatoarea.
Ana-Lena:
-Sa dam mana cu copacii.
-Ne arati cum?
Si Ana Lena s-a dus glont la cel mai apropiat copac, a prins cea mai joasa creanga si a scuturat-o:
-Tschüss, copacule!
S-a stins focul si s-au racit pietrele cu apa.
Cercul de la final. Desparitea.
-Putem si sa ii imbratisam? a ezitat un pic Amelie.
Si toti copiii s-au repezit sa imbratiseze copaci. Cavercan a si pupat efectiv copacul.
O fetita cu codite imbratiseaza un copac.
A fost frumos la padure.........
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



