Waltag 4

Joi, ultima zi la padure.
Le-am dus aluat pentru pita-n bat, jumatate cu condimente mediteraneene, cealalta jumatate cu bacon.
Un alt tatic a adus chifle si carnaciori.

 "La cele 365 de trepte" care coboara printre vii la Neckar




La 12 cand am ajuns eu ei deja erau in jurul focului si aveau mere in bat. Aperitiv deci: mere coapte.

Am purces la invartit aluat pe bat si la prajit carnaciori.

 Gaza si Anika abia ce si-au dat drumul: se tineau de manute, venind din padure.


Fiind ultima zi a trebuit curatat locul.

-Cum putem sa ne luam ramas bun de la padure? intreba educatoarea.
Ana-Lena:
-Sa dam mana cu copacii.
-Ne arati cum?
Si Ana Lena s-a dus glont la cel mai apropiat copac, a prins cea mai joasa creanga si a scuturat-o:
-Tschüss, copacule!

S-a stins focul si s-au racit pietrele cu apa.

Cercul de la final. Desparitea.

-Cum altfel ne mai luam ramas bun?
-Putem si sa ii imbratisam? a ezitat un pic Amelie.
Si toti copiii s-au repezit sa imbratiseze copaci. Cavercan a si pupat efectiv copacul.

O fetita cu codite imbratiseaza un copac.

A fost frumos la padure.........