Sa ma joc cu tati sau nu?
Inghetata, jupy!
luni, 27 iulie 2009
La seceris
Caldura mare...
Spice de aur
Aratare..
...la treaba
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casa
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casaGhinion de ministru....
Pleci in concediu in Spania, daca tot esti acolo programezi o intalnire cu un oficial spaniol, nu?#
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pasii vietii
"Invatatoarea mea spune ca elefantii calatoresc o viata intreaga. Urmeaza carari invizibile de la o pasune la alta, pe care au pasit mii de elefanti inaintea lor. Incerc sa-mi inchpui cam cum vine asta- la fiecare rasuflare mai pui un pas in fata celuilalt- si ma intreb: cati pasi are o viata?
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
