Jucariile copilariei

Circula de ceva vreme in blogosfera un fel de leapsa si de la Salmi a ajuns si la mine: jucariile copilariei mele.
Hm , sa vedem daca imi aduc aminte. Pentru golurile de memorie o rog din start pe nasa gazei sa umple gaurile din "svaitar"-posibil sa fi considerat preferate tocmai jucariile ei, oricum are memorie mai buna ca mine si doar ne-am impartit copilaria :-)))
Din copilaria foarte mica nu-mi aduc aminte aproape nimic legat de jucarii. Cat eram inca nesigura pe picioare se pare ca umblam cu o grebla dupa mine. De la ea am amintire un semn in spranceana...
Apoi parca exista un cal de plastic pe roti mari rosii, o jucarie de tras dupa tine.
A fost o vreme in care purtam un ursulet si o papusa in carucioare mici.
Mi-au placut toate bicicletele pe care le-am avut, prima cu roti ajutatoare.
Trebuie sa spun ca eram un adevarat baietoi care sub uniforma-rochita de gradinita imbraca mereu pantaloni scurti si prefera tenisii sandalelor tocmai ca sa poata juca fotbal cu baietii.
De la vecinii nemti din colt am mostenit mereu reviste glamour germane ale anilor 80 (eram la curent cu venirea pe lume a printilor de Wales sau nuntile din monarhiile europene) si cataloage, gen Quelle, Otto, Bauer etc. Si mai tin minte ca joaca dupa-amiezelor ploioase sau cand eram singure acasa si conjurate sa nu iesim in strada, era sa ne atribuim fiecare, eu si sora mea, cate o pagina -eu stanga, ea dreapta din catalog - si ne consideram posesoarele bunurilor din imagine. Cu care ne decoram imaginar jumatatea corespunzatoare de camera. Sau faceam schimb: de rochii, de frigidere sau chiar barbati, pardon, viitori soti - modelele masculine din catalog.
In strada la copii gama de jocuri (extensia de la jucarii e jocuri, nu?) se intindea de la fotbal la trait viata in cort, ca nomazii sau ca niste camperi mereu in vacanta. Aveam bucatarii foarte bine "utilate" cu sticle, conserve metalice, capace de bere sau chiar de aluminiu de la sticlele de lapte ale anilor 80. Cei mai gospodari aduceau de-acasa strachini si oale miniaturale, tacamuri. De mai mult ori ne-am jucat de-a fabrica de boia si macinam in scopul asta caramizi.
Scoala sau sotronul, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, ascunselea ne tineau in vacante pe-afara zi de vara pana-n seara. Saream coarda sau jucam "elasticul"-la ultima disciplina se organizau campionate adevarate.
Pe biciclete ne aventuram in alte cartiere, spre Turbina, sa furam corcoduse (ne era totusi jena sa facem asta vecinilor).
O vreme pedeapsa cea mai crunta era sa nu ai voie afara, in strada.
Pana am descoperit cartile si cititul-din momentul ala aventurile si-au extins radiusul pe oceanele lumii alaturi de Capitan la 15ani, vacantele durau doi ani si nu doar o vara........
Pe cand ne pregateam de adolescenta am inceput sa recopilarim amadoua alaturi de sora noastra mai mica.
Azi traiesc care va sa zica a treia copilarie cu fiul meu.
Am in sfarsit partener la fotbal, construit cu cuburi, curse de masini, expeditii pe bicicleta........
Sunt curioasa cum si cu ce se jucau Ana Maria (Amalgam de ganduri) si Creata la patrat.