Ieri am avut o convorbire telefonica cu cineva de la departamentul personal al firmei unde depun azi un cv si dosarul complet. Gaza cu tati erau dusi dupa paine. Puteam vorbi in liniste. Si conversam noi despre "trecutul" meu, experienta etc.
In momentul in care se aude glasciorul gazei in casa scarii, baietii se intorc, pune tanti intrebarea: "Si v-ar interesa mai mult un part time sau totusi full time?"
Nu stiu cat a trebuit in timp real sa astepte ea raspunsul meu-sper ca nu prea mult, eu am simtit ca mi se deruleaza in cap cu incetinitorul ultimii doi ani: adio dimineti lungi in pijamale alaturi de copil, cu mic dejun hazliu, jocuri variate, plimbari pe-afara fara limita de timp, harjoneala, somn de dupa masa langa un trup mic si cald. Si apoi urmatoarele luni in perspectiva ca as primi jobul: dimineti grabite in care ne luam la revedere unii de la altii, tati duce copilul la gradi, eu fug la tren, plansete: ori eu ori copilul. Zile grele cu reobisnuirea la munca mai degraba cu noutatea, cu intrarea in ritm, cu gandul la ce face micul "gradinar". Minute nesfarsit de lungi in tren pe drumul spre casa, un "Mama! mama!" pe jumatate incantat pe jumatate dojenitor cand se intoarce cheia in broasca, un copil care ori n-a dormit ori n-a mancat destul, poate chiar bolnav....
Si am raspuns tradator pentru gaza mea:"Copilul merge la gradinita deci pot si full time, nici o problema!" Si a ramas sa trimit azi dosarul complet si se bucura ca am sunat si ne vedem.....
Cum am pus receptorul in furca gaza mi se agata de picior si imi spune ca tati nu i-a luat gogoasa, covrigul nu il vrea si cere o felie de paine....
Si cat a dormit de pranz copilul eu am compus o scrisoare de intentie tradatoare. In care imi pun sperante mari ca voi primi un job ce ma va tine departe de multe momente unice din viata gazei. Imi mai spun ca nu conteaza cat timp petrec alaturi de copil atata timp ca e de calitate....
PS
Sunt curioasa: daca puterea gandurilor mele legate de candidatura la job poate influenta cumva rezultatul care din ele vor triumfa, cele pozitive ce-mi vor aduce un venit regulat sau cele negative care imi vor permite sa mai raman putin pe langa gaza, full time?
vineri, 19 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Asa stand lucrurile, si vazand ca aveai posibilitatea unui part-time, eu cu siguranta as fi ales part-time. Asta ca sa impac ambele parti. Bafta oricum, sa fie cum iti doresti!!
Stii ce se zice,ca daca esti tu linistita si senina,si convinsa ca ceea ce ai facut e bine ,atunci si copilul o sa se simta la fel!...Dar de la zis la facut e cale lunga!...Eu sunt convinsa ca un job,adica o activitate in afara familiei e foarte importanta !Nu atat pentru partea financiara cat pentru psihic.La un moment dat iti doresti sa poti sa faci si altceva decat casa,familie,copil...mie ,cel putin,mi s-a intamplat...Dar cred ca si pentru copil e important sa se desprinda putin,sa interactioneze si cu alte persoane,sa invete ca mami o sa fie mereu alaturi de el,chiar daca nu si fizic pe parcursul unei zile...
Eu zic sa fii optimista si increzatoare!Iar echilibrul o sa-l gasesti dupa aia!
Abramburika,
eú sunt convinsa ca ei cauta pe cineva full time si pana sa ajung la interviul propriu-zis, hotarator mai e cale lunga. Poate au si o ofera de part time......
Hmmm... te inteleg perfect!
Se produce o ruptura si vei striga apoi ca vrei acasa. Si eu si Kristina am patit-o si sunt convinsa ca multe alte mamici au patit-o.
Si frustrarea cea mai mare este ca auzi de la altii ce face copilul tau ziua, cand nu esti cu el. Si ajungi seara acasa si afli cu stupoare ca a invatat cuvinte noi si nu le-a invatat de la tine. Si multe altele.
Sunt alaturi de tine si te incurajez asa cum pot. Am trecut prin asta, trec zilnic si pot sa-ti spun ca nu e usor. Niciodata nu va fi, doar intervine obisnuinta.
Trimiteți un comentariu