marți, 17 martie 2009

Primavara in sufletele noastre... sa spalam geamurile!

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
„Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon!Cred că are nevoie de un nou săpun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!”
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
”Priveşte, a învăţat să spele rufele!O fi învăţând-o altă vecină?”
Soţul ei îi răspunse:“Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!”
Şi în viaţă este aşa!
Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar.
Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi.

duminică, 15 martie 2009

Si nu a fost sfarsitul lumii...

Ieri am disparut din peisaj pentru 4ore. De la 12:20-16:20. Pentru prima data dupa 6 luni, 6 luni in care nu am plecat mai mult de 1h fara copil, lasandu-l in grija soacrei, a socrului
sau a mamei.
Plecam lasand copilul proaspat schimbat si cu instructiuni precise pentru dl tati, cu ce are de facut. Nu stiam cum sa dispar: ne despartim frumos cu pupici si dragaleli sau dispar pur si simplu, ca sa nu planga. Am vrut sa ma retrag pas-pas dar cupilu dupa mine, m-a petrecut pana la usa, cu pupici. Normal ca aveam mobilul deschis si ma holbam mereu sa vad daca nu am apeluri ratate. Am stat unde-am fost cu inima mica...mobilul nu a sunat!
La 16:00 am luat-o repejor spre casa. Aici toate bune: baietii mei dormeau. Tati s-a trezit eu m-am pus langa gaza ca dormeau in patul nostru. Si am stat si l-am admirat cum doarme....
Raportul suna am asa: "dupa ce ai plecat tu, ne-am mai jucat putin apoi i-am dat laptele, strecurat in sacul de dormit si a inchis ochii rapid. Dupa 1h a carait m-am dus si l-am luat in patul nostru unde am adormit amandoi. Si apoi ai venit."

De data asta a fost usor ca tati a prins chiar intervalul de somn (3,5 ore). Nici nu stiu daca plecam altfel?!
Dar mi-a dat totusi curaj ca se poate.... poate mai repet faza.

vineri, 13 martie 2009

99

Leapsa vine de la Lala si merge la cine o vrea!
Oare a bifat cineva toata lista????

1. Started your own blog
2. Slept under the stars
3. Played in a band
4. Visited Hawaii
5. Watched a meteor shower
6. Given more than you can afford to charity
7. Been to Disneyland
8. Climbed a mountain
9. Held a praying mantis
10. Sang a solo
11. Bungee jumped
12. Visited Paris
13. Watched a lightning storm at sea.
14. Taught yourself an art from scratch
15. Adopted a child
16. Had food poisoning
17. Walked to the top of the Statue of Liberty
18. Grown your own vegetables
19. Seen the Mona Lisa in France
20. Slept on an overnight train
21. Had a pillow fight
22. Hitch hiked
23. Taken a sick day when you’re not ill
24. Built a snow fort
25. Held a lamb
26. Gone skinny dipping
27. Run a Marathon
28. Ridden in a gondola in Venice
29. Seen a total eclipse
30. Watched a sunrise or sunset
31. Hit a home run
32. Been on a cruise
33. Seen Niagara Falls in person
34. Visited the birthplace of your ancestors
35. Seen an Amish community
36. Taught yourself a new language
37. Had enough money to be truly satisfied
38. Seen the Leaning Tower of Pisa in person- doar de pe autostrada
39. Gone rock climbing
40. Seen Michelangelo’s David
41. Sung karaoke
42. Seen Old Faithful geyser erupt
43. Bought a stranger a meal at a restaurant
44. Visited Africa
45. Walked on a beach by moonlight
46. Been transported in an ambulance
47. Had your portrait painted
48. Gone deep sea fishing
49. Seen the Sistine Chapel in person
50. Been to the top of the Eiffel Tower in Paris
51. Gone scuba diving or snorkeling
52. Kissed in the rain
53. Played in the mud
54. Gone to a drive-in theater
55. Been in a movie
56. Visited the Great Wall of China
57. Started a business
58. Taken a martial arts class - doar ca partener al surorii mele
59. Visited Russia
60. Served at a soup kitchen
61. Sold Girl Scout Cookies
62. Gone whale watching
63. Got flowers for no reason
64. Donated blood, platelets or plasma
65. Gone sky diving
66. Visited a Nazi Concentration Camp
67. Bounced a check
68. Flown in a helicopter
69. Saved a favorite childhood toy
70. Visited the Lincoln Memorial
71. Eaten Caviar
72. Pieced a quilt
73. Stood in Times Square
74. Toured the Everglades
75. Been fired from a job
76. Seen the Changing of the Guards in London
77. Broken a bone
78. Been a passenger on a motorcycle -se pune si daca e un ATV?
79. Seen the Grand Canyon in person
80. Published a book
81. Visited the Vatican
82. Bought a brand new car -am comandat-o, se livreaza in iunie
83. Walked in Jerusalem
84. Had your picture in the newspaper
85. Kissed a stranger at midnight on New Year’s Eve
86. Visited the White House
87. Killed and prepared an animal for eating
88. Had chickenpox
89. Saved someone’s life
90. Sat on a jury
91. Met someone famous -Paulo Coelho e destul de faimos?
92. Joined a book club
93. Got a tattoo
94. Had a baby
95. Seen the Alamo in person
96. Swam in the Great Salt Lake, or in another famous
97. Been involved in a law suit
98. Owned a cell phone
99. Been stung by a bee

miercuri, 11 martie 2009

De-ale unei mamici

Ca reactie la "UF!", cu o zi intarziere caci operatiunea make-over ne-a dat peste cap, am pus aseara gratii la usa de la bucatarie. A plans si a comentat foarte mult dar a mers curand la nani. Azi dimineata la 6:30 s-a trezit, a baut lapte, schimbat, imbracat, eu trec la bucatarie sa pregatesc pachetul lui tati. Pe el il las in fata gratiilor. Ca sa imbunez situatia le acopar cu un pullover de-al meu sa ne jucam cucu-bau. Proteste! Cucu-bau de trei ori apoi ma las distrasa de munca mea. Ridic ochii si ce vad? Copilul a tras puloverul jos, s-a culcat intins pe el cu capul pe brat, se uita la mine printre gratii si cu un picior lovea sacadat cu talpa pe podea. Cu freza lui chiluga si comportamentul asta mi-au venit in minte imagini de groaza din orfelinatele romanesti dinainte de `89. M-a pufnit plansul, aproape am sarit peste usita.
Ce sa fac? O dam jos, nu o dam jos? Bine ca tati nu a facut gauri in pervazul usii , e pusa provizoriu-definitiv.
Concluzia e urmatoarea: ori se aplica de la inceput masuri din astea de "züchtigung" cu mana de fier si inima de catifea (sau invers) ori nu se aplica deloc!

================================================================

Ma intreaba lumea daca asta mic isi da seama ca e tuns scurt etc.
Nu stiu, probabil! as fi spus pana aseara, doar a avut 24h timp de obisnuit cu noul look.
Deci: aseara ne jucam. Eu eram pe jos intre masuta si canapea el incerca sa faca un puzzle la masuta. Vine la un moment dat spre mine si imi baga mana in par, incepe sa ma mangaie, sa imi fac masaj capilar (sau cum ii zice). Eu spun "ai, ai, fa-i lui mami ai-ai!". Cu dreapta in parul meu duce stanga la propriul cap si isi mangaie teasta (aproape) rasa. Ai-ai faceam inainte cu peria lui mica si moale prin pletele de bebelus. Facea asta si singur de multe ori cand prindea un piaptan de-al nostru. Ce expresie avea pe fata nu prea pot descrie: uluiala-constatare!

La gradi (acum 30 de ani)

... si autorul nu e Dumas fiul!
Fiindca nu mai dorm de la 4 dimineata cand toti ai casei dorm, fiindca zicolorata (nu stiu sa pun aici link la blogul lor, rascoliti voi blogosfera) a adus vorba despre gradi pe vremea noastra, fiindca ieri am completat formulare pentru inscrierea la gradi a pruncului, din ianuarie 2010! Trei motive foarte bune, poate facem leapsa din articolul pe tema asta?

Pe la inceputul anilor 80 mamicile noastre erau mai harnicute decat noi azi. La 6 dimineata intrau la schimb si noi ne trezeam la cresa/gradi din somn. Cazul cel mai rau. Mai putin dramatic e cand aveam timp pana la 8 sa ajungem la gradi. Atunci ne lalaiam la imbracat, incercam sa trisam imbracand pe sub rochita-uniforma pantaloni scurti sa ne primeasca baietii sa jucam fotbal cu ei, nu vroiam sa mancam nimic la micul dejun! In echilibru precar (tata ducea doi copii pe bicicleta, unul in fata, altul in spate) cu nasuri reci si maini inghetate daca era f frig sau cu pletele in vant si ochii inchisi cand ne orbea soarele, porneam spre gradi. Acolo ne echipam in uniforma mai mult sau mai putin repede (unii sunt mai inceti din fire!), verificam daca a mai ajuns cineva inaintea noastra si incepea joaca. Candva mergeam la micul dejun, biscuiti cu ceai sau cacao, paine cu margarina si uneori parizer. Urma iar joaca sau 1-2 ore educative, invatand cantecele sau poezii. Uneori ieseam, pe vreme buna se intelege, in curtea gradinitei care atunci mi se parea imensa. O sa verific la vara daca mai exista gradinita, curtea si daca mi se mai par la fel de mari.
Incercam tot posibilul sa fiu primita sa joc fotbal cu baietii, echipata eram ( pe sub fusta-rochia-uniforma aveam pantaloni scurti, in picioare tenisi). O singura data am stricat un meci de fotbal pentru un eveniment foarte important: simularea unei nunti. Se cununau doua perechi, eu eram una dintre mirese (cu tenisi in picioare si pantaloni scurti sub "rochia de mireasa"). Peste starea "vicila" am sarit (eram minori doar) insa ne-am cununat religios. Preot era un baietel cu vocatie (unchiul tot preot, asista la toate slujbele, stia tot ce se canta in biserica). Ne-a binecuvantat cu un polonic de jucarie. In calatoria de nunta am pornit zburand in jos pe tobogan in groapa cu nisip, dupa ce aruncasem de sus torturile din nisip, fireste! (Abia mai tarziu am vazut in filmele americane ca buchetul miresei se arunca, peste cap, in multime).
Imi mai aduc aminte de un baietel mic si blond care se tara pe langa zidul gradinitei, rupea bucati de smoala din izolatia cladirii (chiar acolo de unde iese putin izolatia din fundatie) si pretindea ca roade guma de mestecat. Ne-a prostit pe multi sa incercam. Ce dinti aveam toti dupa!
Mai stiu ca desi la avizier era afisat meniul pe o luna inainte, nu mereu primeam ce era scris acolo. Fiindca aveam pile la bucatarie (bucatareasa locuia pe aceeasi strada cu noi) intrebam mereu:" Tanti x, ce primim azi?" Imi pare rau sa recunosc dar nu mai stiu cum o chema pe bucatareasa.
Cea mai fericita eram cand la desert se anuntau (ce conteaza ce era trecut la avizier!) PA-PA-NASI!!!!!
Pentru asta subtilizam din setul de oale si cratite de jucarie cele mai incapatoare recipiente. Apaream la masa (fiecare aveam locul nostru, la masa noastra, mereu aceeasi comeseni) tinand la spate recipientul cu pricina. Il asezam in poala sub fata de masa. Treceam de felul I si II asteptand desertul. Doamna bucatareasa trimitea pe geamlic portiile. La final mai dadea o tura si impartea "aleator" si pe la cine mai dorea supliment, papanasii ramasi. La mine farfuria era oricum mereu goala, ceream mereu supliment. Cand pustimea se retragea scoteam blidul de sub masa si infulecam de zor papanasi. Intr-o vreme ajungeam sa ii mananc la vedere, un morman de papanasi in farfurie! Apoi s-a dus zvonul ca imi plac si veneau si de la mese vecine! (Cui dumnezeu nu ii plac papanasii????). Comesenii mai cedau si ei din preaplin, uneori. S-a ajuns acolo incat, ca sa-mi faca o placere, unul altul afla de papanasi si imi sopteau conspirativ:"azi-papanasi". Probabil ca uneori am apelat si la sistemul de pile si relatii la bucatarie si mai primeam supliment la sumpliment!
Mare era foamea acum 30 de ani in Romania! E bine ca imi aduc aminte doar de pa-pa-nasi si nu si de durerile de burta de dupa. Precis aveam, nu? La cantitatile ce le infulecam!
Bine ca nu se "dadeau" pa-pa-nasi decat cam o data pe luna in lunile cu noroc (impare (?!) sau cand se adunau ingredientele).
Pa-pa-nasii sunt madelaina mea!
Nu va legati de ea!
Dar puteti prelua leapsa cu.... "pe vremea mea la gradi". Eu abia astept sa traiesc momentele/anii de gradi ai gazei!
Buna dimineata! E 6:22 aici, merg sa-mi beau cafeaua!

marți, 10 martie 2009

SCRISORI DE LA TEDDY

" In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus unneadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilorsai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece inprimul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit TeddyStallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anulprecedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalticopii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tottimpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acoloincat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pelucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare siingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sarevizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy illasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarulacestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primulan scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cugrija, este manierat si este o placere sa fii in prajmalui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddyeste un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar estetulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila,iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moarteamamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foartemult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatulde acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimbaceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy esteretras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multiprieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-afost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost candelevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglicifrumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putinTeddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuitade culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa ildeschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sarada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unelepietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Eai-a certat cand a observat ca bratara era draguta siparfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore inacea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazimirosi exact ca si mama". Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape oora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scriereasi aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita luiTeddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isirevina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactionamai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel maiistet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubipe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy incare ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care oavusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit unsemn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul altreilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoarape care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare carespunea ca va termina in curand si facultatea cu cele maibune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson cafusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit oscrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului eraschimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se vacasatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urmasi o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa steain locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles caa acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unelepietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demultde la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche"Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumescpentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat capot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatatca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor panate-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viataaltora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tineseama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearcasa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca arfi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoanade sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde omana pentru a-l ajuta sa se ridice!"

luni, 9 martie 2009

Make-over pe bune

BEFORE
AFTER