Ca reactie la "UF!", cu o zi intarziere caci operatiunea make-over ne-a dat peste cap, am pus aseara gratii la usa de la bucatarie. A plans si a comentat foarte mult dar a mers curand la nani. Azi dimineata la 6:30 s-a trezit, a baut lapte, schimbat, imbracat, eu trec la bucatarie sa pregatesc pachetul lui tati. Pe el il las in fata gratiilor. Ca sa imbunez situatia le acopar cu un pullover de-al meu sa ne jucam cucu-bau. Proteste! Cucu-bau de trei ori apoi ma las distrasa de munca mea. Ridic ochii si ce vad? Copilul a tras puloverul jos, s-a culcat intins pe el cu capul pe brat, se uita la mine printre gratii si cu un picior lovea sacadat cu talpa pe podea. Cu freza lui chiluga si comportamentul asta mi-au venit in minte imagini de groaza din orfelinatele romanesti dinainte de `89. M-a pufnit plansul, aproape am sarit peste usita.
Ce sa fac? O dam jos, nu o dam jos? Bine ca tati nu a facut gauri in pervazul usii , e pusa provizoriu-definitiv.
Concluzia e urmatoarea: ori se aplica de la inceput masuri din astea de "züchtigung" cu mana de fier si inima de catifea (sau invers) ori nu se aplica deloc!
================================================================
Ma intreaba lumea daca asta mic isi da seama ca e tuns scurt etc.
Nu stiu, probabil! as fi spus pana aseara, doar a avut 24h timp de obisnuit cu noul look.
Deci: aseara ne jucam. Eu eram pe jos intre masuta si canapea el incerca sa faca un puzzle la masuta. Vine la un moment dat spre mine si imi baga mana in par, incepe sa ma mangaie, sa imi fac masaj capilar (sau cum ii zice). Eu spun "ai, ai, fa-i lui mami ai-ai!". Cu dreapta in parul meu duce stanga la propriul cap si isi mangaie teasta (aproape) rasa. Ai-ai faceam inainte cu peria lui mica si moale prin pletele de bebelus. Facea asta si singur de multe ori cand prindea un piaptan de-al nostru. Ce expresie avea pe fata nu prea pot descrie: uluiala-constatare!
miercuri, 11 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Andrei nu protesteaza la usita . Se uita ce fac pe acolo si pleaca la joaca .
Dar noi si inainte ii blocam accesul cu scaunul lui de masa pus lateral intre arcade. Asa ca o fi omul obisnuit de nu se supara .
noi avem gardulete cam peste tot: la dormitorul lor, la scari si la bucatarie. nu-l deranjeaza pe sacha, decat daca sunt in bucatarie si nu-l bag in seama. bruno stie ca nu e voie. si-i spune din cand in cand ca nu e voie...
cu tunsul... stie!
cand l-am tuns pe bruno, l-am dus la tanti. ea l-a intrebat: unde ti-e parul bruno? si el si-a ascuns fata in maini si a fugit in bucatarie. plangea cu lacrimi de crocodil pentru ca toti copiii observasera schimbarea. si avea un an si un pic:)
Trimiteți un comentariu