De-ale unei mamici

Ca reactie la "UF!", cu o zi intarziere caci operatiunea make-over ne-a dat peste cap, am pus aseara gratii la usa de la bucatarie. A plans si a comentat foarte mult dar a mers curand la nani. Azi dimineata la 6:30 s-a trezit, a baut lapte, schimbat, imbracat, eu trec la bucatarie sa pregatesc pachetul lui tati. Pe el il las in fata gratiilor. Ca sa imbunez situatia le acopar cu un pullover de-al meu sa ne jucam cucu-bau. Proteste! Cucu-bau de trei ori apoi ma las distrasa de munca mea. Ridic ochii si ce vad? Copilul a tras puloverul jos, s-a culcat intins pe el cu capul pe brat, se uita la mine printre gratii si cu un picior lovea sacadat cu talpa pe podea. Cu freza lui chiluga si comportamentul asta mi-au venit in minte imagini de groaza din orfelinatele romanesti dinainte de `89. M-a pufnit plansul, aproape am sarit peste usita.
Ce sa fac? O dam jos, nu o dam jos? Bine ca tati nu a facut gauri in pervazul usii , e pusa provizoriu-definitiv.
Concluzia e urmatoarea: ori se aplica de la inceput masuri din astea de "züchtigung" cu mana de fier si inima de catifea (sau invers) ori nu se aplica deloc!

================================================================

Ma intreaba lumea daca asta mic isi da seama ca e tuns scurt etc.
Nu stiu, probabil! as fi spus pana aseara, doar a avut 24h timp de obisnuit cu noul look.
Deci: aseara ne jucam. Eu eram pe jos intre masuta si canapea el incerca sa faca un puzzle la masuta. Vine la un moment dat spre mine si imi baga mana in par, incepe sa ma mangaie, sa imi fac masaj capilar (sau cum ii zice). Eu spun "ai, ai, fa-i lui mami ai-ai!". Cu dreapta in parul meu duce stanga la propriul cap si isi mangaie teasta (aproape) rasa. Ai-ai faceam inainte cu peria lui mica si moale prin pletele de bebelus. Facea asta si singur de multe ori cand prindea un piaptan de-al nostru. Ce expresie avea pe fata nu prea pot descrie: uluiala-constatare!

La gradi (acum 30 de ani)

... si autorul nu e Dumas fiul!
Fiindca nu mai dorm de la 4 dimineata cand toti ai casei dorm, fiindca zicolorata (nu stiu sa pun aici link la blogul lor, rascoliti voi blogosfera) a adus vorba despre gradi pe vremea noastra, fiindca ieri am completat formulare pentru inscrierea la gradi a pruncului, din ianuarie 2010! Trei motive foarte bune, poate facem leapsa din articolul pe tema asta?

Pe la inceputul anilor 80 mamicile noastre erau mai harnicute decat noi azi. La 6 dimineata intrau la schimb si noi ne trezeam la cresa/gradi din somn. Cazul cel mai rau. Mai putin dramatic e cand aveam timp pana la 8 sa ajungem la gradi. Atunci ne lalaiam la imbracat, incercam sa trisam imbracand pe sub rochita-uniforma pantaloni scurti sa ne primeasca baietii sa jucam fotbal cu ei, nu vroiam sa mancam nimic la micul dejun! In echilibru precar (tata ducea doi copii pe bicicleta, unul in fata, altul in spate) cu nasuri reci si maini inghetate daca era f frig sau cu pletele in vant si ochii inchisi cand ne orbea soarele, porneam spre gradi. Acolo ne echipam in uniforma mai mult sau mai putin repede (unii sunt mai inceti din fire!), verificam daca a mai ajuns cineva inaintea noastra si incepea joaca. Candva mergeam la micul dejun, biscuiti cu ceai sau cacao, paine cu margarina si uneori parizer. Urma iar joaca sau 1-2 ore educative, invatand cantecele sau poezii. Uneori ieseam, pe vreme buna se intelege, in curtea gradinitei care atunci mi se parea imensa. O sa verific la vara daca mai exista gradinita, curtea si daca mi se mai par la fel de mari.
Incercam tot posibilul sa fiu primita sa joc fotbal cu baietii, echipata eram ( pe sub fusta-rochia-uniforma aveam pantaloni scurti, in picioare tenisi). O singura data am stricat un meci de fotbal pentru un eveniment foarte important: simularea unei nunti. Se cununau doua perechi, eu eram una dintre mirese (cu tenisi in picioare si pantaloni scurti sub "rochia de mireasa"). Peste starea "vicila" am sarit (eram minori doar) insa ne-am cununat religios. Preot era un baietel cu vocatie (unchiul tot preot, asista la toate slujbele, stia tot ce se canta in biserica). Ne-a binecuvantat cu un polonic de jucarie. In calatoria de nunta am pornit zburand in jos pe tobogan in groapa cu nisip, dupa ce aruncasem de sus torturile din nisip, fireste! (Abia mai tarziu am vazut in filmele americane ca buchetul miresei se arunca, peste cap, in multime).
Imi mai aduc aminte de un baietel mic si blond care se tara pe langa zidul gradinitei, rupea bucati de smoala din izolatia cladirii (chiar acolo de unde iese putin izolatia din fundatie) si pretindea ca roade guma de mestecat. Ne-a prostit pe multi sa incercam. Ce dinti aveam toti dupa!
Mai stiu ca desi la avizier era afisat meniul pe o luna inainte, nu mereu primeam ce era scris acolo. Fiindca aveam pile la bucatarie (bucatareasa locuia pe aceeasi strada cu noi) intrebam mereu:" Tanti x, ce primim azi?" Imi pare rau sa recunosc dar nu mai stiu cum o chema pe bucatareasa.
Cea mai fericita eram cand la desert se anuntau (ce conteaza ce era trecut la avizier!) PA-PA-NASI!!!!!
Pentru asta subtilizam din setul de oale si cratite de jucarie cele mai incapatoare recipiente. Apaream la masa (fiecare aveam locul nostru, la masa noastra, mereu aceeasi comeseni) tinand la spate recipientul cu pricina. Il asezam in poala sub fata de masa. Treceam de felul I si II asteptand desertul. Doamna bucatareasa trimitea pe geamlic portiile. La final mai dadea o tura si impartea "aleator" si pe la cine mai dorea supliment, papanasii ramasi. La mine farfuria era oricum mereu goala, ceream mereu supliment. Cand pustimea se retragea scoteam blidul de sub masa si infulecam de zor papanasi. Intr-o vreme ajungeam sa ii mananc la vedere, un morman de papanasi in farfurie! Apoi s-a dus zvonul ca imi plac si veneau si de la mese vecine! (Cui dumnezeu nu ii plac papanasii????). Comesenii mai cedau si ei din preaplin, uneori. S-a ajuns acolo incat, ca sa-mi faca o placere, unul altul afla de papanasi si imi sopteau conspirativ:"azi-papanasi". Probabil ca uneori am apelat si la sistemul de pile si relatii la bucatarie si mai primeam supliment la sumpliment!
Mare era foamea acum 30 de ani in Romania! E bine ca imi aduc aminte doar de pa-pa-nasi si nu si de durerile de burta de dupa. Precis aveam, nu? La cantitatile ce le infulecam!
Bine ca nu se "dadeau" pa-pa-nasi decat cam o data pe luna in lunile cu noroc (impare (?!) sau cand se adunau ingredientele).
Pa-pa-nasii sunt madelaina mea!
Nu va legati de ea!
Dar puteti prelua leapsa cu.... "pe vremea mea la gradi". Eu abia astept sa traiesc momentele/anii de gradi ai gazei!
Buna dimineata! E 6:22 aici, merg sa-mi beau cafeaua!

SCRISORI DE LA TEDDY

" In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus unneadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilorsai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece inprimul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit TeddyStallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anulprecedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalticopii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tottimpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acoloincat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pelucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare siingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sarevizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy illasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarulacestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primulan scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cugrija, este manierat si este o placere sa fii in prajmalui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddyeste un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar estetulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila,iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moarteamamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foartemult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatulde acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimbaceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy esteretras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multiprieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-afost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost candelevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglicifrumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putinTeddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuitade culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa ildeschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sarada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unelepietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Eai-a certat cand a observat ca bratara era draguta siparfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore inacea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazimirosi exact ca si mama". Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape oora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scriereasi aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita luiTeddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isirevina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactionamai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel maiistet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubipe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy incare ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care oavusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit unsemn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul altreilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoarape care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare carespunea ca va termina in curand si facultatea cu cele maibune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson cafusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit oscrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului eraschimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se vacasatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urmasi o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa steain locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles caa acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unelepietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demultde la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche"Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumescpentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat capot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatatca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor panate-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viataaltora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tineseama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearcasa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca arfi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoanade sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde omana pentru a-l ajuta sa se ridice!"

Make-over pe bune

BEFORE

AFTER

....UF!...

Abia am reusit sa ma controlez sa nu fac o criza de nervi!
Nu stiu de ce nu am luat aminte cand LalaD a montat usa cu grilaj la bucataria lor!!!!!
Noi avem asa ceva de cand s-a nascut gargarita. In locuinta veche ii interzicea accesul lui Luky in dormitor, camera lui gazei. Aici am pus-o ca niste dilii la debara sa nu umble vezi doamne copilu la lucrurile depozitate acolo, lucruri ce inca nu si-au gasit locul in locuinta noua, inca amenajam!!! Asa ca debaraua e dublu baricadata cu usa normala si usa grilaj pt pici!!!!!!!!!!!
Dl Benji umbla la bucatarie intai in sertare, apoi dulapuri, cos de gunoi, saptamana trecuta a descoperit cum deschide frigiderul!!! In sinea mea, "nu e ok" dar nu ingradesc copilul in descoperirile ce le face.
Gandesc prost! Acum juma de ora copilu s-a strecurat pe langa mine in bucatarie, a extras din gunoi filtrul de cafea folosit, plin cu zat si l-a tarat in living. Normal ca ala, ud, a cedat si tot zatul s-a imprastiat frumos pe parchet. O dara din bucatarie spre living iar acolo un ogor ... Am crezut ca nu vad bine, l-am si filmat, normal, ca e tare haios dar dupa, am crezut ca fac cu nervii!!!!! Dumnealui f frustrat ca l-am pus in scaun in ham, sa aspir, urla de mama focului!!!!! UF!!!!
Cand apare tati se pune "acces interzis" (usa cu grilaj) la bucatarie. Sa vedem ce idei ii mai vin atunci????!!!!!!!Ce mama sunt si eu!!!!!!!!!

Paul McCartney????

Cele doua fotografii de mai sus au generat urmatoarea conversatie:

andreea: si freza

andreea: e totala

andreea: zici unul dintre beatlesi

Franceska : chiar asa

andreea: corect?

Franceska : beatles inseamna gaza

Franceska : goanga

Franceska : carabus

andreea: nu ma! aia! paul mc cartney.

Voi ce parere aveti????

Iarna geloasa pe primavara...

Gargarita stie sa umble la frigider...asa cum ati aflat din postul anterior. Si se pare ca a lasat usa frigiderului deschisa in dimineata asta. S-a intors iarna ascunsa in figider! Si se dezlantuie afara.

Nu mi-a venit sa cred ce vedeam.

Cocotati pe pervazul de la geam urmarim masinile pe sosea. Ne intrebam daca azi va fi soare pentru ca se prea putea...rasaritul fusese promitator.

Dintr-o data a coborat cerul gri pe pamant, nu mai zaream malul opus al raului, soseaua de pe deal nici atata. Rotocoale de zapada se rostogoleau din cer... Aerul era alb! Pana ne-am dezmeticit sa filmam arata cam asa:






A durat cam 10-12 minute toata povestea. Acuma cade lapovita si bate vantul. Adio plimbare afara! Ar trebui sa punem lacat la frigider, nu? Ar fi mai safe pentru gargarita si pentru primavara!



Edit: Doua ore mai tarziu arata asa, cu tril de pasarele si un soare care inteapa!