Ieri inainte de pranz
pe banca a cincea randul din dreapta
isi dezmortea aripile si picioarele o gargarita.
Se scalda in lumina curcubeu a geamurilor cu vitralii.
in liebe, mama
luni, 10 februarie 2014
Familia Bufnita
De ieri seara gaza are un fraten mai mic.
Il cheama Euli si e o bufnita. Mi l-a pus in brate la culcare.
-El e fratele meu mai mic, Euli. Si in mod ciudat el nu e o bufnita obisnuita care sa fie treaza noaptea si sa doarma ziua. El e ca noi ca a crescut la noi in familie.
L-a adus azi noapte la noi in patul mare. Noaptea trecuta Euli [oili] a petrecut-o sub perna lui tati.
Azi dimineata era intre cele doua perne ale adultilor. Daca ma lasa mobilu sa descarc pun si poza.
Natura moarta cu Euli si o soseta pierduta.
Il cheama Euli si e o bufnita. Mi l-a pus in brate la culcare.
-El e fratele meu mai mic, Euli. Si in mod ciudat el nu e o bufnita obisnuita care sa fie treaza noaptea si sa doarma ziua. El e ca noi ca a crescut la noi in familie.
L-a adus azi noapte la noi in patul mare. Noaptea trecuta Euli [oili] a petrecut-o sub perna lui tati.
Azi dimineata era intre cele doua perne ale adultilor. Daca ma lasa mobilu sa descarc pun si poza.
Natura moarta cu Euli si o soseta pierduta.
No! No! No!
V-am mai zis ca mi-as dori ca sa pot reda cumva cat mai natural si adevarat, in timp util daca se poate tot ce uneori imi atrage atentia? Daca ochii ar fi un obiectiv iar creierul un procesor?
Ar trebui sa fiu un bun povestitor sau un fotograf mereu pe faza sau un pictor, nu stiu.
Ieri gaza vine din sufra spre mine cu mainile incrucisate si intr-o miscare ca si cum ai sterge geamul cu ambele maini:
- Nein! Nein!(aici vine refrenul cu nu nu nu nu vreau la rehab) imi interzic sa ma mai uit azi la TV!
Copilul meu? Pe bune? WOW, WOW, WOW!
Ca a cotit la dr in birou sa vada cum a mai avansat tati la un joc la comp e alta treaba.
Astept si momentul cand se va satura de jocurile la comp.
Sper sa descopere muzica, desenul, un sport care sa il atraga si motiveze mult si normal sa se joace tot mai mult si mai frumos.
in liebe deine mama
Ar trebui sa fiu un bun povestitor sau un fotograf mereu pe faza sau un pictor, nu stiu.
Ieri gaza vine din sufra spre mine cu mainile incrucisate si intr-o miscare ca si cum ai sterge geamul cu ambele maini:
- Nein! Nein!(aici vine refrenul cu nu nu nu nu vreau la rehab) imi interzic sa ma mai uit azi la TV!
Copilul meu? Pe bune? WOW, WOW, WOW!
Ca a cotit la dr in birou sa vada cum a mai avansat tati la un joc la comp e alta treaba.
Astept si momentul cand se va satura de jocurile la comp.
Sper sa descopere muzica, desenul, un sport care sa il atraga si motiveze mult si normal sa se joace tot mai mult si mai frumos.
in liebe deine mama
vineri, 7 februarie 2014
d a n k e
”Când devenim cu adevărat conștienți de darurile Domnului, nu mai avem timp să cerem nimic.
Tot ce vom face va fi să mulțumim.
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Vedem o persoană… Mulțumesc, Doamne!
Vedem o floare… Mulțumesc, Doamne!
Vedem un pahar cu lapte… Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne pentru toate!
Și va intra atâta bucurie în viața noastră încât mulți, nici chiar cei apropiați nouă, nu vor putea înțelege ce e cu noi. Când locuiam în Anglia, uneori oamenii mă întrebau: Ce s-a întâmplat, de ce ești atât de fericită? Pentru că sunt vie și te văd! Să ai o zi minunată! ” – Mother Gavrilia, The Ascetic of Love
Tot ce vom face va fi să mulțumim.
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Vedem o persoană… Mulțumesc, Doamne!
Vedem o floare… Mulțumesc, Doamne!
Vedem un pahar cu lapte… Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne pentru toate!
Și va intra atâta bucurie în viața noastră încât mulți, nici chiar cei apropiați nouă, nu vor putea înțelege ce e cu noi. Când locuiam în Anglia, uneori oamenii mă întrebau: Ce s-a întâmplat, de ce ești atât de fericită? Pentru că sunt vie și te văd! Să ai o zi minunată! ” – Mother Gavrilia, The Ascetic of Love
Modest, nu neaparat umil si totusi ramas in urma sau "daca taceam filosof ramaneam"?
Ma intrebam ieri si ma urasc ca ma intrebam asa ceva:
- Oare sa ma autoexclud sau sa astept excluderea din cercul de mame ce graviteaza in jurul mamei lui N.?
Nu suport intarzierile. E prea mare nerabdarea. Asteptarea.....
-Atunci la 17:10 in parcarea de la pompieri.
La 17:06 ieseam din casa la si 10 faceam ture prin parcare. La si 11 dau bip adica renunt sa sun pe K. ma gandeam ca e totusi la volan. La si 15 decid sa iau masina si sa duc personal gaza la antrenamentul la fotbal. Ajungem primii din grupa schimb copilul, mai vin altii. Gaza e deja in sala.
Apare K. si ma mustruluieste ca si-a pierdut timpul ca sa dea de mine, a fost si acasa la noi.... bla-bla-bla.
Apuc sa balbai un "imi pare rau". Ma simt ca o carpa de dat pe jos.
- Am incercat sa te sun, nu ai vazut apelul?
- N-am telefonul la mine!
Mamica care butoneaza langa nisiparnita pe monstrul de telefonmobil isi uita "mintea"?
Vinerea trecuta m-am simtit inapoiata rau ca nu sunt in sau pe "whats app" si acum isi uita telefonul?
Ok. Sa zicem ca ne-am impacat.
Am onoarea sa ii gazduiesc fiul cat parintii lui N sunt in week end la ski.
Hm, langa femeia asta ma simt un pic ca in titlu. Sa nu spun ca macar o data m-am incadrat la categoria decazutilor sociali - in aprecierea ei - cei care isi ridica copilul de la gradi in pantaloni de training.
M-am pus singura in incurcatura cand am intrebat:
- Si cum se descurca robotul rotund sa aspire in colturile casei?
Normal ca mi-a aratat cum rotundul intra in patrat.
Nu stiu daca am retinut corect dar ca sa incerce o anume reteta a cumparat (scump, scump) pudra de faina.
E cel mai "in" produs in bucataria unei mame din high life-ul de la noi din sat.
La ea e totul perfect: sotul, copiii, casa, curtea si gradina, masina, aspiratorul.
Dupa ce a aflat de la mine ca peste drum de sala in curtea scolii e biblioteca, ca il poate duce pe Ph. acolo sa asculte povesti cat baietii mai mari se antreneaza, ca au cartile Ravensburg si ca poti lua acasa si jocuri.
Am determinat-o sa foloseasca optim timpul ramas si sa mergem sa inscriem baietii in grupul sportiv, sectia fotbal, in mod oficial.
Si am decis sa nu mai fac pe desteapta, sa ma mir mai putin incisiv, sa zambesc timid, sa ma lase rece daca va fi posibil toata galagia iscata de mamici de pici care incep in toamna scoala.
La noi aspiratorul va fi in continuare impins gratios in toate cotloanele locuintei, cea mai noua cucerire electronica va ramane pentru o vremea "programatorul" ce porneste fix la 7 dimineata masina de cafea.
Noi nu avem cuptor cu microunde, frigiderul nu e incorporat in mobila de bucatarie, copilul inca nu are Ipad.
Huh, apara-ma Doamne sa nu devin cea de care mi-ar fi mie frica si mai ales rusine.
Am zis!
- Oare sa ma autoexclud sau sa astept excluderea din cercul de mame ce graviteaza in jurul mamei lui N.?
Nu suport intarzierile. E prea mare nerabdarea. Asteptarea.....
-Atunci la 17:10 in parcarea de la pompieri.
La 17:06 ieseam din casa la si 10 faceam ture prin parcare. La si 11 dau bip adica renunt sa sun pe K. ma gandeam ca e totusi la volan. La si 15 decid sa iau masina si sa duc personal gaza la antrenamentul la fotbal. Ajungem primii din grupa schimb copilul, mai vin altii. Gaza e deja in sala.
Apare K. si ma mustruluieste ca si-a pierdut timpul ca sa dea de mine, a fost si acasa la noi.... bla-bla-bla.
Apuc sa balbai un "imi pare rau". Ma simt ca o carpa de dat pe jos.
- Am incercat sa te sun, nu ai vazut apelul?
- N-am telefonul la mine!
Mamica care butoneaza langa nisiparnita pe monstrul de telefonmobil isi uita "mintea"?
Vinerea trecuta m-am simtit inapoiata rau ca nu sunt in sau pe "whats app" si acum isi uita telefonul?
Ok. Sa zicem ca ne-am impacat.
Am onoarea sa ii gazduiesc fiul cat parintii lui N sunt in week end la ski.
Hm, langa femeia asta ma simt un pic ca in titlu. Sa nu spun ca macar o data m-am incadrat la categoria decazutilor sociali - in aprecierea ei - cei care isi ridica copilul de la gradi in pantaloni de training.
M-am pus singura in incurcatura cand am intrebat:
- Si cum se descurca robotul rotund sa aspire in colturile casei?
Normal ca mi-a aratat cum rotundul intra in patrat.
Nu stiu daca am retinut corect dar ca sa incerce o anume reteta a cumparat (scump, scump) pudra de faina.
E cel mai "in" produs in bucataria unei mame din high life-ul de la noi din sat.
La ea e totul perfect: sotul, copiii, casa, curtea si gradina, masina, aspiratorul.
Dupa ce a aflat de la mine ca peste drum de sala in curtea scolii e biblioteca, ca il poate duce pe Ph. acolo sa asculte povesti cat baietii mai mari se antreneaza, ca au cartile Ravensburg si ca poti lua acasa si jocuri.
Am determinat-o sa foloseasca optim timpul ramas si sa mergem sa inscriem baietii in grupul sportiv, sectia fotbal, in mod oficial.
Si am decis sa nu mai fac pe desteapta, sa ma mir mai putin incisiv, sa zambesc timid, sa ma lase rece daca va fi posibil toata galagia iscata de mamici de pici care incep in toamna scoala.
La noi aspiratorul va fi in continuare impins gratios in toate cotloanele locuintei, cea mai noua cucerire electronica va ramane pentru o vremea "programatorul" ce porneste fix la 7 dimineata masina de cafea.
Noi nu avem cuptor cu microunde, frigiderul nu e incorporat in mobila de bucatarie, copilul inca nu are Ipad.
Huh, apara-ma Doamne sa nu devin cea de care mi-ar fi mie frica si mai ales rusine.
Am zis!
Ei nu, azi a fost o crezy friday
Am facut cunostiinta cu o romanca ajunsa pe aceste meleaguri cam pe cand implineam eu 1 an.
Locul: parcarea unui supermarket.
Motivul: albastru a lasat urme pe alb. Polo s-a apropiat prea periculos de un Roomster.
Am scapat de amenda de 35.-eur dar ma astept la alte cheltuieli legate de asigurare.
Arad-Timisoara.
I did it again. Eu fac accidente doar parcand.
Locul: parcarea unui supermarket.
Motivul: albastru a lasat urme pe alb. Polo s-a apropiat prea periculos de un Roomster.
Am scapat de amenda de 35.-eur dar ma astept la alte cheltuieli legate de asigurare.
Arad-Timisoara.
I did it again. Eu fac accidente doar parcand.
joi, 6 februarie 2014
Nepotism?
Luni am observat ca pe usa de la grupa gazei atarna un afis.
Poze cu nasi si nepoti. Ce sa fie ?
In grupa gazei se agita zilnic toti copiii peste 3 ani. In iarna asta au dat navala peste "rosii" cinci copii de la grupa galbena de indata ce au implinit trei ani.
Cum inca sunt chestii la care au nevoie de ajutor au fost nominalizati gradinari cu experienta, cei care pleaca in toamna la scoala, care sa ii naseasca. Asista la spalatul pe maini si pe dinti, ii ajuta in incurcaturi, sunt in jurul celor mici la anumite activitati. Mai ales trebuie sa ii aiba sub ochi afara in curte.
Liked! ;-)
PS Gaza si m. se bucura ca nu sunt nasi.
- Sa trebuiasca sa ii ajutam cand merg la toaleta? BEAH!
Poze cu nasi si nepoti. Ce sa fie ?
In grupa gazei se agita zilnic toti copiii peste 3 ani. In iarna asta au dat navala peste "rosii" cinci copii de la grupa galbena de indata ce au implinit trei ani.
Cum inca sunt chestii la care au nevoie de ajutor au fost nominalizati gradinari cu experienta, cei care pleaca in toamna la scoala, care sa ii naseasca. Asista la spalatul pe maini si pe dinti, ii ajuta in incurcaturi, sunt in jurul celor mici la anumite activitati. Mai ales trebuie sa ii aiba sub ochi afara in curte.
Liked! ;-)
PS Gaza si m. se bucura ca nu sunt nasi.
- Sa trebuiasca sa ii ajutam cand merg la toaleta? BEAH!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
