V-am mai zis ca mi-as dori ca sa pot reda cumva cat mai natural si adevarat, in timp util daca se poate tot ce uneori imi atrage atentia? Daca ochii ar fi un obiectiv iar creierul un procesor?
Ar trebui sa fiu un bun povestitor sau un fotograf mereu pe faza sau un pictor, nu stiu.
Ieri gaza vine din sufra spre mine cu mainile incrucisate si intr-o miscare ca si cum ai sterge geamul cu ambele maini:
- Nein! Nein!(aici vine refrenul cu nu nu nu nu vreau la rehab) imi interzic sa ma mai uit azi la TV!
Copilul meu? Pe bune? WOW, WOW, WOW!
Ca a cotit la dr in birou sa vada cum a mai avansat tati la un joc la comp e alta treaba.
Astept si momentul cand se va satura de jocurile la comp.
Sper sa descopere muzica, desenul, un sport care sa il atraga si motiveze mult si normal sa se joace tot mai mult si mai frumos.
in liebe deine mama
luni, 10 februarie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu