No! No! No!

V-am mai zis ca mi-as dori ca sa pot reda cumva cat mai natural si adevarat, in timp util daca se poate tot ce uneori imi atrage atentia? Daca ochii ar fi un obiectiv iar creierul un procesor?

Ar trebui sa fiu un bun povestitor sau un fotograf mereu pe faza sau un pictor, nu stiu.

Ieri gaza vine din sufra spre mine cu mainile incrucisate si intr-o miscare ca si cum ai sterge geamul cu ambele maini:

- Nein! Nein!(aici vine refrenul cu nu nu nu nu vreau la rehab) imi interzic sa ma mai uit  azi la TV!

Copilul meu? Pe bune? WOW, WOW, WOW!

Ca a cotit la dr in birou sa vada cum a mai avansat tati la un joc la comp e alta treaba.

Astept si momentul cand se va satura de jocurile la comp.

Sper sa descopere muzica, desenul, un sport care sa il atraga si motiveze mult si normal sa se joace tot mai mult si mai frumos.

in liebe deine mama

d a n k e

”Când devenim cu adevărat conștienți de darurile Domnului, nu mai avem timp să cerem nimic.
Tot ce vom face va fi să mulțumim.
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
 Mulțumesc, Doamne!
Vedem o persoană… Mulțumesc, Doamne!
Vedem o floare… Mulțumesc, Doamne!
Vedem un pahar cu lapte… Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne pentru toate!
Și va intra atâta bucurie în viața noastră încât mulți, nici chiar cei apropiați nouă, nu vor putea înțelege ce e cu noi. Când locuiam în Anglia, uneori oamenii mă întrebau: Ce s-a întâmplat, de ce ești atât de fericită? Pentru că sunt vie și te văd! Să ai o zi minunată! ” – Mother Gavrilia, The Ascetic of Love

Modest, nu neaparat umil si totusi ramas in urma sau "daca taceam filosof ramaneam"?

Ma intrebam ieri si ma urasc ca ma intrebam asa ceva:
- Oare sa ma autoexclud sau sa astept excluderea din cercul de mame ce graviteaza in jurul mamei lui N.?


Nu suport intarzierile. E prea mare nerabdarea. Asteptarea.....

-Atunci la 17:10 in parcarea de la pompieri.

La 17:06 ieseam din casa la si 10 faceam ture prin parcare. La si 11 dau bip adica renunt sa sun pe K. ma gandeam ca e totusi la volan. La si 15 decid sa iau masina si sa duc personal gaza la antrenamentul la fotbal. Ajungem primii din grupa schimb copilul, mai vin altii. Gaza e deja in sala.
Apare K. si ma mustruluieste ca si-a pierdut timpul ca sa dea de mine, a fost si acasa la noi.... bla-bla-bla.
Apuc sa  balbai un "imi pare rau". Ma simt ca o carpa de dat pe jos.
- Am incercat sa te sun, nu ai vazut apelul?
- N-am telefonul la mine!

Mamica care butoneaza langa nisiparnita pe monstrul de telefonmobil isi uita "mintea"?
Vinerea trecuta m-am simtit inapoiata rau ca nu sunt in sau pe "whats app" si acum isi uita telefonul?

Ok. Sa zicem ca ne-am impacat.

Am onoarea sa ii gazduiesc fiul cat parintii lui N sunt in week end la ski.

Hm, langa femeia asta ma simt un pic ca in titlu. Sa nu spun ca macar o data m-am incadrat la categoria decazutilor sociali - in aprecierea ei - cei care isi ridica copilul de la gradi in pantaloni de training.
M-am pus singura in incurcatura cand am intrebat:
- Si cum se descurca robotul rotund sa aspire in colturile casei?
Normal ca mi-a aratat cum rotundul intra in patrat.

Nu stiu daca am retinut corect dar ca sa incerce o anume reteta a cumparat (scump, scump) pudra de faina.
E cel mai "in" produs in bucataria unei mame din high life-ul de la noi din sat.
La ea e totul perfect: sotul, copiii, casa, curtea si gradina, masina, aspiratorul.

Dupa ce a aflat de la mine ca peste drum de sala in curtea scolii e biblioteca, ca il poate duce pe Ph. acolo sa asculte povesti cat baietii mai mari se antreneaza, ca au cartile Ravensburg si ca poti lua acasa si jocuri.
Am determinat-o sa foloseasca optim timpul ramas si sa mergem sa inscriem baietii in grupul sportiv, sectia fotbal, in mod oficial.

Si am decis sa nu mai fac pe desteapta, sa ma mir mai putin incisiv, sa zambesc timid, sa ma lase rece daca va fi posibil toata galagia iscata de mamici de pici care incep in toamna scoala.

La noi aspiratorul va fi in continuare impins gratios in toate cotloanele locuintei, cea mai noua cucerire electronica va ramane pentru o vremea "programatorul" ce porneste fix la 7 dimineata masina de cafea.
Noi nu avem cuptor cu microunde, frigiderul nu e incorporat in mobila de bucatarie, copilul inca nu are Ipad.

Huh, apara-ma Doamne sa nu devin cea de care mi-ar fi mie frica si mai ales rusine.
 Am zis!

Ei nu, azi a fost o crezy friday

Am facut cunostiinta cu o romanca ajunsa pe aceste meleaguri cam pe cand implineam eu 1 an.

Locul: parcarea unui supermarket.
Motivul: albastru a lasat urme pe alb. Polo s-a apropiat prea periculos de un Roomster.

Am scapat de amenda de 35.-eur dar ma astept la alte cheltuieli legate de asigurare.

Arad-Timisoara.

I did it again. Eu fac accidente doar parcand.

Nepotism?

Luni am observat ca pe usa de la grupa gazei atarna un afis.
Poze cu nasi si nepoti. Ce sa fie ?
In grupa gazei se agita zilnic toti copiii peste 3 ani. In iarna asta au dat navala peste "rosii" cinci copii de la grupa galbena de indata ce au implinit trei ani.
Cum inca sunt chestii la care au nevoie de ajutor au fost nominalizati gradinari cu experienta, cei care pleaca in toamna la scoala, care sa ii naseasca. Asista la spalatul pe maini si pe dinti, ii ajuta in incurcaturi, sunt in jurul celor mici la anumite activitati. Mai ales trebuie sa ii aiba sub ochi afara in curte.

Liked! ;-)

PS Gaza si m. se bucura ca nu sunt nasi.
- Sa trebuiasca sa ii ajutam cand merg la toaleta? BEAH!

Crazy friday

Da, exista! Vinerea nebuna. I-as fi zis altfel: freutag=zi de bucurie fiindca incepe week end-ul. De multe ori insa boli au "erupt" chiar vineri dupa masa si ne-au trimis in week end sau noaptea la spital.

Ultima vineri, adica cea trecuta a fost agitata....
Ne-am trezit tarziu toti trei. Baietii se pregateau de plecare cand gaza incepe sa bazaie ca ar vrea sa mearga singur la gradi.
Tati:- da!
Eu: - nu!
Tati: de ce nu?
Eu: nu stiu, azi e vineri, nu?
Gaza: vreau, te rog!

La mutrita rugatoare nu rezist si zic ok. Il urmaresc pe geam, fac cu mana si incep sa strang prin casa. Dupa cinci minute ma suna mama lui F., si el e fluture:
-  Tocmai am trecut cu masina si am vazut ca B. merge singur la scoala???
- Nu, la gradi!
- Dar azi e vineri!
- Da, stiu ?!?!
- Azi fluturi se intalnesc la scoala. Si noi am intarziat un pic de asta l-am dus pe F cu masina.
- Huh! Mersi de info, mersi.

Asa ca am sunat la gradi sa nu cumva sa lase copilul sa mearga singur pe jos la scoala. E in celalalte capat de sat. Repede, repede, ridicat copilul si traversat pe jos satul. O singura clasa are usa inchisa batem ni se deschide il preian pe gaza si merge in sala de muzica.
Mai bine sa se intample acum decat din septembrie incolo.


PS Gaza si ai lui colegi in sala de muzica, li se prezinte instrumente etc.
- Si aici toba face...
- Schallwellen! striga tare gaza.
- Exact, se bucura invatatoarea, de unde stii asta?
- Cineva a lasat niste boabe sau alune, nu mai stiu, sa cada pe o toba, si cand a batut in toba alunele sareau in sus. Si in camera s-a auzit si un vajait. Toate astea se datoreaza vibratiilor!

Unuia ca el aici i se spune scurt: Klugscheiser! Va las sa cautati pe Google translate traducerea.

Hausfrau und Mutter

Pe la sfarsit de 2006 ma pregateam cumva (nu cred ca stiam ce ma asteapta) de o noua etapa in viata mea. Dupa cum reiese din titlu urma sa devin Hausfrau und Mutter.

Mot a mot Hausfrau egal femeie in casa/acasa, mai frumos zis casnica.

Acum stiu ca la modul peiorativ poate fi chiar o acuza (in extremis) ca stai acasa, vezi de gospodarie si de copil. Renunti la drepturi pentru care feministele au luptat cateva decenii. Pentru cota % marita de femei in conducerea firmelor in Germania s-a discutat mult.

Mutter=mama e cea mai speciala parte din titulatura pe care o port si azi.

Nici nu imi inchipuiam inainte de anul 2007 era noastra ca partea asta de titulatura o sa imi fie cea mai draga dintre toate etapele vietii mele.
Uneori ma simt inca copilul parintilor mei si imi privesc fiul si ma intreb: o sa fac fata?

Devii atat de "altcumva altfel" dupa ce faci loc in lume unui copil.
Si chiar nu imi imaginam dar speram cumva sa fie un pic mai mult mamicie cat sunt acasa, mai putin casnica fiindca asta in ochii unora inseamna sa nu faci mai nimic.

Si daca la inceput universul nostru a fost mic, locuinta noastra si drumuri, parcuri si alei odata cu mersul la gradinita s-au deschis orizonturi noi. De fapt de la 14 luni cand am inceput sa ne adunam mamici si copii mici ieseam in lume. Apoi ne-am facut curaj si am trecut pe la scoala de muzica si sport ca duo mami-copil. Acolo a invatat gaza sa faca o rostogolire ca la carte. Si mie mi-a disparut frica ca isi va rupe gatul...........

Da, frici de mamici....... Pe unele le pastrezi toata viata.

Din acest an gradinaresc gaza e fluture. Isi deschide larg aripile diafane si zboara..........pana in celalalt capat de sat unde va merge la scoala.
Si avem vizite de la si la prieteni colegi de gradi. Unul a si inoptat la noi pentru doua nopti.
Imprumutam biciclete, facem schimb de roller.
Formam comunitati de MAMA TAXI si organizam dusul si adusul  copiiilor de la sport (fotbal).

Punem la cale ore de muzica, de patinaj pentru a putea trece la hockey pe gheata.
Ne dam de marti intalnire pentru vineri la locul de joaca "la  pompieri!"

Avem cercul mamelor de fluturasi si punem la cale, cautam solutii si ne intrebm daca putem sa aranjam ca baietii nostri - 5 bucati- sa intre la aceeasi clasa.

Huh, saptamana e inca aerisita:
luni:-ICE AGE 4 la biblioteca din orasul vecin
marti: - - - - -
miercuri: zi scurta la gradi, de la ora 14:00 la un prietenar merg impreuna si la sport.
joi: fotbal
vineri: intalnire la pompieri
sambata: N. e pentru cateva ore la noi
duminica: ora pentru copii la biserica din sat (scoala de duminica cumva)

Curand incepem sa testam miercurea inclinatia spre muzica a gazei: 30 min = ora de pian la 6 ani.

Huh, ma credeti ca e job full time mamicia?

Enjoy it!