Dap, avem molii alimentare! Nu stiu de unde vin, probabil le-am importat din vreun supermarket.
Toate chestiile din bucatarie sunt depozitate in cutii etanse.
Dar...ce nu poate o molie? Poate chiar sa te aduca in pragul unei crize cand constati ca trebuie sa arunci: amidonul alimentar, cacao, ceaiul de tei, semintele de in, susan, floarea soarelui si dovleac.
Plicuri de ceai zboara si ele spre tomberon.
Prafuri aromate gen capucino, boia si alte cele fac aripi spre cosul de gunoi.
Ce chiar trebuie salvat sunt niste "arome" mai noi si cam scumpe: vor ajunge in carantina in congelator!
HELP! cine mai stie leacuri impotriva moliilor alimentare sa ridice mana dreapta!
luni, 24 iunie 2013
joi, 20 iunie 2013
Un pic trista..........
Da, azi sunt un pic trista. Am trecut deja de vreo doua saptamani aproape zilnic pe langa casa de pe colt, cea cu obloane verzi. Perdelele sunt tot extrem de albe, marginea de dantela scortos apretata. In fata usii pe trepte muscatele infloresc rosu bordo.
Stiam ca ei au plecat, aflasem de la altii.
Azi dimineata am intalnit doamna din spatele ferestrelor cu perdele de dantela. 75 de ani, foloseste un rolator pentru deplasare. Adusa de spate cu parul alb tuns a la Mirelle Mathieu. Cea care a avut rabdare sa ma invete sa tricotez sosete de lana: Frau R.
Ea mi-a adus atunci aminte de vecina de dupa colt, din Timisoara. Babi, o strigam noi.
Babi era un fel de bona pentru noi... un fel de.... bona. La peste 70 de ani si ea isi amintea datorita noua "fetelor de dupa colt"cum acum cateva decenii era "colega de joaca" a unei domnisoare unguroaice undeva pe langa Oradea. Asta se petrecea candva acum mai bine de 8-9 decenii caci Babi nu mai e demult.
Colega de joaca era un fel de titulatura oficiala. De fapt Babi, cu doar doi ani mai mare decat "domnisoara" isi calca propriile rochii singura si era foarte atenta cand o facea pentru Domnisoara. Rochii din materiale scumpe pe care Babi nu le va imbraca niciodata. Babi a invatat sa scrie si citeasca abia tarziu pe la 12 ani cand asista dintr-un colt al camerei la lectiile Domnisoarei. Babi avea intotdeauna ceva de facut, visatul cu ochii deschisi era de resortul Domnisoarei. Babi avea cum spuneam grija de garderoba Domnisoarei, era responsabila cu tot ce tinea de confortul Domnisoarei si bunul mers al lucrurilor. Babi spunea mereu ca a avut o tinerete frumoasa. Vorbea de tinerete pentru ca ea nu a prea a avut copilarie. Niciodata nu am simtit vreo urma de regret in povestirile ei. Era recunoscatoare ca din satul ei a ajuns la oras, la Oradea. Ca a invatat ungureste dar si germana. Ca a facut in loc de scoala meditatii odata cu Domnisoara. Ca a umblat prin lume insotind-o pe "prietena" ei, adolescenta, peste tot. Lumea inseamna probabil Banatul si Crisana.
A invatat multe, a muncit mult la o varsta la care noi inca nu aveam griji sau responsabilitati. Babi a incercat sa dea mai departe din cunostiintele ei. La ea in casa desi exista butelie de aragaz, iarna se gatea pe foc, o sobita de metal ce ocupa un sfert din bucatarie. Pe plita aceea am prajit paine si o mancam unsa cu usturoi. Vara gemurile se fierbeau pe cazanul din bucataria de vara. Acolo se facea in ceaunul mare si sapun de casa.
Locuinta ei erau un hol, o bucatarie si o camera de dormit. Casa mai avea alte doua camere bune, doua "speisuri", un hol luuung si "ceva" ce se vroia ca baie. Curtea avea un cais mare si un cires. Soproanele erau intr-o randuiala cum nu am mai vazut altundeva. Babi dadea si pe acolo dupa paianjenii din colturile tavanului.
Boabe de porumb uscat fiert insa in apa dulce erau un desert minunat. De la Babi am invatat sa fac blaturi de tort. Mama ne trimitea cu ingredientele la ea, noi ne intorceam cu blaturile de tort.
Babi povestea frumos.
Babi nu mai e.
Frau R. mai e. Doar ca s-a mutat de acasa intr-o institutie numita "locuinte asistate". Are in vecinatate in sat la noi doi din cei 4 copii, bunici si ei. Nu sunt singurii septuagenari din sat care vin de cate ori pot sa isi viziteze casele. Ei imi amintesc de schwabii care reveneau dupa renaturalizarea lor in Germania in satele de campie sa vada ce s-a mai ales de "heim"-ul lor.
Frau R. e cumva mai intortocheat ruda cu noi.
Pe Frau R. o voi vizita de cate ori ma va primi. Vreau sa mai fur secrete, sa mai ascult povesti. Ultima poveste scurta incepea asa: "stii cum cu lana de la doua oi am imbracat intai un baiat de 10 ani si apoi pe masura ce acesta crestea era tot mai putin imbracat cu lana? La urma avea doar o caciula si o pereche de manusi din lana refolosita".
Stiam ca ei au plecat, aflasem de la altii.
Azi dimineata am intalnit doamna din spatele ferestrelor cu perdele de dantela. 75 de ani, foloseste un rolator pentru deplasare. Adusa de spate cu parul alb tuns a la Mirelle Mathieu. Cea care a avut rabdare sa ma invete sa tricotez sosete de lana: Frau R.
Ea mi-a adus atunci aminte de vecina de dupa colt, din Timisoara. Babi, o strigam noi.
Babi era un fel de bona pentru noi... un fel de.... bona. La peste 70 de ani si ea isi amintea datorita noua "fetelor de dupa colt"cum acum cateva decenii era "colega de joaca" a unei domnisoare unguroaice undeva pe langa Oradea. Asta se petrecea candva acum mai bine de 8-9 decenii caci Babi nu mai e demult.
Colega de joaca era un fel de titulatura oficiala. De fapt Babi, cu doar doi ani mai mare decat "domnisoara" isi calca propriile rochii singura si era foarte atenta cand o facea pentru Domnisoara. Rochii din materiale scumpe pe care Babi nu le va imbraca niciodata. Babi a invatat sa scrie si citeasca abia tarziu pe la 12 ani cand asista dintr-un colt al camerei la lectiile Domnisoarei. Babi avea intotdeauna ceva de facut, visatul cu ochii deschisi era de resortul Domnisoarei. Babi avea cum spuneam grija de garderoba Domnisoarei, era responsabila cu tot ce tinea de confortul Domnisoarei si bunul mers al lucrurilor. Babi spunea mereu ca a avut o tinerete frumoasa. Vorbea de tinerete pentru ca ea nu a prea a avut copilarie. Niciodata nu am simtit vreo urma de regret in povestirile ei. Era recunoscatoare ca din satul ei a ajuns la oras, la Oradea. Ca a invatat ungureste dar si germana. Ca a facut in loc de scoala meditatii odata cu Domnisoara. Ca a umblat prin lume insotind-o pe "prietena" ei, adolescenta, peste tot. Lumea inseamna probabil Banatul si Crisana.
A invatat multe, a muncit mult la o varsta la care noi inca nu aveam griji sau responsabilitati. Babi a incercat sa dea mai departe din cunostiintele ei. La ea in casa desi exista butelie de aragaz, iarna se gatea pe foc, o sobita de metal ce ocupa un sfert din bucatarie. Pe plita aceea am prajit paine si o mancam unsa cu usturoi. Vara gemurile se fierbeau pe cazanul din bucataria de vara. Acolo se facea in ceaunul mare si sapun de casa.
Locuinta ei erau un hol, o bucatarie si o camera de dormit. Casa mai avea alte doua camere bune, doua "speisuri", un hol luuung si "ceva" ce se vroia ca baie. Curtea avea un cais mare si un cires. Soproanele erau intr-o randuiala cum nu am mai vazut altundeva. Babi dadea si pe acolo dupa paianjenii din colturile tavanului.
Boabe de porumb uscat fiert insa in apa dulce erau un desert minunat. De la Babi am invatat sa fac blaturi de tort. Mama ne trimitea cu ingredientele la ea, noi ne intorceam cu blaturile de tort.
Babi povestea frumos.
Babi nu mai e.
Frau R. mai e. Doar ca s-a mutat de acasa intr-o institutie numita "locuinte asistate". Are in vecinatate in sat la noi doi din cei 4 copii, bunici si ei. Nu sunt singurii septuagenari din sat care vin de cate ori pot sa isi viziteze casele. Ei imi amintesc de schwabii care reveneau dupa renaturalizarea lor in Germania in satele de campie sa vada ce s-a mai ales de "heim"-ul lor.
Frau R. e cumva mai intortocheat ruda cu noi.
Pe Frau R. o voi vizita de cate ori ma va primi. Vreau sa mai fur secrete, sa mai ascult povesti. Ultima poveste scurta incepea asa: "stii cum cu lana de la doua oi am imbracat intai un baiat de 10 ani si apoi pe masura ce acesta crestea era tot mai putin imbracat cu lana? La urma avea doar o caciula si o pereche de manusi din lana refolosita".
vineri, 7 iunie 2013
Stiu, stiu...
Noi ne-am luat de una, de alta si nu s-a intamplat nimic din ce ziceam aici:
http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7976553474682184524#editor/target=post;postID=130480639896296770;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=22;src=postname
Pentru ca vremea o permite in sfarsit ne-am luat cina in livada, ieri am deschis sezonul la strand etc.
Luni dimineata la cafea ne vor citi doar cei interesati. Va multumim pentru rabdare. :-)
http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7976553474682184524#editor/target=post;postID=130480639896296770;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=22;src=postname
Pentru ca vremea o permite in sfarsit ne-am luat cina in livada, ieri am deschis sezonul la strand etc.
Luni dimineata la cafea ne vor citi doar cei interesati. Va multumim pentru rabdare. :-)
joi, 30 mai 2013
La muzeu
http://www.technik-museum.de/en
O colectie impresionanta de oldtimers.
It was lots of fun!
Asa incepe tour-ul prin museul de tehnica sin Sinsheim.
"-Locomotiva Molly!"- a exclamat gaza.
Tupolev vizitabil
A facut de 7 ori circuitul asta...
Concorde, vizitabil si el
Au urcat pe o scara in spirala si au coborat pe tobogan dintr-un avion.
Tehnica de razboi are si ea locul ei.
Gauri de obuze in placa de metal goasa de o palma
Motor in 10 cilindrii, doua turbosuflate
Moto BMW cu atas
O amfibie?
Rusii au si ei un elicopter expus
Nu stii incotro sa o apuci...
"-Hubi, hubi!"
Tanc
Rachete
Un bolid
Masina din Inapoi in viitor.
e clar, nu?
o turbina
Masini de curse F1.
Yeap! toata lumea face poze.
Oare cine a doborat recordul asta?
Sampanie a la F1.
Elicopterul Salvare. Noi sustinem prin donatii existenta lor.
aici aveti detalii despre activitatea lor.
steluta
Oldtimer. Deceniul 4 al secolului trecut
Concorde.
triebwerk
date tehnice concorde
Dalai Lama?
Tovarasii aveau niste ap foto de zile mari
Pernuta si paturica din Concorde
pupitrul transmisii Concorde
doi piloti f ocupati la invartit butoane
Comparatie intre Tupolev si Concorde
It was lots of fun!
miercuri, 29 mai 2013
Unde ....
Aici ma tarasc baietii si "bona" S. maine:
http://sinsheim.technik-museum.de/en
Punem de pe acum la incarcat acumulatori pt aparat foto si video, mobil si sist navigatie....
Va povestim in week end ce si cum.
http://sinsheim.technik-museum.de/en
Punem de pe acum la incarcat acumulatori pt aparat foto si video, mobil si sist navigatie....
Va povestim in week end ce si cum.
Adio, Bona! sau Tu vas nous manquer, S.!
A aparut printr-o infractiune in viata noastra. Tanar student, made in France care si-a luat teapa in Germania. A rezervat pe net si a platit avans pt o camera intr-o WG cam 1.000,- EUR.
Surpriza a fost ca la adresa respectiva nu era nici o camera libera, la nici un etaj trei. Casa se termina cu podul deasupra etajului doi.
Milos tare, tati de gaza l-a adus acasa. Unde a locuit cu noi o vreme pana i-am gasit cazare. Cam vreo doua saptamani. De atunci insa vine de la lucru direct acasa, la noi. Camera e folosita numai pt somn, dus, mic dejun. In restul timpului liber e la noi.
Cu ocazia unei bunisess trip al tatalui lui S. am fost invitati la masa. Ca semn de recunostiinta ca am ajutat un tanar student francez.
S. e fratele mai mare al unei "trilogii". Toti baieti. Pe unul il cheama ca pe gaza noastra.
Gaza noastra intreaba in fiecare zi cand vine de la gradi daca vine S.? Caci la vremea proasta de afara stam in casa. Si aici S. e numai bun de harjoneala, de jucat domino, carti, de trante sau de indoor football.
Suntem trilingvi cu S. in casa.
Tati vrea sa isi exerseze cu el engleza fiindca nu vorbeste franceza de felul lui. Eu as vorbi franceza cu S. ca sa imi exersez eu franceza. In cazul asta nu are intelege nimic tati, gaza si Opa R. Asa ca S. vobeste germana cu noi si engleza cu tati. Gaza a prins cateva cuvinte frantuzesti.
De aproape cinci luni nu ne lipseste branza frantuzeasca din frigider: tanara, batrana, cu sau fara mucegai, Avem mereu du fromage. Stim acum ce branza e de aperitiv si care pentru intre felul unu si doi, sau e servita ca "desert".
S. a gatit pentru noi: quiche lorraine, creme brulee si inca un desert. Strange si pune masa, ajuta la caratul sacoselor de la masina in apartament. Ieri i-am cusut ceva si i-am dat o umbrela sa nu se ude de la gara pana la noi cand ploua.
Gatesc mereu doua portii in plus.
S. are 1,92m si marimea 46 la picior.
Cand ne va parasi la sfarsitul lui iunie o sa ne lipseasca. :-((((
In seara dinaintea meciului de pe Wembley am stat toti aliniati pe canapea si priveam la meciul de rugby. Semifinala in care juca echipa favorita a lui S, chiar din orasul lui natal. Singurul care facea la ture prin casa era S. De nervi ca echipa lui pierde....Gaza a prins cateva prize de Judo si ar stii sa arunce un balon oval de rugby.
Mai avem 30 de zile sa ne hotaram daca ii dam voie sa duca gaza la culcare "on our day out".
Am crezut ca nu aud bine cand i-am auzit propunerea:
-Wenn ihr wollen ein abend raus, ish kann auf B. aufpassen. Adica "daca voi vrea un seara afara eu pot sa am grija de B."
Se vede ca e frate mai mare!
Ca intre primul copil inaintea altor doi avem ceva in comun. Eu si S.
In Auvergne, inima Frantei ne-am facut ceva prieteni. Care ne vor gazdui si ei bucurosi. Merci.
Am ezitat un pic intre "Tu nous manquera, S!" si varianta propusa de Google translate:
"Tu vas nous manquer..."
Surpriza a fost ca la adresa respectiva nu era nici o camera libera, la nici un etaj trei. Casa se termina cu podul deasupra etajului doi.
Milos tare, tati de gaza l-a adus acasa. Unde a locuit cu noi o vreme pana i-am gasit cazare. Cam vreo doua saptamani. De atunci insa vine de la lucru direct acasa, la noi. Camera e folosita numai pt somn, dus, mic dejun. In restul timpului liber e la noi.
Cu ocazia unei bunisess trip al tatalui lui S. am fost invitati la masa. Ca semn de recunostiinta ca am ajutat un tanar student francez.
S. e fratele mai mare al unei "trilogii". Toti baieti. Pe unul il cheama ca pe gaza noastra.
Gaza noastra intreaba in fiecare zi cand vine de la gradi daca vine S.? Caci la vremea proasta de afara stam in casa. Si aici S. e numai bun de harjoneala, de jucat domino, carti, de trante sau de indoor football.
Suntem trilingvi cu S. in casa.
Tati vrea sa isi exerseze cu el engleza fiindca nu vorbeste franceza de felul lui. Eu as vorbi franceza cu S. ca sa imi exersez eu franceza. In cazul asta nu are intelege nimic tati, gaza si Opa R. Asa ca S. vobeste germana cu noi si engleza cu tati. Gaza a prins cateva cuvinte frantuzesti.
De aproape cinci luni nu ne lipseste branza frantuzeasca din frigider: tanara, batrana, cu sau fara mucegai, Avem mereu du fromage. Stim acum ce branza e de aperitiv si care pentru intre felul unu si doi, sau e servita ca "desert".
S. a gatit pentru noi: quiche lorraine, creme brulee si inca un desert. Strange si pune masa, ajuta la caratul sacoselor de la masina in apartament. Ieri i-am cusut ceva si i-am dat o umbrela sa nu se ude de la gara pana la noi cand ploua.
Gatesc mereu doua portii in plus.
S. are 1,92m si marimea 46 la picior.
Cand ne va parasi la sfarsitul lui iunie o sa ne lipseasca. :-((((
In seara dinaintea meciului de pe Wembley am stat toti aliniati pe canapea si priveam la meciul de rugby. Semifinala in care juca echipa favorita a lui S, chiar din orasul lui natal. Singurul care facea la ture prin casa era S. De nervi ca echipa lui pierde....Gaza a prins cateva prize de Judo si ar stii sa arunce un balon oval de rugby.
Mai avem 30 de zile sa ne hotaram daca ii dam voie sa duca gaza la culcare "on our day out".
Am crezut ca nu aud bine cand i-am auzit propunerea:
-Wenn ihr wollen ein abend raus, ish kann auf B. aufpassen. Adica "daca voi vrea un seara afara eu pot sa am grija de B."
Se vede ca e frate mai mare!
Ca intre primul copil inaintea altor doi avem ceva in comun. Eu si S.
In Auvergne, inima Frantei ne-am facut ceva prieteni. Care ne vor gazdui si ei bucurosi. Merci.
Am ezitat un pic intre "Tu nous manquera, S!" si varianta propusa de Google translate:
"Tu vas nous manquer..."
Countdown
....au mai ramas doua zile si "privatizam" blogul. Daca mai sunt persoane care vor sa ne urmareasca in continuare le invitam sa isi lase adresa de mail....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
