Nu a gazei.
Vinerea se ia micul dejun la comun. Suna aiurea "la comun", nu? Dar in grupa in care am fost eu azi a fost tare dragut. Asta sper ca a fost un al doilea mic dejun pentru unii dintre copii mai ales pentru aceia care doar au ciugulit.
Se aduna un pic jucariile, se elibereaza mesele, se inceteaza orice alta activitate. S-au tras draperiile si cat s-au spalat copii pe maini au aparut pe masute cate un frumos ghiveci de flori si o lumanare in forma de ou, colorata, in borcan de sticla. Colega educatoare face scamatorii si bufetul e deschis.
Cateva painici si Knäckebrot (Wasa). Gem si marmelada, nutella, branza (topita), iaurt simplu. Cornflakes si lapte, cacao. Un platou cu oua fierte, castraveti, rosii cherry rosii si galbene, stift-uri de morcov crud. Parizer, branza si pateu, unt.
Copiii vin pe rand si isi exprima dorintele: Knäckebrot cu nutella sau doar cu castraveti, cornflakes cu lapte, chifle cu unt, parizer sau cascaval. Fiecare si-a ales ce a dorit de pe platoul cu legume si ou fiert.
La final s-au spalat pe dinti si au iesit sa zambeasca soarelui de afara. Cred ca l-au orbit!
vineri, 16 martie 2012
Waltag 4
Joi, ultima zi la padure.
Le-am dus aluat pentru pita-n bat, jumatate cu condimente mediteraneene, cealalta jumatate cu bacon.
Un alt tatic a adus chifle si carnaciori.
"La cele 365 de trepte" care coboara printre vii la Neckar
La 12 cand am ajuns eu ei deja erau in jurul focului si aveau mere in bat. Aperitiv deci: mere coapte.
Am purces la invartit aluat pe bat si la prajit carnaciori.
Gaza si Anika abia ce si-au dat drumul: se tineau de manute, venind din padure.
Fiind ultima zi a trebuit curatat locul.
-Cum putem sa ne luam ramas bun de la padure? intreba educatoarea.
Ana-Lena:
-Sa dam mana cu copacii.
-Ne arati cum?
Si Ana Lena s-a dus glont la cel mai apropiat copac, a prins cea mai joasa creanga si a scuturat-o:
-Tschüss, copacule!
-Cum altfel ne mai luam ramas bun?
-Putem si sa ii imbratisam? a ezitat un pic Amelie.
Si toti copiii s-au repezit sa imbratiseze copaci. Cavercan a si pupat efectiv copacul.
A fost frumos la padure.........
Le-am dus aluat pentru pita-n bat, jumatate cu condimente mediteraneene, cealalta jumatate cu bacon.
Un alt tatic a adus chifle si carnaciori.
"La cele 365 de trepte" care coboara printre vii la Neckar
La 12 cand am ajuns eu ei deja erau in jurul focului si aveau mere in bat. Aperitiv deci: mere coapte.
Gaza si Anika abia ce si-au dat drumul: se tineau de manute, venind din padure.
Fiind ultima zi a trebuit curatat locul.
-Cum putem sa ne luam ramas bun de la padure? intreba educatoarea.
Ana-Lena:
-Sa dam mana cu copacii.
-Ne arati cum?
Si Ana Lena s-a dus glont la cel mai apropiat copac, a prins cea mai joasa creanga si a scuturat-o:
-Tschüss, copacule!
S-a stins focul si s-au racit pietrele cu apa.
Cercul de la final. Desparitea.
-Putem si sa ii imbratisam? a ezitat un pic Amelie.
Si toti copiii s-au repezit sa imbratiseze copaci. Cavercan a si pupat efectiv copacul.
O fetita cu codite imbratiseaza un copac.
A fost frumos la padure.........
joi, 15 martie 2012
Am deschis sezonul de BBQ.
Yeap. Ieri seara am cinat in livada.
In mijlocul pajistii un crocus alb singurel.
Mai avem de ars gramezi de frunze din toamna trecuta.
4 pulpe superioare de pui, cativa carnati rosii si unii mai subtiri dar iuti tare, pentru tati
Am avut si o salata de pasta cu mix mexican de legume
Aici se da huta vrabiuta
Vatra
Poate reeditam si in seara asta
"Noapte buna soare! Sa visezi ceva frumos!"
miercuri, 14 martie 2012
Waldtag 3
A fost. Nu am auzit inca nimic, abia a venit acasa. Doar ca la pranz au avut salata de cartofi si carnaciori....
marți, 13 martie 2012
Waldtag 2
Si ziua in care le asigur masa gazei si celorlalti gradinari.
N-am gasit nimic mai practic decat macaroane cu sos de rosii si legume.
Sosul: 6 cepe mari, cativa catei de usturoi, 1kg morcovi, o telina mijlocie, 2-3kg de rosii pasate, 2 zuchini.
Macaroanele (2,5kg) sunt "tirbuson" imi inchipui ca nu o sa le puna mari eforturi, la spaghetti am renuntat rapid.
2kg macaroane
Lada termica
Se mai lucreaza la detalii
Poveste fara frontiere. El (turc) ii povestea ei (rusoaica) ceva cu printese.....
Pentru joi nu s-a gasit nici un parinte inimos si tot noi cei din zilele de luni, marti si miercuri ducem aluat de paine pentru stockbrot si carnaciori sa ii prajeasca in bat la foc deschis.
N-am gasit nimic mai practic decat macaroane cu sos de rosii si legume.
Sosul: 6 cepe mari, cativa catei de usturoi, 1kg morcovi, o telina mijlocie, 2-3kg de rosii pasate, 2 zuchini.
Macaroanele (2,5kg) sunt "tirbuson" imi inchipui ca nu o sa le puna mari eforturi, la spaghetti am renuntat rapid.
2kg macaroane
Cea mai mare oala din dotare, cu sos
Lada termica
Bunicul, seviciu de livrari, a proimit si el doua portii
Bucataria
Casa din padure. Constructia au inceput-o ieri.
Se mai lucreaza la detalii
Din pacate sau fericire scara dintre pomi s-a rupt si nu s-au mai putut catara in copaci
Emil studiaza atent mini tractorasul
Au loc lucrari de taiere a pomilor fructiferi
Poveste fara frontiere. El (turc) ii povestea ei (rusoaica) ceva cu printese.....
Gaza si driectoarea gradinitei pregatesc pt joi tepusele pe care vor coace painea
Se pune ceva la cale
Adunati iar in jurul focului stins pentru desert
Gaza intre doua albinute roz
Pentru joi nu s-a gasit nici un parinte inimos si tot noi cei din zilele de luni, marti si miercuri ducem aluat de paine pentru stockbrot si carnaciori sa ii prajeasca in bat la foc deschis.
Labels:
De-ale mamei,
jurnal de gaza "gradinar",
Natura
luni, 12 martie 2012
Waldtag 1
Dam drumul gazei in padure.
Un rucsac e gata pregatit.
Daca sunt emotionata numai pentru atat nu stiu ce va fi cand incepe scoala sau va pleca sa innopteze pentru prima data de acasa.
E 06 dimineata si nu ma pot hotari ce echipament e mai bun, cata apa sa ii pun si daca sa incalte cizme de guma sau ghete de munte.
Parul i-a mirosit a fum. N-a prea povestit a zis ca e secret totul apoi si-a dat drumul
-Katrin a facut gauri si noi am cautat rame. Am gasit una lunga si grasa.
Au adunat lemne pentru foc, s-au murdarit catarandu-se in copaci si sarind de la "mari altitudini", "ca din avion".
N-a intalnit nici un animal al padurii desi s-a uitat dupa vulpi si lupi.
N-a vazut nici o floare, probabil era cu capul pe sus.
Merge si maine, normal.
A dormit rupt de la 15-17 si seara abia la 22:00.
Un rucsac e gata pregatit.
Daca sunt emotionata numai pentru atat nu stiu ce va fi cand incepe scoala sau va pleca sa innopteze pentru prima data de acasa.
E 06 dimineata si nu ma pot hotari ce echipament e mai bun, cata apa sa ii pun si daca sa incalte cizme de guma sau ghete de munte.
Parul i-a mirosit a fum. N-a prea povestit a zis ca e secret totul apoi si-a dat drumul
-Katrin a facut gauri si noi am cautat rame. Am gasit una lunga si grasa.
Au adunat lemne pentru foc, s-au murdarit catarandu-se in copaci si sarind de la "mari altitudini", "ca din avion".
N-a intalnit nici un animal al padurii desi s-a uitat dupa vulpi si lupi.
N-a vazut nici o floare, probabil era cu capul pe sus.
Merge si maine, normal.
A dormit rupt de la 15-17 si seara abia la 22:00.
Labels:
De-ale gazei,
jurnal de gaza "gradinar",
Natura
duminică, 11 martie 2012
Compromisul
...facut pe capul gazei.
Aseara la cina tati reia subiectul:
-Nu vrei sa iti faca tati freza asa ca a lui? Scurta si tepoasa.
Nici nu apuca gaza sa raspunda ca sar eu:
-Hai, mai lasa-l pana se incalzeste bine afara.
-Dar arata neingrijit!
Copilul are plete in devenire. Perciuni peste urechi, carlionti deja pe ceafa. Bretonul nu pune inca probleme pe fruntea bombata.
Negociem. Pana la urma convenim ca macar perciunii sa beneficieze de atentia masinei de tuns. Caci da, desi eu stiu ca se fac din foarfeca tati nu stie asta.
Si pana am strans eu masa, tati a actionat.
Gaza are acum urechile in vant, foarte in vant cu perciuni lipsa de-a dreptul............
Saracul copil.
-Dar, creste, mami, creste! ma consoleaza "victima".
Aseara la cina tati reia subiectul:
-Nu vrei sa iti faca tati freza asa ca a lui? Scurta si tepoasa.
Nici nu apuca gaza sa raspunda ca sar eu:
-Hai, mai lasa-l pana se incalzeste bine afara.
-Dar arata neingrijit!
Copilul are plete in devenire. Perciuni peste urechi, carlionti deja pe ceafa. Bretonul nu pune inca probleme pe fruntea bombata.
Negociem. Pana la urma convenim ca macar perciunii sa beneficieze de atentia masinei de tuns. Caci da, desi eu stiu ca se fac din foarfeca tati nu stie asta.
Si pana am strans eu masa, tati a actionat.
Gaza are acum urechile in vant, foarte in vant cu perciuni lipsa de-a dreptul............
Saracul copil.
-Dar, creste, mami, creste! ma consoleaza "victima".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



