Luni

...deschide o noua saptamana. Si e ziua in care am avut revelatia ca gaza a crescut. Ieri s-a incurcat printre picioarele verisorilor ceva mai bine de o ora si daca nu ar fi fost incidentul descris in postul trecut nu ar fi avut nevoie de mine. Spre final a coborat in living si a preferat sa stea pe langa mine. Are doar trei ani.
In dimineata asta, desi sunt o matinala, ora 6 a fost cam prea devreme. Am facut o cafea si am pregatit pachetul sotului si chiar in momentul in care ma pregateam sa merg pas-pas in pat gaza ma striga. Adio somn am gandit. Si desi am incercat sa il conving sa mai stam sub plapuma, nici vorba. Asa ca i-am pregatit micul dejun si lasand usa deschisa am mai tras de timp vreo 10 minute in pat. Ne-am spalat pe maini (nutella lasa mereu urma pe maini si fata-pana la urechi) si am incercat sa il aduc iar in pat la caldurica. No way.
Daaaaar... a propus sa imi citeasca. Si-a adus o carte si dupa ce s-a gudurat iar pe langa mine se ruga de mine sa ii citesc eu. Si atunci am enuntat fraza tradatoare: "vrei sa te uiti la caillou?" Si l-am postat in fata tv-ului. Cred ca am adormit-spre propria-mi mirare- pentru o jumatate de ora. Dar cand m-am trezit eram un om nou gata sa infrunte saptamana care incepe azi.
Visez insa la vremurile cand trezise-va in propriul lui pat, in propria-i camera si isi va ocupa timpul de unul singur. Pana unitatile parentale isi vor fi facut somnul de frumusete de week end.
Am pornit spre gradi unde gaza exerseaza si azi mersul la toaleta...
Mama gazei exerseaza tricotatul. Mi-am pus in cap sa invat sa tricotez sosete de lana. Asa ca merg la o vecina de 78 care imi dezvaluie misterul de a tricota calcaiul si a incheia varful unei sosete. Pana la sfarsitul saptamanii poate termin prima soseta... :-)

Duminica in familia...largita

Prilejul ni l-a oferit aniversarea bunicului Rainer care implineste azi 71 de ani. Ne-am adunat pt un mic dejun intarziat (nu stiu daca se califica la brunch) intr-un local dragut din centrul oraselului vecin.

Reuniunea de familie cu de toate: s-a ajuns la zi cu realizarile fiecaruia, s-au spus glume, am cantat bunicului. Meniu bun si variat.



Am plecat pe la pranz, in jur de 12 la verisoara K. adica acasa la Emil si Julius. Ca sa facilitam digestia am intreprins o plimbare prin livezi si viile din zona profitand de o vreme primavarateca cu soare si cer senin.






De copii am scapat repede caci s-au repliat la etaj urmand sa pregateasca o sceneta.
Noi am palavragit reluand subiectele dezbatute la dejun. Copiii la etaj au intampinat prima dificultate cand a inceput sa ii deranjeze mirosul penetrant venind dinspre gaza. Au incercat condusi de verisoara Jasmin sa schimbe copilul dar la un moment dat au fost depasiti de situatie si ne-au chemat. Apoi odata rezolvat primul impas au trecut la alegerea costumelor si la machiaj. Gazei sortii i-au decis rolul de clown.

Incerc sa fac o scamatorie. Peruca colorata nu o suport deloc.

Invitatie la spectacol, cu surle si trambite.

Again: vuvuzela si trompetica.

Dupa reprezentatie am plecat acasa, gaza obosita aproape a adormit in masina.

Ajunsi acasa si-a dorit sa iesim cu bici. Zis si facut. Pentru ca s-a intalnit iar cu Niklas s-a repetat situatie de vineri. Total nedotati (fara cizme de cauciuc si pantaloni impermeabili) au luat la rand toate baltile intalnite.

Juma de copil nevinovat.

3/4 de copil cu privire nevinovata si cu fata vopsita in culorile VfB Stuttgart. :-)

Jumatatea buclucasa: pantaloni pana la genunchi efectiv murati in apa de balta, cizme intrate rau la apa, vesta stropita cu noroi.

Am terminat turul baltilor si acasa a intrat de la usa direct sub dus. Acum asambleaza cu tati corabia piratilor, cadou de ziua lui primit cu intarziere de la nasul Uwe.

De duminica dimineata

Stiu ca stiti ca e duminica. Numai gaza nu stie. Si la 6:20 cerea sa mergem sa ne jucam cu masinile.

Mai tarziu, la tv o emisiune cu animale. Plec sa imi pun cafea calda si aromata sa ma trezesc si gaza ramane la tv. Se schimba cadrul si revine reportajul la nasterea unui vitelus presupun.
Gaza vine dupa mine in bucatarie
- Mama, vaca a facut un kk si apoi a iesit bebelusul vitel. Hai sa vezi!
Revin in sufra-pauza publicitara! :-)

M-am asezat sa scriu cele de mai sus si normal, pauza publicitara -gata!

-Mama, hai sa vezi vitelul!
Ne-am asezat pe canapea si asteptam o faza ca in Bambi: sa-l vedem cum se ridica pe propriile-i picioare.
Reportajul ultra realist focuseaza insa pe mama care a adus pe lume vitelusul printr-o cezariana.
Raman inmarmurita urmarind ce fac veterinarul si taranul fermier.
Ma trezeste copilul din "holbeala":
-Mama, nu o doare?
-Auzi tu sa planga? Face muuuuuuuuuuh? Nu o doare!
Brrrrrrrrr. Nu stiu ce anestezic primise inainte caci operatia a suportat-o in picioare, uterul era iesit in afara, au impins tot inapoi, au cusut si au lipit plasturele peste operatie cu... uhu!???? Adica lipici!
Brrrrrrrr.
In continuare vaca s-a indepartat de vitel care a ajuns sa suga colostrul, muls de catre fermier, dintr-o galeata.
Noi suntem in continuare bucurosi pentru vitel....
-Mami, un bebe de vitel!

Asemanari?

Gaza scapa in fata tv-ului langa tati care se uita la Star Wars. Retine cateva personaje.
Azi tati se uita la prima parte din Viata lui Hitler care i-a scapat aseara.
In timpul unui dialog cu un ziarist Hitler devine nervos, ridica vocea, are mimica si gestica tipica dictatorului.
Gaza intreaba:
- Ist das Darth Vador? ( E asta Darth Vador?)
Ce i se poate raspunde?
-Der ist auch ein Gemeiner! (Tot un Rau e si asta!)



======================================

Il intreb daca are idee cine isi aniverseaza maine ziua de nastere. Bunicul Rainer implineste 71 de ani.
Gaza:
-NU iarasi eu?!?!?! Am aniversat deja de doua ori!!!!!

De tinut minte

Nu stiu daca e chiar o zi memorabila dar e prima zi a gazei la program lung si fara scutec la gradi.

In hamac

A plouat toata ziua. Cresc iar cotele raurilor si pericolul de inundatii.

Eu insa sunt cu gandul la o zi de mai cu ciresii infloriti in livada. Si am comandat.... hamac.

Sa-mi fie de bine, nu?

PS

Ieri am fost la casuta din livada sa ducem lemne de foc si am descoperit ghiocei.

In gara

Ieri dimineata numarand in gand obiectele pe care e musai sa nu le uit (mapa cu documente, cheile, telefonul mobil, biletelul cu indicatii de calatorie, portofelul etc) am ezitat o clipa daca sa iau camera foto cu mine. Plecam cu treaba si dupa o secunda am renuntat la idee. Si mi-a parut apoi rau.
Pentru ca uneori dureaza totul mai mult decat te astepti nu aveam cum sa ajung ieri la timp sa iau copilul de la gradi. Asa ca a fost pregatit spunandu-i-se ca vin bunicul si Luky sa il ia etc. Bunicul nostru e un pic mai altfel. Nu foarte atent la detalii. Era sa plece din gradi cu jacheta altui copil, au uitat rucsacul gazei acolo.
Si ce m-a deranjat mai tare e ca a permis copilului sa mearga cu bici fara casca. Casca era in casa.
Dar m-au asteptat in gara. Pe peron.
Imaginea care s-a salvat doar in memorie si nu e si in pixeli: bunicul si nepotul asezati pe banca cainele la picioarele lor, urmaresc atent ferestrele trenului cautand sa ma descopere. I-am zarit, ei pe mine nu. Si apoi pe peron, ca-n filme, marea revedere. Cainele agitat copilul alergandu-mi in brate, bunicul bucuros sa ma vada. Am pornit spre casa toti patru fericiti.

PS Gaza ar fi urcat in tren dar i-am promis curand o calatorie si a renuntat.