Luni

...deschide o noua saptamana. Si e ziua in care am avut revelatia ca gaza a crescut. Ieri s-a incurcat printre picioarele verisorilor ceva mai bine de o ora si daca nu ar fi fost incidentul descris in postul trecut nu ar fi avut nevoie de mine. Spre final a coborat in living si a preferat sa stea pe langa mine. Are doar trei ani.
In dimineata asta, desi sunt o matinala, ora 6 a fost cam prea devreme. Am facut o cafea si am pregatit pachetul sotului si chiar in momentul in care ma pregateam sa merg pas-pas in pat gaza ma striga. Adio somn am gandit. Si desi am incercat sa il conving sa mai stam sub plapuma, nici vorba. Asa ca i-am pregatit micul dejun si lasand usa deschisa am mai tras de timp vreo 10 minute in pat. Ne-am spalat pe maini (nutella lasa mereu urma pe maini si fata-pana la urechi) si am incercat sa il aduc iar in pat la caldurica. No way.
Daaaaar... a propus sa imi citeasca. Si-a adus o carte si dupa ce s-a gudurat iar pe langa mine se ruga de mine sa ii citesc eu. Si atunci am enuntat fraza tradatoare: "vrei sa te uiti la caillou?" Si l-am postat in fata tv-ului. Cred ca am adormit-spre propria-mi mirare- pentru o jumatate de ora. Dar cand m-am trezit eram un om nou gata sa infrunte saptamana care incepe azi.
Visez insa la vremurile cand trezise-va in propriul lui pat, in propria-i camera si isi va ocupa timpul de unul singur. Pana unitatile parentale isi vor fi facut somnul de frumusete de week end.
Am pornit spre gradi unde gaza exerseaza si azi mersul la toaleta...
Mama gazei exerseaza tricotatul. Mi-am pus in cap sa invat sa tricotez sosete de lana. Asa ca merg la o vecina de 78 care imi dezvaluie misterul de a tricota calcaiul si a incheia varful unei sosete. Pana la sfarsitul saptamanii poate termin prima soseta... :-)