Wilhelma, o minune

Wilhelma e una din atractiile orasului de pe malurile Neckar-ului, atrage anual 2 milioane de vizitatori si e singura gradina zoologica si botanica din Germania. Despre istoria parcului cu arbori seculari si cladiri in stil maur puteti citi in engleza la acest link:


http://www.wilhelma.de/en/wilhelma-park-and-history/history-of-wilhelma/19th-century.html

De mult aflata pe lista de "places worth seeing" a familiei noastre ieri ne-am facut curaj sa o vizitam socotind gaza deja apta pentru un maraton. Statia meteo proprie parcului (ale carei date se folosesc chiar la prognoze meteo) anunta max. 20C dar vant si spre dupa masa cer noros. Foarte optimisti unitatile parentale ale gazei au pornit in tricou si s-au simtit cel mai bine in serele incalzite si padurea tropicala
De inceput ziua a inceput la 5:30 cu un copil tare entuziasmat la gandul ca ii va cunoaste pe toti prietenii lui Mowgli si inca multe alte animale. In parc am ajuns la 10:00 si am plecat dupa 4 ore. E cert ca nu am vazut tot ce are de oferit sau ascunde Wilhelma dar vom veni anual sa redescoperim minunatii.
Iata ce ne-au vazut ochii si ce ne-a incantat:



Primele animale descoperite au fost pinguinii

Apoi am descoperit o familie de canguri la micul dejun.

Batlani?

Baietii o iau voiniceste inainte

Si se opresc sa vada pelicani

In casa amazoniana a fost cald dar foarte umed. O adevarata jungla deloc tacuta.

Suculente foarte multe

Un ursulet care si-a luat nasul la purtare (Nasua nasua)

Gibon

Maimute mici mici dar cu gura mare

Un blanos linistit

Un pui de gorila foarte atasat

Un cimpanzeu foarte jucaus care isi muta talasul prin toata cusca. Gaza a afirmat "se joaca de-a ninge"

Si arhitectura e minunata, rotondele cu arcade

Porti spre un taram de basm

Alhambra de pe malul Neckarului

Plante carnivore

adica insectivore-aceasta tocmai ademea o musca.

Gaza alearga un paun ce se plimba liber pe alei

Serele

Mandala

Tavanul unei galerii

Sera si gradinile vazute din pavilion

Palmieri. Nori au fost ieri pur si simplu superbi si ne-au urmarit toata ziua.

Fantana in care gaza ar fi vrut sa innoate

Papagali zgribuliti. Voliera era deschisa iar vantul chiar iti dadea frisoane.

Gradina adaposteste multe soiuri de datura. Aici una dubla. In germana e numita Trompeta ingerilor.

Si am ajuns in sfarsit sa facem cunostiinta cu Baghera

Sheerkhan

Colonelul Hati & Co

Girafe

Gaza calare pe elefantelul Dumbo

Din hipopotam am zarit la intervale regulate-cand iesea la suprafata-numai ochii, urechile si ceafa groasa

Mangusta sta de sase sub lampa

Zebre

Poenita cu giganti

Gaza zambarici se ascunde dupa un sequoia.

Cu tati de gaza ne-am contrazis daca arborii seculari sunt numiti si arborii mamut din cauza marimii sau a crengilor care atarna asemeni fildesilor unui animal preistoric cu acelasi nume

Toata lumea fotografia panorama asupra orasului

L-am descoperit si pe Baloo pana la urma in persoana unui urs cu ochelari.

Varul lui Baloo

Parcul era plin de vizitatori fiind una din ultimele duminci din vacanta de vara

Cactusi

Un soi de ananas

Arborele de cacao

Planta care nu a intrat complet in cadru purta numele "radacina titanilor"

O feriga mai exotica

Cat am colindat eu serele gaza a desoperit cu tati o alta fantana.

Intre trecut si prezent (un felinar din gradina mauritana din secolul 19 si turnul de televiziune in zare)

Treptele cu cascada

duc la lacul cu nuferi

Nuferi, in germana roza lacurilor (Seerose)

Superbi

Delicat

Frunze de nurfar cat o roata de car

Nuferi albastri inca nu mai vazusem

Acvariul l-am parcurs din pacate pe repede inainte caci gaza pica de oboseala dar a mai vrut sa vada crocodili. Aici o stea de mare.

Pesti si corali

Cand l-a vazut gaza a zis ca precis e rechin ca e prea fioros

La terarii am trecut eu in viteza caci nu-mi plac serpii

Brrrrr.

Crocodil, caiman sau aligator?

Idem.

Un broscoi (raios?)

Carat in carca pe ultima suta de metrii prin parc si pana la masina gaza a adormit epuizata. Seara am mai povestit despre animalele vazute si poate o sa ii laminez sau fac postere niste poze mai reusit. Sau facem un album dedicat doar gradinii Wilhelma pe care il vom imbogatii cu poze an de an?!

Ce mai face ori mai spune gaza?

Cand i-am pus ieri dimineata rucsacelul de gradi in spinare a chiuit: "pornim in expedition!" si a inceput sa zumzaie refrenul cantecelului in engleza asa cum o stie el.
(inspirat de Cristopher Robin si prietenii lui porniti in cautarea Polului Nord)

Invata sa asculte comenzi de stai! stop! asteapta-ma!

Invata sa se asigure la intersectii

Ce urechi mari are fata asta!

(primele rosii din gradina noastra, dovlecei si fasole verde)

Uite, mami un soare!

(a varsat lapte pe cand ma ajuta sa facem o budinca)

Am gasit dadaca!

Diminetile mele de om care se trezeste in zori au fost in ultima vreme (cam acus 2 ani) des incepute cu un salt din pat la strigatul: Ma-ma!
Dupa nopti in care ma trezeam cel putin o data (inca nu le dormim snur) unele dimineti erau cam buimace.
Stiindu-mi si copilul matinal adesea imi curmam singura somnul daca o privire aruncata spre desteptator imi spunea ca nu peste multa vreme oricum se trezeste copilu, deci pot sa inchei cu somnul si sa pun de o cafea.
De trei zile am insa dimineti mai lungi in care nu rasuna cu ecou strigatul de recunoastere.
Copilul se trezeste si fiindca, iesind din camera sa da peste caine, nu mai vine sa-mi bata la usa si nici nu ma chiuie, are partener de discutii si uita sa ma mai cheme.
In dimineata asta dupa ce la 4 am servit copilului lapte si am fost pe faza sa adoarma la loc, nu am mai putut eu adormi decat probabil spre dimineata, vreo 6 si ceva. Chiar aproape cand imi spuneam ca nu mai are rost sa incerc sa pun geana peste geana.
La 7:35 am zvacnit in sus cu privirea la ceas si am tras cu urechea in casa. Primul gand ce mi-a trecut prin cap? "Intarziem la gradinita!"
Copilul avea in sufragerie dialoguri cu cainele. Bipedul pe canapea cu Happy Hipo in brate, patrupedul la picioarele lui. Luky vine sa ma salute, gaza: "hey, unde pleci, prietene?" Se ridica peste spatarul canapelei, ma zareste, vede cainele gudurandu-se pe langa mine si ca un stapan care e gelos pe un strain ce indrazneste sa ii mangaie cainele, il cheama hotarat inapoi, la el. Si culmea, cutu asculta.
In momentul in care scriu aceste randuri amandoi -copil si caine-sunt sub birou. Gaza nu vrea sa iasa de acolo desi ii spun ca e rece pe jos. Intrebat "da` ce faci acolo?" raspunde: "ma dragalesc cu Luky si povestim!"
Copilul, nestatornic a plecat curand spre alte taramuri de cercetat-acum se plimba cu basculanta-iar batranul caine e la picioarele mele. Gaza trece prin fata usii de la birou si se opreste: " a fost prea greu sa il scot de sub masa, inca n-am mancat nimic sa am putere!"
Asa ca imbucam ceva, vedem daca ne ajunge timpul pana plecam la gradi sa gust dintr-o cafea si o tulim....

O zi buna tuturor! Care se cunoaste de dimineata, nu-i asa?

Ce mai face gaza?

A inceput luni gradi si m-a uimit cum si-a regasit locul si rolul. A vrut sa dea buzna incaltat in sala de clasa la trenulet, a dat in primire rapid pietricica unei educatoare si nu doar lui Yvette; incaltat in papuci a mers la raft sa isi ia o carte si dupa ce a rasfoit-o pe repede-inainte s-a infipt in dialogul unei educatoare cu o fetita.
Ieri s-a despartit de mine evident.
Am descoperit aseara privind luna plina si usor rosie in spatele unor nori diafani, ca tati, dupa ce epuizeaza arsenalul de trei cantece de noapte buna, trece la cele cazone. Nu ma prea incanta ideea cu instigari la lupta, pornit avioane si "hai, la lupta spre rasarit". Chiar deloc! Dar gaza a prins deja cateva strofe si le canta chiar militareste.
Aseara insa am ramas surprinsi sa auzim ce isi fredoneaza singur:
"Mani, mani, mani, mast bi fani, in da ricimens world!"
Si mai stie cateva refrenuri din ABBA-the movie.
Din primul DVD cu Winnie, primit in engleza si reluat spre vizionare incepe sa redea iar replici...
Redarea bruta a unor replici memorate nu denota chiar capacitatile sale intelectuale dar le foloseste mereu in contextul potrivit.
Din raftul de carti, favoritele sunt zilele astea "Aeroportul" (nu, nu e romanul omonim ecranizat cu actori celebri) si "Dinozauri". Pe locul trei e povestea unei plimbari cu vaporasul turistic.
In rest devoreaza carti: asezat pe taburetul salteluta culege o carte din raftul din fata lui, o frunzareste si ii da drumul sa cada pe jos in favoarea urmatoareia. Intrebat ce face raspunde "citesc cuiva" traducere improprie a sintagmei "ich tue vorlesen!" Ramane sa gasesc argumente sa il conving sa se poarte mai uman cu cartile si sa le aseze pe toate inapoi in raft.
E baietelul care l-a luat pe "nu!" in brate si e foarte negativist. Ori poate trebuie sa spun ca a invatat negatia si o foloseste un pic prea des?
Zilele astea am avut ocazia sa asist la declaratii de dragoste: la adresa cainelui, a primelor rosii culese din gradina noastra, pentru un fir de busuioc intr-un ghiveci pe balcon, la adresa unei frunze prematur colorate tomnatic.
Luky, aflat saptamana asta la noi, ii e cel mai bun prieten, chiar inaintea lui Felix, vecinul nostru.
De doua zile se cuibareste langa el pe jos, sub birou sau langa canapea.
Prima chestie negativa e ca azi dimineata a refuzat sa se spele pe dinti, intr-o prima etapa, fiindca nici Luky nu se spala si deci nici el nu trebuie sa se spele. Am scapat de discutii pana la absurd cand i-am explicat ca Luky nu are maini ca ale noastre sa se poata folosi de ele pentru spalat pe dintii. Doar replica: "atunci sa il speli tu cum ma speli si pe mine uneori cu periuta!"
Azi dupa masa avem programare la dentist si as fi curioasa sa aud ce raspuns i-ar da stomatologul la replica de mai sus?!
Mai sunt multe replici haioase sau dialoguri nastrusnice intre el si unele jucarii doar ca nu in orice moment ma pot aseza sa le notez... Pacat!

Ieri la pranz am facut cunostiinta cu fratiorul nou nascut al unui coleg de gradi. Si gaza a zis ca e mic si apoi: "dar eu de ce n-am frate?!"
Gata primul episod din "Ce mai face gaza?"!

In aer

sau Luftikus, cum a invatat foarte repede gaza sa zica.
Luftikus e numele unui intreprinzator care e mereu cu capul in nori. Pentru ca are un avion din care lanseaza parasutisti si doua baloane cu aer cald. Cu ele plimba doritori peste dealuri cu vii si livezi, deasupra vaii Neckar-ului.
Iar sambata a fost prezent la meeting-ul aviatic din Löchgau. Se intalnesc aici aviatori amatori, aeromodelisti, parasutisti. Si multi gura casca ca si noi carora le place doar sa admire si n-au habar de limbaj de specialitate in ale avitatiei sau aeromodelismului.
De cand a zburat in vara asta spre si din Romania gaza e innebunita dupa avioane si piloti si nu puteam rata evenimentul. Organizatorii au avut un noroc enorm caci au nimerit intr-un week end cu soare si cer senin, caldura mare. Asta dupa saptamani cu ploi si frig. Pe masura vremii au fost si spectatorii: multi, entuziasti, setosi si cu apetit mare.
Noi ne-am lungit gaturile si sucit capul dupa avioane cam 2h dupa care vipia si copilul mic ne-au trimis acasa. Si din pacate nu am reusit sa revenit spre dupa masa ca sa vedem cum se ridica de la sol, spectaculos, baloanele cu aer cald. Data viitoare!



Rulota in care se afla nacela balonului cu aer cald

A fost si concurenta prezenta, membru al unui alt club de aeromodelisti amatori.

Se aduna lumea

Prezentatorul show-ului aviatic

Primul tandem de parasutisti aterizeaza

in aplauze si exclamatii de extaz ale temerarului spectator ce s-a incumetat sa fie parasutist ad hoc.

Se trece la pliat parasuta

E ceva de treaba...

Deja se dau instructiuni de zbor pentru alt parasutist ad hoc ce se pregateste pentru urmatorul zbor in tandem.

Pe fundal cu nori coboara lin o parasuta

Si aterizeaza lin

de fiecare data in aplauzele spectatorilor animati de prezentator.

Avionul care se pregateste sa inalte in cer o noua tura de parasutisti

Gaza isi cauta loc mai in fata

Si asteapta show-ul aeromodelistilor

Zbor sincron al unei perechi de aeromodele

Ambele au fost pe rand ridicate de o macheta cu motor

care la un moment dat s-a detasat de avionul tractat care a plutit lent pana i-a fost lansata si perechea.

Multi copii au fost atrasi de avioanele in miniatura

in care creatorii investesc multa munca si pasiune

Macheta unui avion de lupta care facea cam tot atat de mulot zgomot ca unul adevarat.

Pilotii miniaturali ai aeromodelelor, adevaratii piloti ramanand insa la sol.

Tot o macheta

Pilotul si-un avion de-adevaratele

Se pregatesc de start adevaratele masini

Pe astea adevarate ar fi vrut gaza sa le atinga

asa ca inainte de a pleca am mai dat un tur de recunoastere.



Pentru coloana sonora a mitingului aviatic filmuletul de mai jos: