Diminetile mele de om care se trezeste in zori au fost in ultima vreme (cam acus 2 ani) des incepute cu un salt din pat la strigatul: Ma-ma!
Dupa nopti in care ma trezeam cel putin o data (inca nu le dormim snur) unele dimineti erau cam buimace.
Stiindu-mi si copilul matinal adesea imi curmam singura somnul daca o privire aruncata spre desteptator imi spunea ca nu peste multa vreme oricum se trezeste copilu, deci pot sa inchei cu somnul si sa pun de o cafea.
De trei zile am insa dimineti mai lungi in care nu rasuna cu ecou strigatul de recunoastere.
Copilul se trezeste si fiindca, iesind din camera sa da peste caine, nu mai vine sa-mi bata la usa si nici nu ma chiuie, are partener de discutii si uita sa ma mai cheme.
In dimineata asta dupa ce la 4 am servit copilului lapte si am fost pe faza sa adoarma la loc, nu am mai putut eu adormi decat probabil spre dimineata, vreo 6 si ceva. Chiar aproape cand imi spuneam ca nu mai are rost sa incerc sa pun geana peste geana.
La 7:35 am zvacnit in sus cu privirea la ceas si am tras cu urechea in casa. Primul gand ce mi-a trecut prin cap? "Intarziem la gradinita!"
Copilul avea in sufragerie dialoguri cu cainele. Bipedul pe canapea cu Happy Hipo in brate, patrupedul la picioarele lui. Luky vine sa ma salute, gaza: "hey, unde pleci, prietene?" Se ridica peste spatarul canapelei, ma zareste, vede cainele gudurandu-se pe langa mine si ca un stapan care e gelos pe un strain ce indrazneste sa ii mangaie cainele, il cheama hotarat inapoi, la el. Si culmea, cutu asculta.
In momentul in care scriu aceste randuri amandoi -copil si caine-sunt sub birou. Gaza nu vrea sa iasa de acolo desi ii spun ca e rece pe jos. Intrebat "da` ce faci acolo?" raspunde: "ma dragalesc cu Luky si povestim!"
Copilul, nestatornic a plecat curand spre alte taramuri de cercetat-acum se plimba cu basculanta-iar batranul caine e la picioarele mele. Gaza trece prin fata usii de la birou si se opreste: " a fost prea greu sa il scot de sub masa, inca n-am mancat nimic sa am putere!"
Asa ca imbucam ceva, vedem daca ne ajunge timpul pana plecam la gradi sa gust dintr-o cafea si o tulim....
O zi buna tuturor! Care se cunoaste de dimineata, nu-i asa?
joi, 26 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
din cate am auzit, animalele domestice pot fi dadace de incredere... avem si noi o catelusa care deja da semne ca vrea sa intre in rol.
Cainii sunt cele mai bune dadace.
E minunat pt un copil sa aiba un animalut, il ajuta foarte mult in deszvoltare atat fizic cat si psihic.Si mai ales pt formarea imunitatii.
sa stii ca iti citesc blogul in fiecare zi, dar nu intodeauna am ceva de comentat :)
Pupici gazutei si tie
Da, animalele de companie si mai ales cainii sunt importante in dezvoltarea unui copil. La inceput mi-a fost un pic frica sa ii las impreuna si n-au stat niciodata singuri. Mult timp batranul noastru caine l-a ignorat pe gaza acum vad ca ii accepta prietenia si se lasa dragalit si urmarit peste tot, nu mai spun de mangaiat.
Nu pot decat sa recomand un prieten canin.
Rami,
esti draguta ca ne citesti zilnic si eu ma uit cu drag la voi pe blog cum apare ceva nou.
Trimiteți un comentariu