joi, 26 august 2010

Ce mai face ori mai spune gaza?


Cand i-am pus ieri dimineata rucsacelul de gradi in spinare a chiuit: "pornim in expedition!" si a inceput sa zumzaie refrenul cantecelului in engleza asa cum o stie el.
(inspirat de Cristopher Robin si prietenii lui porniti in cautarea Polului Nord)

Invata sa asculte comenzi de stai! stop! asteapta-ma!

Invata sa se asigure la intersectii


Ce urechi mari are fata asta!
(primele rosii din gradina noastra, dovlecei si fasole verde)




Uite, mami un soare!
(a varsat lapte pe cand ma ajuta sa facem o budinca)



Am gasit dadaca!

Diminetile mele de om care se trezeste in zori au fost in ultima vreme (cam acus 2 ani) des incepute cu un salt din pat la strigatul: Ma-ma!
Dupa nopti in care ma trezeam cel putin o data (inca nu le dormim snur) unele dimineti erau cam buimace.
Stiindu-mi si copilul matinal adesea imi curmam singura somnul daca o privire aruncata spre desteptator imi spunea ca nu peste multa vreme oricum se trezeste copilu, deci pot sa inchei cu somnul si sa pun de o cafea.
De trei zile am insa dimineti mai lungi in care nu rasuna cu ecou strigatul de recunoastere.
Copilul se trezeste si fiindca, iesind din camera sa da peste caine, nu mai vine sa-mi bata la usa si nici nu ma chiuie, are partener de discutii si uita sa ma mai cheme.
In dimineata asta dupa ce la 4 am servit copilului lapte si am fost pe faza sa adoarma la loc, nu am mai putut eu adormi decat probabil spre dimineata, vreo 6 si ceva. Chiar aproape cand imi spuneam ca nu mai are rost sa incerc sa pun geana peste geana.
La 7:35 am zvacnit in sus cu privirea la ceas si am tras cu urechea in casa. Primul gand ce mi-a trecut prin cap? "Intarziem la gradinita!"
Copilul avea in sufragerie dialoguri cu cainele. Bipedul pe canapea cu Happy Hipo in brate, patrupedul la picioarele lui. Luky vine sa ma salute, gaza: "hey, unde pleci, prietene?" Se ridica peste spatarul canapelei, ma zareste, vede cainele gudurandu-se pe langa mine si ca un stapan care e gelos pe un strain ce indrazneste sa ii mangaie cainele, il cheama hotarat inapoi, la el. Si culmea, cutu asculta.
In momentul in care scriu aceste randuri amandoi -copil si caine-sunt sub birou. Gaza nu vrea sa iasa de acolo desi ii spun ca e rece pe jos. Intrebat "da` ce faci acolo?" raspunde: "ma dragalesc cu Luky si povestim!"
Copilul, nestatornic a plecat curand spre alte taramuri de cercetat-acum se plimba cu basculanta-iar batranul caine e la picioarele mele. Gaza trece prin fata usii de la birou si se opreste: " a fost prea greu sa il scot de sub masa, inca n-am mancat nimic sa am putere!"
Asa ca imbucam ceva, vedem daca ne ajunge timpul pana plecam la gradi sa gust dintr-o cafea si o tulim....

O zi buna tuturor! Care se cunoaste de dimineata, nu-i asa?

miercuri, 25 august 2010

Ce mai face gaza?

A inceput luni gradi si m-a uimit cum si-a regasit locul si rolul. A vrut sa dea buzna incaltat in sala de clasa la trenulet, a dat in primire rapid pietricica unei educatoare si nu doar lui Yvette; incaltat in papuci a mers la raft sa isi ia o carte si dupa ce a rasfoit-o pe repede-inainte s-a infipt in dialogul unei educatoare cu o fetita.
Ieri s-a despartit de mine evident.
Am descoperit aseara privind luna plina si usor rosie in spatele unor nori diafani, ca tati, dupa ce epuizeaza arsenalul de trei cantece de noapte buna, trece la cele cazone. Nu ma prea incanta ideea cu instigari la lupta, pornit avioane si "hai, la lupta spre rasarit". Chiar deloc! Dar gaza a prins deja cateva strofe si le canta chiar militareste.
Aseara insa am ramas surprinsi sa auzim ce isi fredoneaza singur:
"Mani, mani, mani, mast bi fani, in da ricimens world!"
Si mai stie cateva refrenuri din ABBA-the movie.
Din primul DVD cu Winnie, primit in engleza si reluat spre vizionare incepe sa redea iar replici...
Redarea bruta a unor replici memorate nu denota chiar capacitatile sale intelectuale dar le foloseste mereu in contextul potrivit.
Din raftul de carti, favoritele sunt zilele astea "Aeroportul" (nu, nu e romanul omonim ecranizat cu actori celebri) si "Dinozauri". Pe locul trei e povestea unei plimbari cu vaporasul turistic.
In rest devoreaza carti: asezat pe taburetul salteluta culege o carte din raftul din fata lui, o frunzareste si ii da drumul sa cada pe jos in favoarea urmatoareia. Intrebat ce face raspunde "citesc cuiva" traducere improprie a sintagmei "ich tue vorlesen!" Ramane sa gasesc argumente sa il conving sa se poarte mai uman cu cartile si sa le aseze pe toate inapoi in raft.
E baietelul care l-a luat pe "nu!" in brate si e foarte negativist. Ori poate trebuie sa spun ca a invatat negatia si o foloseste un pic prea des?
Zilele astea am avut ocazia sa asist la declaratii de dragoste: la adresa cainelui, a primelor rosii culese din gradina noastra, pentru un fir de busuioc intr-un ghiveci pe balcon, la adresa unei frunze prematur colorate tomnatic.
Luky, aflat saptamana asta la noi, ii e cel mai bun prieten, chiar inaintea lui Felix, vecinul nostru.
De doua zile se cuibareste langa el pe jos, sub birou sau langa canapea.
Prima chestie negativa e ca azi dimineata a refuzat sa se spele pe dinti, intr-o prima etapa, fiindca nici Luky nu se spala si deci nici el nu trebuie sa se spele. Am scapat de discutii pana la absurd cand i-am explicat ca Luky nu are maini ca ale noastre sa se poata folosi de ele pentru spalat pe dintii. Doar replica: "atunci sa il speli tu cum ma speli si pe mine uneori cu periuta!"
Azi dupa masa avem programare la dentist si as fi curioasa sa aud ce raspuns i-ar da stomatologul la replica de mai sus?!
Mai sunt multe replici haioase sau dialoguri nastrusnice intre el si unele jucarii doar ca nu in orice moment ma pot aseza sa le notez... Pacat!

Ieri la pranz am facut cunostiinta cu fratiorul nou nascut al unui coleg de gradi. Si gaza a zis ca e mic si apoi: "dar eu de ce n-am frate?!"
Gata primul episod din "Ce mai face gaza?"!

luni, 23 august 2010

In aer

sau Luftikus, cum a invatat foarte repede gaza sa zica.
Luftikus e numele unui intreprinzator care e mereu cu capul in nori. Pentru ca are un avion din care lanseaza parasutisti si doua baloane cu aer cald. Cu ele plimba doritori peste dealuri cu vii si livezi, deasupra vaii Neckar-ului.
Iar sambata a fost prezent la meeting-ul aviatic din Löchgau. Se intalnesc aici aviatori amatori, aeromodelisti, parasutisti. Si multi gura casca ca si noi carora le place doar sa admire si n-au habar de limbaj de specialitate in ale avitatiei sau aeromodelismului.
De cand a zburat in vara asta spre si din Romania gaza e innebunita dupa avioane si piloti si nu puteam rata evenimentul. Organizatorii au avut un noroc enorm caci au nimerit intr-un week end cu soare si cer senin, caldura mare. Asta dupa saptamani cu ploi si frig. Pe masura vremii au fost si spectatorii: multi, entuziasti, setosi si cu apetit mare.
Noi ne-am lungit gaturile si sucit capul dupa avioane cam 2h dupa care vipia si copilul mic ne-au trimis acasa. Si din pacate nu am reusit sa revenit spre dupa masa ca sa vedem cum se ridica de la sol, spectaculos, baloanele cu aer cald. Data viitoare!



Rulota in care se afla nacela balonului cu aer cald




A fost si concurenta prezenta, membru al unui alt club de aeromodelisti amatori.


Se aduna lumea

Prezentatorul show-ului aviatic



Primul tandem de parasutisti aterizeaza


in aplauze si exclamatii de extaz ale temerarului spectator ce s-a incumetat sa fie parasutist ad hoc.



Se trece la pliat parasuta




E ceva de treaba...


Deja se dau instructiuni de zbor pentru alt parasutist ad hoc ce se pregateste pentru urmatorul zbor in tandem.



Pe fundal cu nori coboara lin o parasuta




Si aterizeaza lin



de fiecare data in aplauzele spectatorilor animati de prezentator.




Avionul care se pregateste sa inalte in cer o noua tura de parasutisti


Gaza isi cauta loc mai in fata


Si asteapta show-ul aeromodelistilor



Zbor sincron al unei perechi de aeromodele


Ambele au fost pe rand ridicate de o macheta cu motor



care la un moment dat s-a detasat de avionul tractat care a plutit lent pana i-a fost lansata si perechea.



Multi copii au fost atrasi de avioanele in miniatura


in care creatorii investesc multa munca si pasiune


Macheta unui avion de lupta care facea cam tot atat de mulot zgomot ca unul adevarat.


Pilotii miniaturali ai aeromodelelor, adevaratii piloti ramanand insa la sol.


Tot o macheta


Pilotul si-un avion de-adevaratele


Se pregatesc de start adevaratele masini


Pe astea adevarate ar fi vrut gaza sa le atinga


asa ca inainte de a pleca am mai dat un tur de recunoastere.



Pentru coloana sonora a mitingului aviatic filmuletul de mai jos:



joi, 19 august 2010

Kapitän, ahoi!

Saptamana trecuta bunicul ne-a adus inghesuite intr-o conserva jumatati de coji de nuca. Stie ca mama de gaza se bucura de jumatati intregi de nuci, ingerasi. Asta nu mai e o provocare deja asa ca a trecut la faza a doua: sa pastrezi la spart de nuci macar jumatate de coaja intreaga.
Ne-am bucurat de cojile de nuca caci aveam material pentru vaporase.
Avem nevoie de jumatati de coji de nuca, scobitori, lipici, hartie/cartonase colorate subtiri.
Scobitorile se potrivesc ca lungime pentru a fi catargele vaporaselor din coji de nuca, unora noi le-am rupt un capat. Apoi din patrate de 8x8 sau 10x10cm, taiate pe o diagonala si apoi pliate ca un triunghi pe scobitori am confectionat panzele. Noi am lipit intai "panzele" de scobitoarea catarg apoi pe acesta de "podeaua" cojii de nuca. Am avut astfel 11 corabioare cu panze colorate de lansat la apa in paraul care trece prin sat.
In dupa amiaza de azi am pornit pe biciclete pana putin mai departe de intrarea paraului in sat, la un vad cu apa mica, pod de lemn si un mic prag. Gaza in cizme de guma a lansat la apa corabie dupa corabie, tati a recuperat pe rand cate una care ramanea prinsa intre pietroaiele pragului de sub pod.
Cizmele au luat apa, pantalonii gazei s-au udat dar gaza batea din palme incantata iar corabiile lansate 2-3 concomitent ne-au oferit o mica regata.
Poze n-am! Pentru ca aparatul foto isi da ultima suflare si nu am fost destul de inspirata sa scot din sertar camera video. Ma simt asa de atasata de amaratul de Canon Powershot vechi de 5ani incat am impresia ca nu pot face fotografii decat cu el.
Cine stie cand voi ajunge in posesia unui aparat foto profesional...
Pana atunci insa va putem recomanda sa profitati de ultimele zile de vara si de orice sursa de apa, in disperare de cauza e un bun si un lighean sau cada de baie. Copiii sub trei ani se vor bucura sa mestereasca si apoi sa lanseze la apa corabioare.

O briza de vara

Asta ne anunta meteorologii pentru sfarsitul de saptamana. Din nou 30C.
In ultimele zile am iesit dimineata cu pulover din casa si cu umbrela pe umar. Deja incepeam sa cred ca s-a dus vara ...
Sper sa ajungem la balaceala la strand caci poate va fi pentru ultima oara in acest sezon. Apoi trebuie sa gasim o piscina acoperita in apropiere...
De luni gaza va fi iar gradinar si inca nu e incantat de ideea de a se intoarce la "jobul lui". Am iar emotii...
In rest-nimic nou pe frontul de vest.

marți, 17 august 2010

Gandul zilei 17 august

Rugăciunea zilei:
Doamne, ajută-mă să-mi focalizez în mod constant întreaga energie, intenţia şi acţiunile în direcţia cea bună.

Citatul zilei:
I Ching: “Un vânt care îşi schimbă adesea direcţia, fie el şi unul puternic, nu va reuşi decât să tulbure cerul. Vântul care provoacă schimbări reale e cel care bate constant în aceeaşi direcţie.”

Bancul zilei:
Tânără doamnă, drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat care să aibă şi autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.