Joi, 20 mai

Inaugurez azi o noua categorie de post la mine pe blog. In colaborare cu Angela va oferim:

Rugăciunea zilei:
Doamne, în fiecare minut trebuie să facem câte o alegere. Unele alegeri sunt mărunte, altele capitale. Te rog fii alături de noi şi inspiră-ne gândurile pentru a lua fiecare decizie, de la cea mai neînsemnată la cea mai dificilă, spre binele nostru.

Citatul zilei:
Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.
Richard Bach

Bancul zilei:
Micuţa Sonia îşi striga rugăciunea: “Te rog Doamne trimite-mi o nouă păpuşă de ziua mea.”Auzind-o mama ei, îi spune: “Draga mea, nu trebuie să strigi aşa, Dumnezeu nu este surd.”“Nu, dar bunica e, şi e în camera alăturată.” răspunde Sonia.

Din seria primul orice, azi: calatoria cu trenul.

Ne chinuie de aproape doua saptamani o tuse rebela. Si azi am mers sa vedem ce parere are pediatrul. Ne-a dus bunicul cu masina si pentru ca ii tot promit copilului ca vom calatori cu trenul -today is the day! Cabinetul pediatrului nostru e chiar vis-a-vis de gara si de cand tot mergem admiram intr-una trenuri si locomotive. Ultima data l-a vazut conductorul agatat de gard cascand ochii la locomotiva si i-a facut cu mana. Gaza a raspuns si atunci conductorul a claxonat prelung.....

Desi suntem invitati in sala de consultatie gaza trage de timp in sala de asteptare si mai joaca putin fotbal de masa.

De o vreme se catara singur pe constructia din fundal si chiar atarna de barnele alea si sare jos.

Pe peron am ajuns la timp sa vedem cum vine si pleaca trenul in directia opusa

" In vagoane, pornim!"

Noi am studiat orarul plecari-sosiri si ne-am luat bilet de la automat

Pana vine trenul infulec ceva

Mai aveam 15 min de asteptare si am plecat la locul de joaca din fata garii

Urc si cobor trepte

Zbor......

Gara e si autogara :-)

Cine nu merge cu autobuzul la tren are roller....

sau bicicleta.

Am urcat si asteptam sa se inchida usile si sa pornim

Compartimentul pentru biciclete

Clasa 2, nefumatori

Ochi si urechi la privelistea de pe geam

Nu misc in front!

Dupa 5 min calatoria a luat sfarsit! A fost primul voiaj al domnului meu Goe.

Mai vrea.....

La situatii de criza solutii de criza?

Cred ca in ziua de azi se poate declara fericit cel ce isi mai permite un concediu. Si aici ma refer la concedii in strainatate sau chiar si numai un sejur la mare sau munte in tara. Sa iti iei familia, sa pui cheia sub pres si sa uiti de tot si toate minim 10 zile.
Cine nu isi doreste sau nu are inca bifate destinatii exotice?! Si nu numai pentru ca da bine sa spui ca ai fost in Antibe sau Antile, Bahamas, Seychelles....si eventual sa o poti dovedi cu poze pe un strand cu nisip alb si mare de cristal. Sau un sejur in Alpi, un pilgrimage sau orice alt vis....
Noi, tanara familie ne limitam la a vizita rude. Pe ai gazei bunici din Romania sau pe cei de aici. Speram si noi sa ne permitem sa aratam candva fiului nostru cele mai indepartate colturi ale Terrei doar pentru a-l imbogatii ca om.
Dintr-un numar al revistei de puericultura Eltern si reportaje televizate am aflat de schimbul de locuinte. Cedezi propriul domiciliu unei alte familii in al carei domiciliu iti vei petrece acele ore din concediu cand trebuie ca turist sa te retragi intr-un loc la odihna, masa etc. In rest descoperi tara, orasul sau zona rurala in care traieste familia respectiva.
Vi se pare excentric? Probabil ca sunt si unii care nu agreeaza din principiu astfel de idei. Sau pentru simplul motiv ca isi permit (inca sau dintotdeauna) concedii.
Toti cei care vor sunt invitati sa imi dea o mana de ajutor in sondajul din dreapta ecranului.
Spor!

Leapsa

Premiul si leapsa vin de la salmi si merg la toata lumea din blog roll. Doar de asta sunt la mine in blog-roll, nu? Pentru ca sunt awesome!

1. Când te-ai îndrăgostit ultima oară?

Cred ca o fac mereu: ma tot indragostesc de viata cu fiul meu. De viata in general.

2. Care sunt sporturile tale preferate şi pe care dintre ele le practici?
Tenis, volei. Ultimul il practic ori de cate ori se intalnesc destui jucatori, miercuri seara.

3. Când ai spus ultima oară ”te iubesc” şi cui?
Fiului meu ii repet mereu asta…

4. Care este melodia pe care o cânţi sub duş?
Sub dus nu cant. Eu cant rar si atunci trebuie sa stiti ca sunt cu adevarat happy si usoara si multumita. Cantecele de copii mai lalai aproape zilnic cu gaza.

5. Care este culoarea ta favorită?
Albastru marin

6. Este vreun lucru pe care ai vrea să-l schimbi la tine? Dacă da, care?

Nu cred ca as putea fi mai buna sau mai rea decat sunt deja. As avea doar alte calitati si respectiv alte defecte. Putin mai multa rabdare, totusi nu mi-ar strica.

7. Care este partea ta preferată a zilei? De ce?
Zorii de zi. Cand rasuflu usurata ca a trecut noaptea.....

Lost

Nu e vorba de serialul omonim. Nu l-am urmarit niciodata, nu am inteles niciodata nimic din el.
Lost in Translation. L-am vazut aseara si merg chiar acum sa il revad. Mi s-a parut atat de ....nici nu stiu cum sa ma exprim. Evident. Clar. Adevarat. Nu numai figuratul e adevarat si anume ca prin traducere se pierd din sensuri si intelesuri ci chiar si la propriu e perfect adevarata metafora.
Lost..........while living.
Incercati sa evitati capcana asta. Realitatea ne acapareaza, intram intr-un spirala gen cochilie cu o curba nesfarsita si ne pierdem. Eu ma bucur pentru fiecare moment cand ma simt ca si cum m-ar bate pe umar un prieten si apoi ne imbratisam dupa o lunga perioada in care nu ne-am vazut. Cel mai haios si recent moment de degajare de realitate l-am trait joi, de ziua tatalui, cand cainele nostru a intrat in rau, a iesit afara si a inceput sa se scuture de apa. Si in stropii improscati in jur am zarit un curcubeu, pentru o secunda, doua. Si asta e una din clipele cand regret ca nu pot importaliza mereu astfel de irealitati. Sper ca ochiul mintii care le-a vazut sa le pastreze amintirea vie. Si candva cand nu voi mai putea trai eu insumi momente de evadare in irealitate sa mi le chem in fata ochilor ca si cum ar fi iar avea.

O duminica in familia largita

Intai si-ntai trebuie sa ii uram nasului gazei La multi ani! A implinit o varsta frumoasa sambata si l-am sarbatorit si ieri. A fost o duminica in familie pe gustul meu.

Sa-ncepem relatarea:

Am construit sambata un tort nu prea aratos dar fffffff gustos. Toti au fost de acord cu asta!

Vedere din "profil". Sambata dupa masa la cafea am avut gramada de invitati, sampanie si tort si voie buna...

Duminica a inceput cu un mic dejun apoi am scos copiii la aer... Gaza a pus ochii pe arc si sageata si se antreneaza.

Tati de gaza si-a adus aminte cum avea aceleasi preocupari acum mai bine de 25 de ani.

La fel nasul-sarbatorit si matusa gazei.

Verisorul Julius porneste la vanatoare cu Lucky, cel mai bun caine de vanatoare.

Gaza face o inspectie la zidul cu soparle....

Desi ciresele abia se zaresc mici si verzi copiii au exersat urcatul in cires.

Doi pe-o buturuga.....

....hop si-al treilea in echilibru precar.

Pentru ca vremea era schimbatoare si cam rece am decis sa ne astamparam foamea la restaurant. Copiii asteapta sa comande....pommes.

Cu burticile pline in steptarea notei de plata a venit vremea povestilor

Aniversatul zilei vizibil emotionat. I-am cantat si urat intreaga familie.

Bunica Uschi cu doi nepoti

Matusa Kerstin cu fiul ei mai mare si gaza mea

Am iesit in zona pietonala unde fantana e atractia tuturor copiilor.

Gaza si inghetata supradimensionala. Se pare ca unchiul Markus i-a nimerit gustul: aroma de banane.

Aceasta opera de arta e realizarea nepotilor gazei mele. E expusa pe santierul casei in care se ovr muta la sfarsitul lunii.

Pentru ca mai sunt atatea de facut si marea mutare e peste doua saptamani da si gaza o mana de ajutor.

Inutil sa mentionez ca sarind peste somnul de pranz dupa baie gaza a cazut lata.

A fost o duminica exceptionala.

Cand e prea de tot

... e prea de tot.
Pe-aici, in Germania e in gura lumii problema Greciei, ajutorul promis lor de tara mea adoptiva. Sunt discutii pro si contra, parerile sunt impartite. Sa ajutam, sa nu? Membrii UE vor fi solidari desi ....... ma tem ca pe harta Europei, intre Adriatica si Egee e o mare gaura neagra, economic vorbind.
Pe mine ma doare insa mai tare de tara mea, care a ramas Romania.
Pe care o vad cum incearca sa evite (cat de zadarnic sau tardiv nu-mi dau seama) sa nu sfarseasca ca Elada cea moderna.
Citesc zilnic stirile pe hotnews. Si desi sunt departe, inca tresar cand mai vad un proiect de taiat ceva, cuiva. Salarii, pensii ce-or fi ele.
Am citit despre conferinta de presa a presedintelui Basescu. Am sentimentul ca e prea tarziu totusi pentru masurile anuntate. Sau si mai bine exprimat: mi se pare scoasa asa din buzunarul din interiorul hainei, o hartie mucegaita care s-ar fi meritat pusa pe masa mai din timp. Nu pot sa nu ma revolt cand vad cum treaba e facuta iar fara cap. Cumva asa, in disperare. Vor fi niste spoieli de masuri cu rezultate daca nu neaprat incerte macar infeciente. Sigur ca nu doresc sa se intample asta. Dar asa cum se scot cartile pe masa acum n-am sperante prea mari.
I-auzi?
"Guvernul intentioneaza sa taie facilitatile de care beneficiaza pensionarii la transportul public si cel feroviar si sa diminueze bursele pentru elevi si studenti, indemnizatia de merit si renta viagera, precum si sa anuleze ajutorul financiar acordat pentru achizitionarea de carti educationale. Masurile sunt incluse intr-un proiect de ordonanta de urgenta, aflat in stadiu de elaborare, potrivit Mediafax."
Asta e punctul nevralgic? Aici e gaura neagra? Cred ca nu!
Am impresia ca ei se uita la cheltuieli bugetare dar la pagina gresita. Sa se uite acolo unde apar cheltuieli cu investitii nelalocul lor. La pozitiile bugetare unde banii s-au scurs prea multi, prea repede, nu stim inca unde desi stim in buzunarul cui. Sunt atatea chestii facute numai spre a fi facute. Sa nu zica lumea ca nu se face. Scoatem bordurile abia puse ca sa punem unele si mai costisitoare. Facem poduri suspendate, construim un fel de noi Case ale Poporului ce vor sta goale. Cat a costat Romania pana acum constructia unei autostrazi care inca nu e folosibila? Cand va fi gata? Cat va fi costat?
Bunicul caruia i se scurteaza pensia si asa mica, tatalui bugatar caruia i se mai taie din salar, unei asociatii sportive sau chiar unui patinator de performanta nu-i vor mai folosi la nimic patinoarul din Brasov care a costat o avere...nu vor (mai) avea ocazia sa il vada pe dinauntru! Pentru ca nu vor mai avea bani de bilet de intrare. Si cu cat va incarca cheltuiala cu intretinerea lui bugetul local? Sper ca e construit cu totul din fonduri europene nerambursabile! Desi ramane problema costurilor de intretinere.....
Eu stiu ca urmatoare olimpiada de iarna e in Ucraina nu in Romania!
O sa plateasca intai tata care primeste oricum o pensie mizerabila, in nici un caz proportionala cu munca de-o viata, cu aportul lui la societatea romaneasca.
Si de s-or duce mai repede dintre noi mai multi pensionari in urmatoarea iarna, mai multi decat ar fi vrut sa cheme la el bunul Dumnezeu, economia cu pensiile lor tot n-o sa acopere gauri negre din bugete.
Ce facem cu sanatatea? Cu educatia? Cat de mult poti sa tai din ce nu ai? Se lucreaza si cu cifre negative in planificarea bugetara? Momentan e totul rosu: creionul rosu care taie peste tot, numai acolo unde trebuie nu!
Cand o sa plateasca unul care are primeste prima la prima primei, pensie gogonata de la stat dar mai e si parlamentar cu drepturi de a face cheltuieli colosale, deloc justificate. Si care desi are inchirata locuinta in Bucuresti sau camera la hotel tot anul, lipseste de la sedintele din Camera si nici electoratul de la mama lui de-acasa nu-l vede cu lunile!
Iar ne facem ca reducem cheltuielile uitandu-ne pe devizul gresit! Pana cand?!
Pa-na cand?
Am semnat petitia si as veni si la mitingul de protest al mamelor dar n-am cum!
Spuneti-mi si mie ce as mai putea face????
Nu-mi spuneti insa sa uit de Romania caci nu pot. Nu in generatia asta cand imi mai traiesc parintii!