Lost

Nu e vorba de serialul omonim. Nu l-am urmarit niciodata, nu am inteles niciodata nimic din el.
Lost in Translation. L-am vazut aseara si merg chiar acum sa il revad. Mi s-a parut atat de ....nici nu stiu cum sa ma exprim. Evident. Clar. Adevarat. Nu numai figuratul e adevarat si anume ca prin traducere se pierd din sensuri si intelesuri ci chiar si la propriu e perfect adevarata metafora.
Lost..........while living.
Incercati sa evitati capcana asta. Realitatea ne acapareaza, intram intr-un spirala gen cochilie cu o curba nesfarsita si ne pierdem. Eu ma bucur pentru fiecare moment cand ma simt ca si cum m-ar bate pe umar un prieten si apoi ne imbratisam dupa o lunga perioada in care nu ne-am vazut. Cel mai haios si recent moment de degajare de realitate l-am trait joi, de ziua tatalui, cand cainele nostru a intrat in rau, a iesit afara si a inceput sa se scuture de apa. Si in stropii improscati in jur am zarit un curcubeu, pentru o secunda, doua. Si asta e una din clipele cand regret ca nu pot importaliza mereu astfel de irealitati. Sper ca ochiul mintii care le-a vazut sa le pastreze amintirea vie. Si candva cand nu voi mai putea trai eu insumi momente de evadare in irealitate sa mi le chem in fata ochilor ca si cum ar fi iar avea.