Lost

Nu e vorba de serialul omonim. Nu l-am urmarit niciodata, nu am inteles niciodata nimic din el.
Lost in Translation. L-am vazut aseara si merg chiar acum sa il revad. Mi s-a parut atat de ....nici nu stiu cum sa ma exprim. Evident. Clar. Adevarat. Nu numai figuratul e adevarat si anume ca prin traducere se pierd din sensuri si intelesuri ci chiar si la propriu e perfect adevarata metafora.
Lost..........while living.
Incercati sa evitati capcana asta. Realitatea ne acapareaza, intram intr-un spirala gen cochilie cu o curba nesfarsita si ne pierdem. Eu ma bucur pentru fiecare moment cand ma simt ca si cum m-ar bate pe umar un prieten si apoi ne imbratisam dupa o lunga perioada in care nu ne-am vazut. Cel mai haios si recent moment de degajare de realitate l-am trait joi, de ziua tatalui, cand cainele nostru a intrat in rau, a iesit afara si a inceput sa se scuture de apa. Si in stropii improscati in jur am zarit un curcubeu, pentru o secunda, doua. Si asta e una din clipele cand regret ca nu pot importaliza mereu astfel de irealitati. Sper ca ochiul mintii care le-a vazut sa le pastreze amintirea vie. Si candva cand nu voi mai putea trai eu insumi momente de evadare in irealitate sa mi le chem in fata ochilor ca si cum ar fi iar avea.

O duminica in familia largita

Intai si-ntai trebuie sa ii uram nasului gazei La multi ani! A implinit o varsta frumoasa sambata si l-am sarbatorit si ieri. A fost o duminica in familie pe gustul meu.

Sa-ncepem relatarea:

Am construit sambata un tort nu prea aratos dar fffffff gustos. Toti au fost de acord cu asta!

Vedere din "profil". Sambata dupa masa la cafea am avut gramada de invitati, sampanie si tort si voie buna...

Duminica a inceput cu un mic dejun apoi am scos copiii la aer... Gaza a pus ochii pe arc si sageata si se antreneaza.

Tati de gaza si-a adus aminte cum avea aceleasi preocupari acum mai bine de 25 de ani.

La fel nasul-sarbatorit si matusa gazei.

Verisorul Julius porneste la vanatoare cu Lucky, cel mai bun caine de vanatoare.

Gaza face o inspectie la zidul cu soparle....

Desi ciresele abia se zaresc mici si verzi copiii au exersat urcatul in cires.

Doi pe-o buturuga.....

....hop si-al treilea in echilibru precar.

Pentru ca vremea era schimbatoare si cam rece am decis sa ne astamparam foamea la restaurant. Copiii asteapta sa comande....pommes.

Cu burticile pline in steptarea notei de plata a venit vremea povestilor

Aniversatul zilei vizibil emotionat. I-am cantat si urat intreaga familie.

Bunica Uschi cu doi nepoti

Matusa Kerstin cu fiul ei mai mare si gaza mea

Am iesit in zona pietonala unde fantana e atractia tuturor copiilor.

Gaza si inghetata supradimensionala. Se pare ca unchiul Markus i-a nimerit gustul: aroma de banane.

Aceasta opera de arta e realizarea nepotilor gazei mele. E expusa pe santierul casei in care se ovr muta la sfarsitul lunii.

Pentru ca mai sunt atatea de facut si marea mutare e peste doua saptamani da si gaza o mana de ajutor.

Inutil sa mentionez ca sarind peste somnul de pranz dupa baie gaza a cazut lata.

A fost o duminica exceptionala.

Cand e prea de tot

... e prea de tot.
Pe-aici, in Germania e in gura lumii problema Greciei, ajutorul promis lor de tara mea adoptiva. Sunt discutii pro si contra, parerile sunt impartite. Sa ajutam, sa nu? Membrii UE vor fi solidari desi ....... ma tem ca pe harta Europei, intre Adriatica si Egee e o mare gaura neagra, economic vorbind.
Pe mine ma doare insa mai tare de tara mea, care a ramas Romania.
Pe care o vad cum incearca sa evite (cat de zadarnic sau tardiv nu-mi dau seama) sa nu sfarseasca ca Elada cea moderna.
Citesc zilnic stirile pe hotnews. Si desi sunt departe, inca tresar cand mai vad un proiect de taiat ceva, cuiva. Salarii, pensii ce-or fi ele.
Am citit despre conferinta de presa a presedintelui Basescu. Am sentimentul ca e prea tarziu totusi pentru masurile anuntate. Sau si mai bine exprimat: mi se pare scoasa asa din buzunarul din interiorul hainei, o hartie mucegaita care s-ar fi meritat pusa pe masa mai din timp. Nu pot sa nu ma revolt cand vad cum treaba e facuta iar fara cap. Cumva asa, in disperare. Vor fi niste spoieli de masuri cu rezultate daca nu neaprat incerte macar infeciente. Sigur ca nu doresc sa se intample asta. Dar asa cum se scot cartile pe masa acum n-am sperante prea mari.
I-auzi?
"Guvernul intentioneaza sa taie facilitatile de care beneficiaza pensionarii la transportul public si cel feroviar si sa diminueze bursele pentru elevi si studenti, indemnizatia de merit si renta viagera, precum si sa anuleze ajutorul financiar acordat pentru achizitionarea de carti educationale. Masurile sunt incluse intr-un proiect de ordonanta de urgenta, aflat in stadiu de elaborare, potrivit Mediafax."
Asta e punctul nevralgic? Aici e gaura neagra? Cred ca nu!
Am impresia ca ei se uita la cheltuieli bugetare dar la pagina gresita. Sa se uite acolo unde apar cheltuieli cu investitii nelalocul lor. La pozitiile bugetare unde banii s-au scurs prea multi, prea repede, nu stim inca unde desi stim in buzunarul cui. Sunt atatea chestii facute numai spre a fi facute. Sa nu zica lumea ca nu se face. Scoatem bordurile abia puse ca sa punem unele si mai costisitoare. Facem poduri suspendate, construim un fel de noi Case ale Poporului ce vor sta goale. Cat a costat Romania pana acum constructia unei autostrazi care inca nu e folosibila? Cand va fi gata? Cat va fi costat?
Bunicul caruia i se scurteaza pensia si asa mica, tatalui bugatar caruia i se mai taie din salar, unei asociatii sportive sau chiar unui patinator de performanta nu-i vor mai folosi la nimic patinoarul din Brasov care a costat o avere...nu vor (mai) avea ocazia sa il vada pe dinauntru! Pentru ca nu vor mai avea bani de bilet de intrare. Si cu cat va incarca cheltuiala cu intretinerea lui bugetul local? Sper ca e construit cu totul din fonduri europene nerambursabile! Desi ramane problema costurilor de intretinere.....
Eu stiu ca urmatoare olimpiada de iarna e in Ucraina nu in Romania!
O sa plateasca intai tata care primeste oricum o pensie mizerabila, in nici un caz proportionala cu munca de-o viata, cu aportul lui la societatea romaneasca.
Si de s-or duce mai repede dintre noi mai multi pensionari in urmatoarea iarna, mai multi decat ar fi vrut sa cheme la el bunul Dumnezeu, economia cu pensiile lor tot n-o sa acopere gauri negre din bugete.
Ce facem cu sanatatea? Cu educatia? Cat de mult poti sa tai din ce nu ai? Se lucreaza si cu cifre negative in planificarea bugetara? Momentan e totul rosu: creionul rosu care taie peste tot, numai acolo unde trebuie nu!
Cand o sa plateasca unul care are primeste prima la prima primei, pensie gogonata de la stat dar mai e si parlamentar cu drepturi de a face cheltuieli colosale, deloc justificate. Si care desi are inchirata locuinta in Bucuresti sau camera la hotel tot anul, lipseste de la sedintele din Camera si nici electoratul de la mama lui de-acasa nu-l vede cu lunile!
Iar ne facem ca reducem cheltuielile uitandu-ne pe devizul gresit! Pana cand?!
Pa-na cand?
Am semnat petitia si as veni si la mitingul de protest al mamelor dar n-am cum!
Spuneti-mi si mie ce as mai putea face????
Nu-mi spuneti insa sa uit de Romania caci nu pot. Nu in generatia asta cand imi mai traiesc parintii!

SCRISOAREA COPILULUI CĂTRE PĂRINȚII SĂI

Mânuțele mele sunt încă mici, de aceea nu te aștepta la perfecțiune când fac patul, când pictez sau când arunc mingea.

Treaba pe care am făcut-o eu, te rog să nu o faci încă o dată. Voi simți că nu am făcut față așteptărilor tale.

Încearcă sa iei partea bună din tot ceea ce fac; bucură-te că m-am chinuit să mă leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a ieșit decât un nod.

Piciorușele mele sunt încă mici, te rog frumos nu face pași mari, ca să pot ține și eu pasul cu tine. Nu uita că sunt la început de drum. Ai răbdare cu mine. Voi învăța totul, dar treptat-treptat.

Nu mă grăbi, nu mă condamna și nu te necăji cu mine!

Lumea aceasta are atâtea mistere pentru mine, iar tu trebuie să-mi fii învățător pe drumul vieții.

Ochii mei sunt încă mici, nu au văzut lumea așa cum ai văzut-o tu.

Te rog, lasă-mă să aflu totul, fără să mă pedepsești pentru curiozitatea mea.

Și nu mă limita inutil!

Nu te enerva când întreb prea mult, prea des și câteodată același lucru.

Eu nu cunosc lumea din jurul meu și nici nu am pe altcineva în afară de tine să întreb.

Fă-ți, te rog, timp și pentru mine, explicându-mi ce știi despre lumea aceasta frumoasă și fă aceasta bucuros și plin de dragoste.

Nu te teme să-mi fixezi limite și reguli.

Sigur le voi respecta dacă ești consecvent în aplicarea lor.

Însă dacă astăzi spui una și mâine alta, sigur voi deveni confuz și nu voi mai ști ce este interzis și ce nu.

Nu mă compara mereu cu frații mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva.

Sunt unic și niciodată nu voi fi la fel ca alții.

Sigur am și eu ceva special, fă-ți doar puțin timp și vei vedea și părțile mele bune.

Eu nu voi fi pentru multă vreme copil, lasă-mă să-mi trăiesc copilăria și să mă bucur de ea.

Nu îmi încărca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru vârsta mea.

Acum lasă-mă doar să mă joc!

Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt încă foarte gingașe.

Nu mă face mai mic decât sunt! Fii înțelegător la greșelile mele și la stângăciile pe care le fac mereu. Dacă mă critici constant voi deveni stingher și lipsit de încredere în forțele proprii. Gândește-te: poți să-mi critici faptele, fără să mă critici ca persoană!

Respectă-mi drepturile de copil și demnitatea.

Nu mă umili și nici nu folosi violența verbală sau fizică cu mine. Din asta voi învăța numai să mă ascund de tine, să mint și să-mi fie frică.

La un comportament pozitiv întotdeauna voi răspunde pozitiv, deci încearcă să fii blând, iubitor și înțelegător.

Păstrează-mi sufletul curat! Nu mă lăsa să văd și să învăț lucruri rele.

Tu ești modelul meu. Nu mă minți, căci o să cred că minciuna este singura cale în viață; nu folosi forța, căci o să cred că forța este ceva normal în relațiile cu ceilalți; nu mă critica, căci astfel voi învăța să judec; nu mă respinge, căci voi crede că nu mă dorești și aș putea începe să te urăsc pentru asta.

Ajută-mă să învăț valorile morale: credința, adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea, iubirea.

Tu știi că eu vin de la Dumnezeu și tot ce vine de la El nu are cum să fie “bun de nimic”.

Nu mă face să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt și pentru că nu sunt așa cum ai visat.

Eu sunt copilul tău și tu ești părintele meu.

Așa ne-a dat Bunul Dumnezeu unul altuia.

Acceptă-mă și iubește-mă așa cum sunt!

Omul om si lumea lume

"Un baiat veni la tatal sau voind sa se joace.

Acesta insa nu avea timp si nici chef sa se joace cu copilul. Asa ca, se gandi cum ar putea sa ocupe copilul. El gasi intr-o revista o fotografie complicata si detaliata a pamantului, o rupse in multe bucatele si i-o dadu copilului sa refaca fotografia, gandindu-se ca este un puzzle atat de complicat, incat copilul va fi ocupat o vreme.

Baiatul se retrase intr-un colt si incepu sa faca puzzle-ul.

Abia trecusera cateva minute ca el veni la tatal sau si ii arata fotografia completa.

Tatalui nu-i veni sa creada si il intreba pe copil cum de reusise sa refaca atat de repede fotografia.

Copilul raspunse: "Pe partea cealalta era fotografia unui om. Am facut omul si cand omul a fost om, atunci a devenit si lumea, lume"

Vatertag/Fii si tati

Azi sarbatorim Inaltarea dar si Ziua Tatalui. Gaza si cu mine repetam de doua zile ce trebuie sa ii spuna lui tati. Am pregatit impreuna cu gaza un cadouas, pus in plic il astepta cuminte pe tati in farfuria de la micul dejun. Numai ca tati se lasa asteptat si gaza a trecut la fapte: si-a pus sapca cu Wickie despre care el crede ca poate trece si drept sapca de postas, a insfacat plicurile si a navalit peste tati in dormitor.
-Wach, auf! Alles Gute zum Vatertag! Ein Brief für dich!
Asa postas constiincios n-am mai vazut. Si tati a fost tras afara din pat, impins spre ceasca de cafea ce il astepta. Gaza facea treispe-paispe pe langa el pana a deschis tati plicurile.

Pe foaia de la el, gaza i-a atras atentia asupra gargaritei si ursuletului cu cadouri. Le lipise impreuna cu mine. Tati a primit un bon valoric pentru o infinitate de pupici si dragaleli de la fiul sau.

Mami i-a adus aminte prin doua carti postale ca in zilele grele de azi, linistea vine numai din interior si ca privind zambetul unui copil nu putem sa nu ne recapatam increderea.

Dupa micul dejun la care a fost invitat si tatal lui tati, baietii sunt in livada cu masinuta.

Eu pregatesc pranzul si o prajitura cu prune, culese toamna trecuta din livada si congelate. Deseara vom face toti trei pizza....

Sa ne traiasca tati!

La multi ani, tuturor tatilor!

PS

Mi-a instristat ziua tragica veste ca un baietel de numai trei ani si surioara lui au ramas orfani. Taticul lor s-a dus la ceruri. Condoleante!

Apreciati azi, in secunda asta, ce aveti, va rog!

De-ale gazei

Ieri am fost goniti de la locul de joaca de nori negrii si grei care s-au adunat gramada deasupra capului nostru. La 10 minute dupa ce am ajuns in casa a inceput sa tune iar 15 minute mai tarziu incepea sa ploua. Pana la urma am avut parte de o furtuna cu fulgere.
Am iesit cu gaza si tati pe balcon sa privim ce se intampla. Tati cu o bere, mami hranea gaza.
In limga germana exista expresia "Donnerwetter!" tradusa ad literam cu vreme de fulgere/furtuna. Figurat exprima frustrare sau ingrijorare cam asa cum vi l-ati imagina pe Sf Ilie ca tuna si fulgera. Gaza cunoaste expresia si fara sa ii explice nimeni ceva o foloseste la figurat la momentul potrivit, de mare frustrare. Nu abuzeaza insa de ea!
Si cum stateam noi frumos pe balcon afara stihiile se dezlantuiau. La un moment dat se iteste gaza mea un pic peste marginea balconului:
"- Mach mal leise, da! Donnerwetter!"
Copilul meu se burzuluia inapoi la Sf Ilie caci i se parea prea mare galagia. :-)
Am inceput sa-i explic ca e bine ca tuna ca asa aflasem noi doar ca urmeaza sa ploua si am ajuns la timp in casa.
M-a asigurat ca intelege:
"-Ja, Mama! Trotzdem Donnerwetter!" Fapt e ca ramanea o furtuna cu fulgere!

----------------------------------------------
In dimineata asta la 7 am putut recunoaste ca rasare soarele. Si va incerca sa fie vreme frumoasa. Si gaza mea in pat abia desteapta:
-Mama, e soare si eu te iubesc!
Cu toate grijile si stresul din ultimele saptamani, mai accentuat in ultimele zile nu am putut sa nu ma opresc in loc si sa apreciez ca nimic nu se compara cu bucuria generata de o voce mica si inca somnoroasa care se bucura ca rasare soarele, incepe o noua zi si isi iubeste -neconditionat-mamica!