luni, 11 ianuarie 2010

A cincea zi

.... a decurs surprinzator de bine. L-am depus pe la 9, abia a asteptat sa intre in sala de clasa, a vrut sa stie ce facem cu suzeta (am pus-o in sertar si se pare ca n-a avut nevoie de ea) si a pornit la joaca. Nici nu a vrut sa se desparta de mine, am mers eu sa ii zic "Tschuss!" de pupici nici vorba. Am plecat acasa unde am stat ca pe ace, am facut mai nimic, asteptam ora 11 sa merg sa-l iau. Telefoanele nu au sunat, semn bun.
La 11 eram acolo, gaza in sala de clasa bulgarea cu alti copii educatoarea. Cu bulgari de vata. Doar cei mari au iesit azi la zapada. Directoarea mi-a zis ca a avut o adevarata conversatie cu el, vorbeste uimitor de mult si bine pentru varsta lui. Educatoarea mi-a facut doar semn "ok" si ne vedem maine. A mai spus doar ca a fost ocupat si nu a vrut sa manance nimic. Pe drum spre casa tot cerea iaurt. L-am dus in carca fiindca sarea de pe sanie. Acum se uita la Thomas dupa ce a mancat un iaurt si 1/2 banana.
Ca sa nu va mai plictisesc o sa mai scriu doar in ziua cand va plange la gradi. Sau nu?

Leapsa bibliofila

...de la Carmen

Este vorba de 16 întrebări, la care ne vom strădui să răspundem cât mai sincer:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Eu cam maltratez cartile, le las deschise la pagina cu pricina intoarse invers, cracanate. Stiu ca e un obicei prost dar incerc sa ma indrept.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Da, de la sora mea de Craciun Brida, P. Coelho ca sa-mi completez colectia Coelho in romana.

3. Citiţi în baie?
UPS! Da! In momentul de fata imi sunt pretioase acele minute (mai lungi cand stau intinsa in vana in spume) si le folosesc la maxim! Ups, again!


4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Da, mi-a trecut prin cap, ultima data ca sa pun pe hartia povestea ce i-o spun seara gazei, inventata de mine. Despre un gandacel.......

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu stiu...

6. Care este cartea preferată?
Greu de spus. Le-as nedreptati pe unele in favoarea altora.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Da, recitesc cu placere. Depinde de ce ajung sa redescopar....

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Am fost asa aproape de o intalnire tete a tete cu Coelho.....Dar omul era obosit dupa o zi de dat autografe si l-am iertat. S-ar fi revansat la Sibiu dar nu aveam cum sa ajung. Mi-e dator o cafea...

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, in momentul asta cu tati de gaza...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Curiozitatea. Recomandarea cuiva.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
E important sa citim.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Canapeaua, in pat, in tramvai....

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Reusesc sa ma concentrez oriunde.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
In general cumparate dar am descoperit si biblioteca din sat pentru mine si pentru gaza. Iau mereu o carte pentru mine, una pentru copil si un DVD pt tati.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
....o cu totul alta lume.

duminică, 10 ianuarie 2010

Iarna in miniatura


Miniaturi pe sine

Dupa somnul de pranz tati i-a dezvaluit surpriza zilei: merge sa vedem trenulete! Yuhu! A fost incantat nevoie mare.

Abia ce ne-am cumparat biletele ca a si auzit suierat de locomotiva la subsol si a pornit-o glont intr-acolo.

A cascat ochii mari si a inceput sa strige din capul scarii "Thomas!"

Pupitrul de comanda pentru miniatura de oras


Posta


Gara




Peron




Detaliu peron pe fundalul unui marfar



Wow! Buldozerele se plimba cu trenul?





Trenulete, trenulete




Vine trenul



Pleaca trenul




Miniatura unui cuptor de paine (scotea si fum pe horn)




Copiii au avut separat instalat un trenulet pentru a invata sa il comande. Gaza s-a amestecat printre ei, a agatat de locomotiva vagoane. Copiii pot fi uneori asa rai: un baietel mai mare striga de mama focului sa nu mai puna gaza vagoane ca ei acum se joaca fara vagoane, sa dispara. Normal ca i-am soptit ca trenul e pentru toti si ca are voie si gaza sa se joace cum vrea ea 2-3 minute.




Am pierdut trenul?



Nu-i nimic mergem in restaurantul garii ( tot la subsol era reconstruit un restaurant de gara de pe la inceput de secol?)


La tejghea




WOW! WOW! WOW! I-a stralucit fata intr-una.



Pompierii


Podul


Gaterul cu acces la sina de calea ferata





Plin de copii incantati de trenulete




Vitrina cu machete





Viaductul din Bietigheim, macheta si imagini de la munca de reconstructie (a fost bombardat in WW2)


Macheta unui orasel in Elvetia - cu biserica




Masini care culeg copacii cazuti in rau




Viaduct si pod


Autobuzul trece pe langa muncitorii forestieri




Pod inalt



Incendiu (macheta)
A fost asa incantat ca n-a mai vrut sa plece.... Revenim cu vecinul Felix pe 24 ian

Duminica la derdelus

Am pornit de dimineata sus spre dealurile dintre vii pentru o partida de sanius. Pana au aparut si alti copii gaza n-a fost deloc interesata sa coboare pe derdelus cu tati pe sanie. Apoi abia l-am rapit dintre copii.


Ieri seara a fost incalzirea


Baietii la derdelus


Satul vazut dintre vii


Alta familie entuziasta



Gaza


cobora derdelusul fara sanie


scutura brazii de nea

A plimbat un bulgare de zapada



Tristul sfarsit al brazilor de Craciun


Munca vecinilor nostri: au adunat ieri seara zapada din ditamai parcarea si au facut cazemata de zapada


Numar dintii de carbune ("asta nu se spala pe dinti de-i are asa negrii?")




Omul de zapada



Bine, hai acasa!

vineri, 8 ianuarie 2010

La zapada

Incerc sa ma dau pe derdelus fara sanie....



Mini fluturas


Felix si mamica lui


Doi prieteni impart o sanie



Omul de zapada face nani....i se mai vede numai nasul.



A patra zi

A inceput cu o ninsoare marunta si un strat bunicel de zapada. Mic dejun, putina joaca, echipat pt gradi si am pornit. Am luat sania si pentru ca nu sta bine in fund fara spatar a mers tot drumul pe burta. Dar i-a placut. Tot exclama: "oh, viele spuren! keine spuren!" "Vai ce de urme!" Apoi "nici o urma" in functie de cum era sau nu calcata zapada. Am obesrvat la jumatatea drumului ca uitasem rucsacelul acasa.OF! Am ajuns a vrut direct in clasa, l-am dezbracat, incaltat cu papucii si mi-a scapat din mana nici nu a zis nimic, glont in clasa. Educatoarea l-a adus la usa sa ii arate un poster cu poza lui prin care i se ura bun venit si se aducea tuturor la cunoastiinta ca in grupa rosie mai e un baietel. S-a recunoscut in poza, a vazut apoi ca are sertaras cu poza lui (unde am depus suzeta) si si-a pus la tabla magnetica cartonasul cu poza lui. Apoi am incercat despartirea. Am vrut sa mint ca ii aduc rucsacul (chiar reveneam cu el) dar azi e vineri si primesc musli din partea casei, mic dejun la comun. Asa ca ne-am luat ramas bun si am iesit glont pe usa. Nu l-am auzit sa planga. Drumul de intoarcere a fost trist. O mamica tragand o sanie goala....
In 35min merg sa il iau. Si o sa car iar un piticot cu sania!!! Yu-hu!
Reactiile avute in lipsa mea ceva mai incolo....

LE.
La 9:50 ieseam cu tati pe usa, am pornit sa recuperam copilul drag si scump cu sania dupa noi. Am intrat tiptil si ce sa vezi: erau toti adunati pe covor si cantau, B in mijlocul lor. Nu ne-a descoperit o buna bucata de timp, abia cand mergeau copiii la masa (musli sau cereale cu iaurt/lapte si fructe). Educatoarea a zis ca s-a comportat exemplar, a intrebat doua de cateva ori de mine fara sa planga sau ceva. A mirat-o tare: gaza lua in primire fiecare copil care mai aparea la gradi cu urmatorul discurs. "Hallo! Hab ein schönen Tag noch!" (buna! iti doresc o zi frumoasa!"). M-a intrebat cine l-a invatat. I-am zis ca nimeni in mod special, a prins probabil de la bunicul sau de la noi. A fost mirata si l-a felicitat pe tati. Care era si el impresionat sa mearga pentru prima data dupa fiu la gradi. A vazut si el posterul si s-a emotionat. Stiu eu! Nu arata dar l-am simtit. Am plecat acasa tot pe saniuta, de data asta a stat in fund, isi tinea echilibrul fara sa se tina cu mainile.
Am fost la cumparaturi, acum ne pregatim dupa pranz de nani.....
O sa fie un week end luuuuuuuuung in care o sa tot aud "kindi? kindi? kindi?"