marți, 3 martie 2009

(6) Lucruri care ma fac sa zambesc

Mama Iuliei a spus ca ii e dor de noi si are si o leapsa de dat mai departe, deci ne conformam.

Eu sunt un capricorn serios si taciturn... dar de cand exista gargarita zambesc zilnic, altfel nici nu se poate.

Zambesc cand aud glasciorul gargaritei dimineata devreme (4-5-6) si desi as mai dormi incepe inca o zi ..... in care o sa zambesc (uneori printre dinti, de exemplu cand nu papa sau face lucruri de iti vine sa fugi in lume) pana merge cupilu la culcare.
Zambesc cand a nins peste noapte si dimineata inca mai ninge.
Zambesc cand mi se indeplinesc dorinte.
Zambesc cand stiu ca cei dragi sunt bine.
Zambesc .....

joi, 26 februarie 2009

O zi cu Dudu mic


Daca ma gandesc la ultimul an, imi vin atatea chestii care s-au intamplat in minte si toate il au ca protagonist pe Dudumic. Cand voi scrie un CV, perioada asta de stat acasa si crescut copil pana stie sa pape singur, sa faca la olita si sa isi lege sireturile o sa ocupe doar un rand. Total nesemnificativ pentru toate cele cate le-am trait si invatat. Zile si zile la rand ce par la fel dar nu sunt.

Ieri a fost ziua in care ne-a mai iesit un dinte, am mai spus cuvinte noi, iar seara a fost apoteotica. In dimineata asta la cafea cu domnul tati de Dudumic (Dudumare) rememoram clipele respective.

Pentru ca a dormit la plimbare in carucior (desi ii spusesem bunicului sa il tina treaz!) ne-am dat peste cap programul de somn si orarul meselor, normal. La 13:30 am adormit si ne-am trezit la 15:55. El, Dudumic. Eu am profitat de somnul lui sa citesc. (Pluralul mi se pare foarte normal, inca suntem un tot, chiar si la 14 luni de cand s-a desprins fizic de mine.) Legumele nu le-a papat, s-a dus glont la jucarii. Pe fond sonor de "Frere Jaques" si colegi de-ai lui am rascolit prin jucarii pana a venit tati. Cina.

Facand un calcul, am decretat ca azi gargarita va merge in pat mai tarziu, nu poate sa isi fi terminat doza de energie pana la ora 20. Si asa a fost. Pana la orele21 ne-a tinut ocupati. Ne-am jucat cu baloane, gadilat, am citit despre Jakob care invata sa faca la olita, ne-am giugiulit in grup (tati e impresionat ca baiatul vrea sa se giugiuleasca cu el).

Aproape am uitat cum trece timpul. Candva ne-am spalat pe dinti. Tati ca model -fierastraiele gargaritei le-am periat eu. Ii place destul de mult. Ne-am reluat joaca si noi am fi continuat daca baiatul nostru nu ne-ar fi atras atentia cá e vremea de nani. Apare la un moment dat din camera lui, de unde am presupus ca aduce o jucarie, cu pijamaua intr-o mana si sacul de dormit intr-alta. Atarnau pe jos, calca pe ele cu un zambet larg. Am ramas gura-casca amandoua unitatile parentale. Baiatul nostru ne spune ca vrea la nani, e obosit, ziua a fost destul de lunga pentru el. La 21:21 tati iesea din dormitor, gargarita adormise, trebuia sa o depun in patut. Se incheia inca o zi (ce zi!) cu Dudumicsicapos.


Orice viitor angajator ar face bine sa nu treaca cu vederea acel rand in CV!

miercuri, 25 februarie 2009

Panorama


luni, 23 februarie 2009

La ce e buna blogosfera?


Nu sunt prima care se intreaba: la ce e buna blogosfera?! La prima vedere realitatea virtuala ne sustrage realitatii realitati. La prima vedere, doar. Sau numai uneori. Nu pot sa nu citesc ceva pe web sa nu realizez ca povesteste o realitate paralela.

Uneori, ca azi de exemplu, realitatea virtuala a coborat in realitatea mea. Am un blog de referinta drag. Si uneori de acolo sar din blog in blog, citesc ce citeste bloggerul de referinta si tot asa din blog in blog am ajuns odata sa ma intorc la al meu.

Azi am aterizat intr-un blog ale carui ultime doua postari m-au replantat in realitatea mea. Odata vorbea despre pierderi apoi despre satul fantoma de oameni apropiati pe care nu il am. Adica nu e aici la indemana. E la el acasa, in satul lui de "ai mei".

La asta a fost azi buna blogosfera cu mine. Mi-a aratat cum sa fac fata unei pierderi care chiar daca nu e a mea ma afecteaza si pe mine. Mi-a spus ca trebuie sa-mi fac eu curaj sa imi cladesc un sat de oameni apropiati, surogatul satului alor mei.

Vine cineva sa populeze satul meu?
"Am hotarit sa merg mai departe ... pierderea ma va mai haitui o vreme ... poate toata viata ... nu stiu ... ceea ce stiu insa este ca omul e inzestrat cu multe puteri, nebanuite ... si ca le dobindim in timp, pe masura ce pierdem ... e anevoioasa dobindirea lor ... dar nu imposibila!"

duminică, 22 februarie 2009

Leapsa cu a sasea poza


... care e si una haioasa caci gargarita numai ce a coborat din sferele inalte de unde lua masa (nici nu am apucat sa ii scot babetica) si deja era sub masa!
O dam mai departe Cretei, Monicaai....

sâmbătă, 21 februarie 2009

Leapsa...

...preluata de la Lala.

SUNT:Capricorn
AS VREA: sa fiu mai rabdatoare, sa fac fotografii mai bune, sa fiu o mama mai buna.
PASTREZ: multe nimicuri dar care ma ajuta sa rememorez clipe minunate
MI-AS FI DORIT: sa-mi fi descoperit un talent din care sa-mi fac si meserie
NU IMI PLACE: sa astept
MA TEM: de apa
AUD:prea multe lucruri care nu sunt pentru urechile si binele meu
IMI PARE RAU:ca nu am mai multa ambitie si putere sa duc lucrurile dincolo de final daca se poate
IMI PLAC: calatoriile, fotografia, caii si cainii, muntele.
NU SUNT: ordonata/organizata
DANSEZ:cu doua picioare stangi
NICIODATA: nu spun nu din prima
RAR: cer ajutorul
PLANG: cand nu ma vede nimeni
NU SUNT INTOTDEAUNA: foarte atenta la detalii, ma grabesc si apoi imi pare rau.
NU IMI PLACE DE MINE: cand imi pierd rabdarea
SUNT CONFUZA: cand mi se da compasul peste cap si dimineata inainte de cafea
AM NEVOIE: de multumire sufleteasca si liniste
AR TREBUI: sa am uneori mai multa ambitie.

vineri, 20 februarie 2009

Am pornit in lume

Duminica trecuta am iesit pentru prima data la plimbare toti trei, pe jos. Bine, aveam si caruciorul in caz ca oboseste la alergat gargarita. N-ar fi obosit el dar am obosit eu. A plecat ca din tun, chiar panta din fata casei a urcat-o voiniceste, se apleca dupa orice frunza sau piatra, a vrut cu tati sa testeze pojghita de gheata a baltilor de pe drum, a inceput sa mangaie in parcare un fiat rosu decapotabil. Noi speram sa fii vreodata posesorul unei astfel de masini... Au fost primii pasii in lumea asta mare. Drum bun!