Daca ma gandesc la ultimul an, imi vin atatea chestii care s-au intamplat in minte si toate il au ca protagonist pe Dudumic. Cand voi scrie un CV, perioada asta de stat acasa si crescut copil pana stie sa pape singur, sa faca la olita si sa isi lege sireturile o sa ocupe doar un rand. Total nesemnificativ pentru toate cele cate le-am trait si invatat. Zile si zile la rand ce par la fel dar nu sunt.
Ieri a fost ziua in care ne-a mai iesit un dinte, am mai spus cuvinte noi, iar seara a fost apoteotica. In dimineata asta la cafea cu domnul tati de Dudumic (Dudumare) rememoram clipele respective.
Pentru ca a dormit la plimbare in carucior (desi ii spusesem bunicului sa il tina treaz!) ne-am dat peste cap programul de somn si orarul meselor, normal. La 13:30 am adormit si ne-am trezit la 15:55. El, Dudumic. Eu am profitat de somnul lui sa citesc. (Pluralul mi se pare foarte normal, inca suntem un tot, chiar si la 14 luni de cand s-a desprins fizic de mine.) Legumele nu le-a papat, s-a dus glont la jucarii. Pe fond sonor de "Frere Jaques" si colegi de-ai lui am rascolit prin jucarii pana a venit tati. Cina.
Facand un calcul, am decretat ca azi gargarita va merge in pat mai tarziu, nu poate sa isi fi terminat doza de energie pana la ora 20. Si asa a fost. Pana la orele21 ne-a tinut ocupati. Ne-am jucat cu baloane, gadilat, am citit despre Jakob care invata sa faca la olita, ne-am giugiulit in grup (tati e impresionat ca baiatul vrea sa se giugiuleasca cu el).
Aproape am uitat cum trece timpul. Candva ne-am spalat pe dinti. Tati ca model -fierastraiele gargaritei le-am periat eu. Ii place destul de mult. Ne-am reluat joaca si noi am fi continuat daca baiatul nostru nu ne-ar fi atras atentia cá e vremea de nani. Apare la un moment dat din camera lui, de unde am presupus ca aduce o jucarie, cu pijamaua intr-o mana si sacul de dormit intr-alta. Atarnau pe jos, calca pe ele cu un zambet larg. Am ramas gura-casca amandoua unitatile parentale. Baiatul nostru ne spune ca vrea la nani, e obosit, ziua a fost destul de lunga pentru el. La 21:21 tati iesea din dormitor, gargarita adormise, trebuia sa o depun in patut. Se incheia inca o zi (ce zi!) cu Dudumicsicapos.
Orice viitor angajator ar face bine sa nu treaca cu vederea acel rand in CV!
6 comentarii:
Ce frumos ai povestit1 In privintza CV-ului, ai mare dreptate!!!!
Pe langa faptul ca il trec cu vederea , considera din pacate ca iti trebuie o perioada mai lunga de acomodare , si cateoadata esti si refuzata pe motiv ca daca ai copil sigur iti iei multe zile libere :(
Savureaza perioada asta ca e atat de frumoasa .
Habar n-au ce pierd angajatorii refuzand mamici....
de fapt angajatorii refuzamamici din ignoranta si din teama. stiu ei ce pierd darle e simai teama de ce-ar putea sa piarda:)
cat despre dudumicsicapos... ooof, ce-a trecut vremea! e baiat mare! spune singur ca vrea la culcare! mi se pare ca... nush, parca as vrea sa ramana mici. asa buline dodoloatse fara griji:) egoista de mine:)
Dudu, hai acasa caci ne e dor!
Trimiteți un comentariu