.....si-am incalecat un bidiviu cu doua roti si am pornit spre oraselul vecin. Afara cer innorat, am riscat si nu mi-am luat scurta de ploaie plecand la drum cu doar o jacheta de fleece. Cu rucsacul in spate tinta mea a fost un magazin Rosmann unde sa scot la automat poze de la ultimul training al gazei. Maine au meci si joi am obtinut cateva poze f faine cu baietii.
Aer curat ciripit de pasari; pe sub pod, la nivelul apei, roiau randunele. Ce semn sa fie oare? Mai vine ploaie sau a trecut?
Ajung in orasel, leg bidiviul cu lacate si ma desfasor la aparatul foto. 49 de poze. Mai cumpar folie pentru acoperit podele cand zugravesti si platesc. La coltul strazii ma opresc si decid sa trec podul spre centrul vechi al orasului.
De la o vreme iau doar decizii bune sau poate doar nu ma mai indoiesc de deciziile ce trebuiesc luate.
De la primul pas pe pod a inceput minunea. O sa las pozele sa vorbeasca.
s-a lasat cu peste a gratar, precis
am ratat evenimentul
pe scurt despre Besigheim
dupa ploaie gradina de vara e pustie
Turnul
inscriptie pe capul de pod
ceasul de la primarie. pe bucata de mal fara verdeata au avut acces lebadale ce aveau cuib in spatele copacului de pe malul opus
apa curata se varsa in raul ENZ
familia de lebade de care pomeneam mai sus
in momentul in care acel flip-flop s-a apropiat mama lebada a inceput sa se infoaie si amandoi au cercetat cu atentie obiectul sa nu fie cu gand rau pus puilor pufosi
Paralele 49 trece prin oras chiar in acest punct
se pare ca in colivia nu e nici o pasare
faclii moderne
casa din fundal e chiar pe malul raului zidita, peretele din dreapta mai exact
strada cu gunoi e f curata
ce o fi si asta? un nou supererou?
casuta pe al carei acoperis sta gnomul de piatra are un panou
cu localizarea altor statui in oras
o alta statuie
intr-un magazin de artizanat papusi din calti
in fata unui magazin care se inchide nimicuri. printre ele si setul de masute.
pe eticheta scria 30,- dar pentru mine oferta a fost de 20,- eur
sunt superbe!
orice obiect 3,- eur banii merg la org. de ajutorare a copiilor bolnavi de cancer
spre casa. de portbagajul bicicletei mele erau prinse amandoua masutele
don´t ask cum se uita lumea la mine
AZI AM LUAT DOAR DECIZII BUNE!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu