Harnicutul

- Mami, azi imi fac eu micul dejun.
- Ba nu, insist, lasa-ma pe mine!  eu stiu ce ii cloceste mintea
- Da´ sunt baiat mare, pot!            stie si el ce stiu eu ca vrea sa faca

Cedez.

Inchide usa de la bucatarie si ma anunta sa nu il deranjez. Eu citesc cu cafeaua in fata, nu il deranjez.

Se deschide usa de la bucatarie si plup!
Tipat si marait prevestitor de plans.
- MAMA!

A pastrat de undeva din frageda pruncie obisnuinta asta de a striga MAMA indifernet de situatie. Si cum e baiat mare nu orice situatie ma mai solicita sa intervin fiindca s-ar putea descurca singur.

Acum chiar a vrut sa se descurge singur deci nu inteleg ce imi reproseaza.

Merg la el si ii spun ca nu e nici o problema  e doar legea lui Murphy.

- Uite, n-au patit nimic feliile tale cu NUTELLA!!!!! Le poti manca si de sters sterg eu pe jos, uite!

Paine cu unt si peste nutela. Grozav!

- Stii ca iar o sa se mire Harald duminica ca n-ai muckis sa ataci ca sa inscrii un gol, stii asta nu?
- Dar o sa mananc carnati prajit la pranz!


Iar m-a batut!

PS
Tocmai pun la loc vasele curate din masina de spalat vase si descopar un cutit maro inchis intre alte tamacuri stralucind a curatenie. Gaza a incercat sa ascunda urmele trecerii prin bucatarie: borcanul de nutela e in raft la locul lui si cutitul in masina de spalat vase. Teoria o stie cu practica mai are probleme.
Asa-i cu Murphy!