Ne agasa pe atunci faptul ca nu exista cos de gunoi. Noi luam resturile si ambalajele cu noi acasa dar copii scolari aruncau pe jos cutii de suc, biscuiti,ambalaje de inghetata etc. Motivul ni se parea evident: nu exista cos de gunoi. Ne mai frustra ca de exemplu la topoganul pe care il adora cred toti copiii nu se ajungea decat urcand o plasa cu ochiuri uriase pentru picioarele scurte ale baietilor noastri. Mamica gravida abia ridica fiul pe tobogan direct, sus. Felix era si atunci un baietel cu greutate......
Si m-am pomenind scriind primarului..........
Raspunsul a venit si m-a enervat cumplit: se spunea ca locul de joaca e pentru copii mai mari si asta e. De ce se ratacisera calutii aia acolo nu stia nimeni. Cosul de gunoi e in permanenta devastat deci nu merita sa mai puna unul nou. Zau?
Anul trecut in iulie domnul primar inca in functie a devenit..........tata.
In primavara asta de fapt abia acum o luna s-au produs niste modificari..........
S-a gasit solutie pentru cosul de gunoi
butoiul e deja deformat de cineva care a aruncat un obiect cald inauntru sau l-a luat la suturi
A aparut o scara la casuta toboganului
In plasa asta se prind balene dar un pot ajuta un copil prescolar sa se catere
S-au smuls exact doua scanduri si sa omntat o scara.....
Cum te mai schimba taticia!
2 comentarii:
Nu stiu cum arata inainte decat din spusele tale, acum e superb parcul!
(Eu pe ai mei prunci ii lasam pe astfel de structuri de cand au fost capabili sa o faca singuri, nu mai stiu exact de cand, dar imediat dupa un an da....)
Andreina si ai nostri baieti faceau escalada in plasa aia impinsi si tinuti de noi dar nu era fun ca nu puteai sa ii lasi pe ei asa cum isi doreau deja fiindca riscai sa cada printre gaurile imense ale plasei. La casuta urcau scarile singuri, se dadeau pe caluti si stateam cu orele in nisiparnita. Parcul/loc de joaca e fosta gradina a casei parohiale si in copacii de pe margine se catara copil fiind si tatal gazei mele.....
Trimiteți un comentariu